 | as |
|
| Serviciu [ ser-vi-ciu ] VEZI SINONIME PENTRU serviciu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului serviciu în mai multe dicționareDefinițiile pentru serviciu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SERVICIU: SERVÍCIU, servicii, substantiv neutru 1. Acțiunea de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. Zece ani de serviciu. A renunța la serviciile cuiva. • Expresia: A fi (sau a se pune) în serviciul cuiva (sau a ceva) = a sluji, a servi unei persoane sau unui scop, unei idei etc. În trecerea atît de scurtă, ființa noastră pieritoare a fost în serviciul unor idealuri generoase. SADOVEANU, E. 24. ♦ (În construcție cu verbele «a face», «a aduce») Faptă, acțiune care avantajează, servește pe cineva; îndatorire. Ce fericit era cînd avea de făcut un mic serviciu pentru Dan. VLAHUȚĂ, O. A. III 81. Am mare nevoie să te văz pentru a-ți cere să-mi faci un serviciu de adevărat prieten. CARAGIALE, O. VII 331. Nicu Bălcescu, prin activitatea sa, a făcut multe servicii «Societății literare». GHICA, S. A. 149. • Expresia: A face un prost (sau un rău) serviciu (cuiva) = a face (cuiva) un rău (fără voie). Mușat, neînsurat, îl lua adesea cu el acasă, îl scutea de unele sarcini mai grele și-i făcea, din prietenie, cel mai rău serviciu cu putință. GALACTION, O. I 132. ♦ Scară de serviciu = scară de acces la dependințele unui imobil. Pe această săliță, de unde începe scara de serviciu a casei, se află un dulap. STANCU, U.R.S.S. 44. 2. Ocupație, îndeletnicire (cu caracter organizat și permanent) pe care o are cineva în calitate de salariat al statului sau al unui particular; slujbă. Este, pot să spun, primul meu șef... în primul meu serviciu. galan, B. I 81. Sura mi-a adus vestea că ți-ai găsit serviciu. SAHIA, N. 95. ♦ Îndatorire care revine cuiva în calitatea sa de slujbaș; îndeplinirea, executarea acestei îndatoriri. Ofițerii de la diverse depozite și comandamente... își lasă și ei serviciul. CAMIL PETRESCU, U. N. 419. • Serviciu comandat = însărcinare, atribuție, misiune specială încredințată cuiva spre executare. Ca să plece undeva, are nevoie de bilet special, și fără îndoială că acum s-a dus într-un serviciu comandat. SAHIA, U.R.S.S. 100. Serviciu militar vezi militar. Serviciu divin (sau religios) = slujbă religioasă. La cimitir serviciul religios a fost lung. C. PETRESCU, C. vezi 299. • Expresia: A intra în serviciu = a deveni slujbaș. Intră in serviciu; fu pe rînd subgrefier, subcomisar și subprefect. NEGRUZZI, S. I 110. (A fi) de serviciu = (a fi) însărcinat cu o misiune specială care revine (pe timp limitat și prin rotație) salariaților unei instituții, în cadrul obligațiilor lor profesionale. Trimesese numai un ofițer de serviciu... să vadă despre ce e vorba și să-l ție la curent prin ștafete. CAMIL PETRESCU, O. II 227. ♦ (Cu o determinare introdusă prin prepoziție «de» și arătînd natura slujbei) Funcție. Serviciul de casier. 3. Subdiviziune în administrația internă a unei instituții, întreprinderi etc., cuprinzînd mai multe secții; prin extensie colectivul de muncă corespunzător. Serviciul administrativ. ▭ În afară de cele trei odăi... restul este ocupat de serviciile guvernului. CAMIL PETRESCU, O. II 403. 4. (De obicei cu o determinare introdusă prin prepoziție «de») Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinație specială. Slujnica a adus serviciul de cafea pe tablaua de alamă. C. PETRESCU, A. 451. Cel dintîi lucru care-i atrase privirea în biroul lui Mirel Alcaz fu un serviciu de ceai cu paharul golit. id. C. vezi 130. – plural și: (învechit) serviciuri (ALECSANDRI, T. I 295). – Variantă: (4, franțuzism învechit) servís, servisuri (KOGĂLNICEANU, S. 94), substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SERVICIU: SERVÍCIU substantiv neutru 1. Acțiunea, faptul de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. ♦ slujbă, post, funcție. • a fi (sau a se pune) în serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, cauze etc.; state de serviciu = listă a posturilor, a funcțiilor ocupate de un funcționar, de un militar. 2. Secție administrativă a unei instituții, întreprinderi etc. ♦ (la plural) sector al economiei în care se desfășoară o activitate utilă, menită să satisfacă anumite nevoi sociale. 3. serviciu militar = stagiu militar; serviciu comandat = misiune specială încredințată cuiva spre executare. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ a face un rău serviciu cuiva = a face cuiva (fără voie) o neplăcere. ♦ scară de serviciu = scară secundară într-un imobil. 5. Succesiunea în timp a regimurilor de funcționare ale unui sistem tehnic împreună cu duratele lor. ♦ ansamblu de instalații tehnice care concurează la desfășurarea în bune condiții a unei activități tehnice, industriale sau publice principale. 6. Garnitură de vase, de sticlărie, de lenjerie de masă. 7. serviciu divin = slujbă religioasă. 8. (sport) Punerea în joc a mingii. (< limba franceza service, latina servitium) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SERVICIU: SERVÍCIU substantiv neutru 1. Acțiunea, faptul de a servi, de a sluji. ♦ Slujbă, post, funcție. ♦ A fi (sau a se pune) în serviciul cuiva (sau a ceva) = a se devota unei persoane sau unei idei, unei cauze etc. 2. Secție administrativă a unei instituții, a unei întreprinderi etc. ♦ Personalul care încadrează o astfel de secție. 3. Serviciu militar = stagiu militar. 4. Ajutor, sprijin dat cuiva. ♦ A face un rău serviciu cuiva = a face cuiva (fără voie) o neplăcere. ♦ Scară de serviciu = scară secundară într-un imobil. 5. Succesiunea în timp a regimurilor de funcționare ale unui sistem tehnic împreună cu duratele lor. ♦ Ansamblu de instalații tehnice care concurează la desfășurarea în bune condiții a unei activități tehnice, industriale sau publice principale. 6. Totalitatea tacâmurilor, porțelanurilor, sticlăriei din aceeași garnitură în care se servește mâncarea la masă. 7. (În diverse sporturi) Punerea în joc a mingii. [pronume -ciu, plural -ii. / < limba franceza service, italiana servizio, latina servitium]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Glosar de termeni aviatici dă următoarea definitie pentru SERVICIU: SERVICIU ansamblul măsurilor și activităților desfășurate de colective constituite pentru a îndeplini misiuni de asigurare tehnică a zborului. Serviciul meteorologic este destinat ținerii la zi și difuzării datelor hidrometeorologice pe baza observațiilor, și măsurării elementelor meteo, analiza și publicarea acestora și elaborării previziunilor meteorologice. Serviciu de pistă este organizat în vederea bunei desfășurări a activităților pe pista de decolare-aterizare și a intervenției la timp în cazul unor incidente sau accidente aviatice. Serviciul fix aeronautic este rețeaua de comunicații sol-sol destinată schimbului de informații între diferite organe de control al traficului aerian. Serviciul la start este organizat în vederea asigurării ordinei și a disciplinei la start, asigurând buna desfășurare a activității de zbor și lansări, fiind pregătită să intervină în caz de necesitate. Definiție sursă: Glosar de termeni aviatici |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SERVICIU: SERVICIU s. 1. funcție, post, slujbă, (învechit și regional) poslușanie, (regional) servit, (prin Moldova) breaslă, (învechit) cin, huzmet, mansup, (învechit, în Transilvania) tistie, tisturie. (Avea un serviciu modest.) 2. (termen militar) serviciu militar = armată, militărie, stagiu, (Transilvania) cătănie, (învechit) oștenie, soldăție. (Își face serviciu la artilerie.) 3. (termen bisericesc) ceremonie, oficiu, slujbă. (serviciu divin.) 4. (SPORT) (rar) servă. (Cine e la serviciu?) 5. domeniu, resort, sector. (În serviciu public s-au făcut mari progrese.) 6. (popular) priință, (învechit) slujbă. (I-a făcut un real serviciu.) 7. ajutor, concurs, oficii (la plural), sprijin. (Vă ofer serviciu meu.) 8. folos. (A adus imense serviciu științei.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SERVICIU: SERVÍCIU serviciui n. 1) Muncă efectuată în timpul unei activități; slujbă. • A fi (sau a se pune) în serviciuul cuiva (sau a ceva) a servi unei persoane sau unei cauze. A face cuiva un serviciu a ajuta pe cineva. A face un prost (sau un rău) serviciu cuiva a pricinui cuiva un rău, o neplăcere (neintenționat). A intra în serviciu a se angaja la lucru. (A fi) de serviciu a îndeplini însărcinări speciale la locul de muncă. 2) Domeniu special de activitate. serviciu meteorologic. • serviciu divin (sau religios) ceremonie rituală bisericească. 3) Garnitură de obiecte utilizate pentru a servi masa. serviciu de ceai. serviciu de cafea. [silabe -ciu] /<fr. service, latina servitium Forme diferite ale cuvantului serviciu: serviciui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru SERVICIU: SERVÍCIU, servicii, substantiv neutru 1. Acțiunea de a servi; muncă prestată în folosul sau în interesul cuiva. 2. Ocupație pe care o are cineva în calitate de salariat; slujbă. 3. Subdiviziune în administrația internă a unei instituții, întreprinderi etc., cuprinzând mai multe secții. 4. Grup de obiecte care alcătuiesc un tot cu destinație specială. – în franceză service (neologism din limba latină servitium). Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru serviciu: servíciu substantiv neutru [-ciu pronume -ciu], articulat servíciul; plural servícii, articulat servíciile (silabe -ci-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru serviciu: servíciu [ciu pronume ciu] substantiv neutru, articulat servíciul; plural servícii, articulat servíciile (-ci-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Serviciu: Serviciu ≠ deserviciu Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'SERVICIU' SERVIÁBILSERVIABILITÁTEserviálSÉRVICESERVÍCIUserviéntSERVIÉTĂSERVÍLSERVILÍSM |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Serviciu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului serviciu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Avea un serviciu modest. Își face serviciu la artilerie. Serviciu divin. Cine e la serviciu? 5. În serviciu public s-au făcut mari progrese. I-a făcut un real serviciu. Vă ofer serviciu meu. A adus imense serviciu științei. SERVÍCIU serviciui n. • A fi sau a se pune în serviciuul cuiva sau a ceva a servi unei persoane sau unei cauze. A face cuiva un serviciu a ajuta pe cineva. A face un prost sau un rău serviciu cuiva a pricinui cuiva un rău, o neplăcere neintenționat. A intra în serviciu a se angaja la lucru. A fi de serviciu a îndeplini însărcinări speciale la locul de muncă. Serviciu meteorologic. • serviciu divin sau religios ceremonie rituală bisericească. Serviciu de ceai. Serviciu de cafea. Avea un serviciu modest. Serviciu divin. Cine e la serviciu? 5. I-a făcut un real serviciu. A adus imense serviciuii științei. |
GRAMATICA cuvântului Serviciu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului serviciu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Serviciu poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE serviciu? Vezi cuvântul serviciu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul serviciu?[ ser-vi-ciu ] Se pare că cuvântul serviciu are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Serviciu Inţelegi mai uşor cuvântul serviciu dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A fi sau a se pune în serviciul cuiva sau a ceva = a sluji, a servi unei persoane sau unui scop, unei idei etc A face un prost sau un rău serviciu cuiva = a face cuiva un rău fără voie ♦ Scară de serviciu = scară de acces la dependințele unui imobil Serviciu comandat = însărcinare, atribuție, misiune specială încredințată cuiva spre executare Serviciu divin sau religios = slujbă religioasă A intra în serviciu = a deveni slujbaș A fi de serviciu = a fi însărcinat cu o misiune specială care revine pe timp limitat și prin rotație salariaților unei instituții, în cadrul obligațiilor lor profesionale a fi sau a se pune în serviciul cuiva sau a ceva = a se devota unei persoane sau unei idei, cauze etc ; state de serviciu = listă a posturilor, a funcțiilor ocupate de un funcționar, de un militar Serviciu militar = stagiu militar; serviciu comandat = misiune specială încredințată cuiva spre executare ♦ a face un rău serviciu cuiva = a face cuiva fără voie o neplăcere ♦ scară de serviciu = scară secundară într-un imobil Serviciu divin = slujbă religioasă ♦ A fi sau a se pune în serviciul cuiva sau a ceva = a se devota unei persoane sau unei idei, unei cauze etc Serviciu militar = stagiu militar ♦ A face un rău serviciu cuiva = a face cuiva fără voie o neplăcere ♦ Scară de serviciu = scară secundară într-un imobil Termen militar serviciu militar = armată, militărie, stagiu, Transilvania cătănie, învechit oștenie, soldăție |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Serviciu |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A se pune sau a sta cu gura pe cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul serviciu are forma: servícii
