eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție senin


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Senin [ se-nin ]
VEZI SINONIME PENTRU senin PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului senin în mai multe dicționare

Definițiile pentru senin din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SENIN:
SENÍN2, -Ă, senini, -e, adjectiv

1. (Despre cer) Fără nori; (despre timp) limpede, clar, curat, liniștit, calm. Cerul e senin și albastru; în depărtare, catargele își flutură în bătaia vîntului steagurile colorate. DUNĂREANU, CH. 84. Sirenele-ți cîntau în nopți senine Eternele legende-ale iubirii. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 141. Era ziua mult senină, Munții pluteau în lumină, Văile-n tăcere lină. ALECSANDRI, P. I 110.
♦ (Poetic) Luminos. Trecu o zi, trecură trei Și iarăși, noaptea, vine Luceafărul deasupra ei Cu razele-i senine. EMINESCU, O. I 171.

2. figurat (Despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestări ale lor) Care exprimă mulțumire sufletească, care nu e tulburat de frămîntări; luminos, liniștit. Și-a luat căciula, a zvîrlit dăsaga pe umăr și a pornit-o senin spre casa lui. POPA, vezi 100. De-a mai mare dragul să fi privit pe Davidică, flăcău de munte... cu pletele crețe și negre ca pana corbului; cu fruntea lată și senină. CREANGĂ, A. 85. O luntre aurită veghea pe undele limpezi ale lacului lîngă poartă; și-n aerul cel curat al serii tremurau din palat cîntece mîndre și senine. EMINESCU, N.

6.

– Variantă: serín, -ă (COȘBUC, P. II 138) adjectiv
Forme diferite ale cuvantului senin: senin-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SENIN
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SENIN:
SENÍN1 substantiv neutru Seninătate, claritate (a cerului), limpezime. În ziua aceea... era un senin pe ceri și așa de frumos și de cald afară, că-ți venea să te scalzi pe uscat, ca găinile. CREANGĂ, A. 64. Luna răsărise dintre munți și se oglindea într-un lac mare și limpede ca seninul ceriului. EMINESCU, N.

6.
       • (Poetic) Pe dealuri clasice s-arată fecioare în cămăși de in Ce-n mîini cu amforele goale își umplu ochii de senin. MACEDONSKI, O. I 64. Ca în cămara ta să vin, Să te privesc de-aproape, Am coborît cu-al meu senin Și m-am născut din ape. EMINESCU, O. I 170.
       • Locuţiune adverbiala (Așa ca) din senin = dintr-o dată, pe neașteptate, pe negîndite, fără veste, fără motiv. Mă tem, mamă! Mă tem pentru viața lui.

– Ce-i cu tine? Așa din senin? Nu te-nțeleg. DAVIDOGLU, M. 17. Bătăi însă a suferit nenumărate, mai pe dreptate, dar mai mult din senin. REBREANU,

I. 116. De cum începu hora, fata cea frumoasă... veni ca din senin și iară se prinse lîngă dînsul. ISPIRESCU, L. 187.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SENIN
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SENIN:
SENÍN, -Ă, senini, -e, adjectiv, substantiv neutru

1. Adj. (Despre cer) Fără nori, limpede, clar; liniștit.
♦ Luminos.

2. figurat (Despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestările lor) Care exprimă liniște, mulțumire sufletească; netulburat, luminos, liniștit, fericit.

3. substantiv neutru Seninătate, limpezime, claritate (a cerului).
       • Locuţiune adverbiala Din (chiar) senin = dintr-o dată, pe neașteptate, fără veste; fără motiv (vizibil). [Variante: (învechit și regional) sărín, -ă adjectiv]

– latina serenus.
Forme diferite ale cuvantului senin: senin-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SENIN
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SENIN:
SENÍN, -Ă, senini, -e, adjectiv, substantiv neutru

1. Adj. (Despre cer) Fără nori, limpede, clar; liniștit.
♦ Luminos.

2. figurat (Despre oameni, despre expresia figurii lor, despre manifestările lor) Care exprimă liniște, mulțumire sufletească; netulburat, luminos, liniștit, fericit.

3. substantiv neutru Seninătate, limpezime, claritate (a cerului).
       • Locuţiune adverbiala Din (chiar) senin = dintr-o dată, pe neașteptate, fără veste; fără motiv (vizibil). [Variante: (învechit și regional) sărín, -ă adjectiv]

– latina serenus.
Forme diferite ale cuvantului senin: senin-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SENIN
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SENIN:
SENIN adjectiv, s.

1. adjectiv albastru, clar, curat, limpede, pur, străveziu, (livresc) limpid, (Transllv.) tistaș, (învechit) seninat, seninos, (figurat) spălat. (Un cer senin.)

2. substantiv albastru, albăstrime, azur, claritate, limpezime, seninătate, (rar) limpeziș, (învechit și regional) seninat, (regional) vineție, (Moldova și Bucovina) sineală, (învechit) senineală. (senin cerului.)

3. adjectiv frumos, însorit, (rar) soros, (popular) sorit. (O zi senin.)

4. adjectiv limpede, luminos. (Zori senin.)

5. adjectiv frumos, (învechit) seninos. (Nopți senin.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

senin
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru senin:
senín (-nă), adjectiv

– Limpede, clar.

– Variante Transilvania serin, sărin. Mr., megl. sirin. latina serēnus (Pușcariu 1579; REW 7843), conform vegl. saran, prov., cat. serè, limba franceza serein. Asimilarea rin › nin este recentă.

– derivat seninare, substantiv feminin (Transilvania, stîncă de piatră lustruită sau strălucitoare); seninătate (variantă seninețe), substantiv feminin (claritate), pe care Pușcariu 1580 îl reduce la latina serēnitas; (în)senina, verb (a se face senin).
Forme diferite ale cuvantului senin: senin-nă

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

senin
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru senin:
senin a.

1. limpede, dulce și lin: cer senin, verb reflexiv:eme senină;

2. figurat neturburat: suflet senin;

3. pașnic și fericit: zile senine. [latina SERENUS]. ║ n.

1. seninătate: seninul (cerurilor) insuflă sfială și mirare greacă AL.;

2. figurat fericire: nu e senin fără nori; din chiar senin, fără niciun cuvânt, cu totul pe neașteptate.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SENIN
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SENIN:
SENÍN2 senină (senini, senine)

1) (despre cer, timp etc.) Care este fără nori; limpede.

2) figurat Care vădește liniște sufletească; calm; netulburat. Privire senină. /<lat. sarenus
Forme diferite ale cuvantului senin: senină

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

SENIN
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SENIN:
SENÍN1 n. Lipsă de nori; seninătate; limpezime.
       • Din senin deodată; pe neașteptate. /<lat. serenus

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

SENIN
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru SENIN:
SENÍN b. ard., 1138 (11

– 13 C I

3) munt. (17 B IV 132) < substantiv

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

SENIN
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SENIN:
SENÍN substantiv verbal astâmpăr, liniște, odihnă, pace, repaus, tihnă.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

senin
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru senin:
senin substantiv verbal ASTÎMPĂR. LINIȘTE. ODIHNĂ. PACE. REPAUS. TIHNĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

senin
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru senin:
senín adjectiv masculin, plural seníni; forme singular senínă, plural seníne
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

senin
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru senin:
senín1 adjectiv masculin, plural seníni; forme senínă, plural seníne
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

SENIN
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SENIN:
SENÍN adjectiv verbal lin, liniștit, netulburat, tihnit.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

senin
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru senin:
senin adjectiv verbal LIN. LINIȘTIT. NETULBURAT. TIHNIT.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

senin
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru senin:
senín senínuri, substantiv neutru (regional) stâncă.
Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

Senin
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Senin:
Senin ≠ înnorat, noros
Definiție sursă: Dicționar de antonime

SENIN
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SENIN:
SENÍN adjectiv, substantiv verbal calm.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

senin
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru senin:
senin adjectiv, substantiv verbal CALM.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

senin
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru senin:
senín substantiv neutru
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

senin
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru senin:
senín2 substantiv neutru
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'SENIN'
SENILITÁTESENILIZÁSENILIZÁRESENILIZÁTSENÍNseninásenináreSENINÁTSENINĂTÁTE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL senin
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului senin dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Un cer senin.
Seninul cerului.
O zi senin 4.
Zori senin.
Nopți senin.
Un spirit senin.
Un cer senin.
Senin cerului.
O zi senin.
Zori senin.
Nopți senin.
SENÍN2 senină senini, senine 1 despre cer, timp etc.
Privire senină.
       • Din senin deodată; pe neașteptate.

GRAMATICA cuvântului senin?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului senin.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul senin poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul senin sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE senin?
Vezi cuvântul senin desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul senin?
[ se-nin ]
Se pare că cuvântul senin are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL senin
Inţelegi mai uşor cuvântul senin dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Locuţiune adverbiala Așa ca din senin = dintr-o dată, pe neașteptate, pe negîndite, fără veste, fără motiv
Locuţiune adverbiala Din chiar senin = dintr-o dată, pe neașteptate, fără veste; fără motiv vizibil
Locuţiune adverbiala Din chiar senin = dintr-o dată, pe neașteptate, fără veste; fără motiv vizibil

© 2024 qDictionar.com