 | as |
|
| Sfat [ sfat ] VEZI SINONIME PENTRU sfat PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sfat în mai multe dicționareDefinițiile pentru sfat din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SFAT: SFAT, sfaturi, substantiv neutru 1. Povață, îndemn, îndrumare. verb reflexiv:eo jumătate de oră Titu trebui să aștepte, aiurit, explicațiile, combinațiile, planurile, sfaturile. REBREANU, R. I 241. Da sfaturi și consultații în chestii de salvare și abordaj. BART, E. 325. Ține minte sfatul ce-ți dau: în călătoria ta, ai să ai trebuință și de răi și de buni, dar să te ferești de omul roș. CREANGĂ, P. 198. 2. Adunare de oameni întruniți spre a delibera, a lua hotărîri sau (în trecut) a ajuta la conducerea țării. Se alătură de sfatul bătrînilor, fără să zică nici o vorbă. SADOVEANU, O. VII 168. Cea mai mare dintre mîndrele crăiese, Ascultînd de sfatul țării, soțul verb reflexiv:ednic și-l alese. EFTIMIU, Î. 16. Pînă oi avea un sfat care s-ascuite, iar nu să poruncească. DELAVRANCEA, O. II 150. O, auzi cum cheam-acuma Craiul sfatu-i înțelept. EMINESCU, O. I 101. • Sfat popular = organ local al puterii de stat (în regiuni, raioane, orașe și comune) prin care se asigură participarea largă și efectivă a oamenilor muncii la conducerea, îndrumarea și coordonarea întregii activități economice, culturale și administrative; clădirea în care își are sediul acest organ. Sfaturile populare se compun din deputați aleși pe timp de doi ani de către oamenii muncii, cetățeni ai Republicii Populare Romîne, din regiunea, raionul, orașul și comuna respectivă. CONST. R.P.R. 30. 3. Consfătuire. După un sfat scurt și grabnic... hotărîră tustrei rînduiala bătăliei. SADOVEANU, O. VII 10. După două-trei zile de gîndire și de sfat, hotărîră că e nevoie de o diversiune. AGÎRBICEANU, S. P. 246. Mesrur atunci a făcut un semn către toată adunarea, prin care le arăta că sfatul s-a încheiat și că fiecare poate pleca. CARAGIALE, P. 140. • (În construcție cu verbele «a face» sau «a ține») Atunci frații ținură sfat. ISPIRESCU, L. 84. Vorba le e tot de noi Și fac sfaturi pe ascuns Să ne facă-un neagiuns. ALECSANDRI, P. P. 269. Într-o zi s-au adunat Și-au făcut între ei sfat. NEGRUZZI, S. I 187. ♦ (Mai ales în construcție cu verbele «a sta» sau «a ședea») Taifas, conversație. Stătusem la sfat... cu un vechi prietin. SADOVEANU, O. VII 281. Pe băncile de lîngă pereții cîrciumii... stăteau la sfat bărbații. REBREANU, R. I 126. (Glumeț) Sus, pe gardul dinspre vie, O găină cenușie Și-un cocoș împintenat S-au suit și stau la sfat. TOPÎRCEANU, P. 276. ♦ (Rar) Zvon, veste, vorbă. Ea duce sfat din casă-n casă, Că n-am broboade de mătasă, N-am șorț cu flori – și dacă n-am, Ce-i pasă? COȘBUC, P. I 126. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SFAT: SFAT, sfaturi, substantiv neutru 1. Vorbe, argumente spuse cuiva pentru a-l convinge să procedeze într-un anumit fel, într-o împrejurare dată; povață, îndemn, îndrumare. 2. Adunare de oameni întruniți pentru a delibera, a lua hotărâri sau (în trecut) a ajuta la conducerea țării. • (În trecut) Sfat popular = denumire dată între 1950 și 1968, în organizarea administrativ-teritorială a României, organelor locale ale puterii de stat; clădirea în care își avea sediul acest organ. 3. Consfătuire, consiliu. ♦ (popular) Conversație, taifas. (în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Sfatul domnesc = consiliu format din reprezentanții marii boierimi care luau parte, alături de domn, la conducerea țării. 4. (Rar) Zvon, veste, vorbă. [Variante: svat substantiv neutru] – Din limba slavă (veche) sŭvĕtŭ. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru sfat: sfat (-turi), substantiv neutru – 1. Povață, îndemn, opinie. – 2. Consiliu, sfătuire, adunare deliberativă. – 3. (învechit) Intenție, planuri. – 4. Conversație, taifas. – 5. (argotic) Palmă, scatoalcă. – Variante învechit svat. limba slavă (veche) sŭvĕtŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 47; Cihac, II, 337). Este dubletul lui soviet, substantiv neutru, din limba rusă sovjet. – derivat sfătui, verb (a da sfaturi; a îndemna; a tăifăsui; reflexiv, a delibera, a se sfătui, a se consulta); sfătos, adjectiv (care povățuiește bine, prudent; vorbăreț); sfătuitor, substantiv masculin (povățuitor, mentor); sfătoș(en)ie, substantiv feminin (elocvență, talent de povestitor); sfetnic (variantă învechit, sfeatnic, sve(a)tnic), substantiv masculin (consilier), din limba slavă (veche) sŭvĕtĭnikŭ. Forme diferite ale cuvantului sfat: -turi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SFAT: SFAT s. 1. îndemn, îndrumare, învățătură, povață, povățuire, vorbă, (popular) învăț, (învechit) consiliu, cuget, dăscălie, gînd, povățuială, povățuitură, sfătuială, sfătuire, socoteală. (I-a ascultat toate sfat.) 2. povață, precept, recomandare, recomandație. (Diverse sfat de igienă.) 3. adunare, (învechit) obște, sobor, zbor. (sfat a hotărît următoarele...) 4. (istorie) consiliu, divan, (învechit) scaun, tănaci. (sfat domnesc.) 5. (istorie; în Roma antică) sfatul bătrînilor = senat. 6. taifas, (familial) taclale (la plural). (Stă la sfat toată ziua.) 7. consiliu, primărie, (învechit) vornicie. (S-a dus la sfat pentru o adeverință.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SFAT: SFAT, sfaturi, substantiv neutru 1. Vorbe, argumente spuse cuiva pentru a-l convinge să procedeze într-un anumit fel, într-o împrejurare dată; povață, îndemn, îndrumare. 2. Adunare de oameni întruniți pentru a delibera, a lua hotărâri sau (în trecut) a ajuta la conducerea țării. • (În trecut) Sfat popular = organ local al puterii de stat (în regiuni, raioane, orașe și comune); clădirea în care își avea sediul acest organ. 3. Consfătuire, consiliu. ♦ (popular) Conversație, taifas. 4. (Rar) Zvon, veste, vorbă. [Variante: svat substantiv neutru] – Din limba slavă (veche) sŭvĕtŭ. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SFAT: SFAT substantiv verbal acord, aprobare, asentiment, aviz, chibzuială, chibzuință, chibzuire, consfătuire, consimțământ, consimțire, conversație, convorbire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, dialog, discuție, încuviințare, îngăduință, înțelepciune, învoială, învoire, judecată, măsură, minte, moderație, permisiune, rațiune, socoteală, socotință, tact, voie, voință, verb reflexiv:ere. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sfat: sfat substantiv verbal ACORD. APROBARE. ASENTIMENT. AVIZ. CHIBZUIALĂ. CHIBZUINȚĂ. CHIBZUIRE. CONSFĂTUIRE. CONSIMȚĂMÎNT. CONSIMȚIRE. CONVERSAȚIE. CONVORBIRE. CUMINȚENIE. CUMPĂT. CUMPĂTARE. DIALOG. DISCUȚIE. ÎNCUVIINȚARE. ÎNGĂDUINȚĂ. ÎNȚELEPCIUNE. ÎNVOIALĂ. ÎNVOIRE. JUDECATĂ. MĂSURĂ. MINTE. MODERAȚIE. PERMISIUNE. RAȚIUNE. SOCOTEALĂ. SOCOTINȚĂ. TACT. VOIE. VOINȚĂ. verb reflexiv:ERE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SFAT: SFAT sfaturi n. 1) Învățătură menită să călăuzească pe cineva în diferite situații; povață; îndrumare. A urma sfatul cuiva. • A sta la sfat a sta de vorbă; a conversa. 2) învechit Organ colegial de conducere; consiliu. 3) popular Conversație (de obicei) pe teme lipsite de importanță. /<sl. subĕtu, svétu Forme diferite ale cuvantului sfat: sfaturi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SFĂT: SFĂT substantiv verbal clopotar, paracliser, țârcovnic. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sfăt: sfăt substantiv verbal CLOPOTAR. PARACLISER. ȚÎRCOVNIC. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru sfăt: sfăt2, sfeți, substantiv masculin (regional) copil de țigan. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sfat: sfat substantiv neutru, plural sfáturi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sfat: sfat substantiv neutru, plural sfáturi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SFAT' SFÂȘIETÚRĂSFÂȘIITÓRsfășiúțăsfâștócSFATsfătăcióssfățátsfátnicSFĂTÓS |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL sfat Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sfat dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii I-a ascultat toate sfat. Diverse sfat de igienă. Sfat a hotărît următoarele. Sfat domnesc. Stă la sfat toată ziua. S-a dus la sfat pentru o adeverință. I-a ascultat toate sfaturile. Sfat domnesc. S-a dus la sfat pentru o adeverință. SFAT sfaturi n. A urma sfatul cuiva. • A sta la sfat a sta de vorbă; a conversa. |
GRAMATICA cuvântului sfat? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sfat. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sfat poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE sfat? Vezi cuvântul sfat desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sfat?[ sfat ] Se pare că cuvântul sfat are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL sfat Inţelegi mai uşor cuvântul sfat dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Sfat popular = organ local al puterii de stat în regiuni, raioane, orașe și comune prin care se asigură participarea largă și efectivă a oamenilor muncii la conducerea, îndrumarea și coordonarea întregii activități economice, culturale și administrative; clădirea în care își are sediul acest organ În trecut Sfat popular = denumire dată între 1950 și 1968, în organizarea administrativ-teritorială a României, organelor locale ale puterii de stat; clădirea în care își avea sediul acest organ în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova Sfatul domnesc = consiliu format din reprezentanții marii boierimi care luau parte, alături de domn, la conducerea țării Istorie; în Roma antică sfatul bătrînilor = senat În trecut Sfat popular = organ local al puterii de stat în regiuni, raioane, orașe și comune; clădirea în care își avea sediul acest organ Istorie; în Roma antică sfatul bătrânilor = senat |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL sfat |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de casă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul sfat are forma: sfáturi
