 | as |
|
| Sigiliu [ si-gi-liu ] VEZI SINONIME PENTRU sigiliu PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sigiliu în mai multe dicționareDefinițiile pentru sigiliu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SIGILIU: SIGÍLIU, sigilii, substantiv neutru 1. (Astăzi în concurență cu ștampilă) Mic obiect alcătuit dintr-o placă (fixată pe un mîner) și purtînd o inscripție, o emblemă etc., care se aplică pe un act (oficial), ca dovadă a autenticității lui. Nu se poate depune jurămîntul fără să fie de față secretarul de stat Bălcescu, care e acum purtătorul sigiliului cel mare al țării. CAMIL PETRESCU, O. II 277. Cîte o scrisoare mă caută din cînd în cind, cu zece sigilii poștale. C. PETRESCU, A. 417. ♦ Text imprimat cu o ștampilă. Se opri înaintea avizului din ușă, scris de mînă, cu cerneala violetă palidă și ștearsă, așa că nu se mai putea citi semnăturile și sigiliul. C. PETRESCU, Î. II 43. • Sigiliu sec = urmă în relief pe care o lasă pe hîrtie aplicarea unui sigiliu special. ♦ figurat Semn distinctiv, marcă. Între Rastignac și Raskolnikov variația individualităților este infinită, dar toate poartă sigiliul tipului social. CONTEMPORANUL, S. II, 1956, nr. 488, 3/4. Îl înșfăcase pe după gît... și, scuturîndu-l într-o fierbinte îmbrățișare, îi și așternuse pe obraz sigiliul mustecioarelor pomădate. C. PETRESCU, A. R. 12. Estera, o celebritate a Parisului de pe atunci, purta în trăsăturile figurii sale sigiliul frumuseții ebraice. ALECSANDRI, O. P. 133. 2. Pecete de ceară roșie pe care s-a aplicat o ștampilă și care servește la sigilarea unui lucru, pentru a se evita desfacerea de către persoane neautorizate. Pune o ștampilă. Inginerul are și el altă ștampilă pe care o pune pe un al doilea sigiliu. BOGZA, Ț. 76. S-au tras obloanele, s-au lipit sigiliile. SAHIA, N. 91. Ăntr-o zi... primi o scrisoare cu sigiliul negru... o copie de pe un testament părea a fi. EMINESCU, N. 40. – plural și: sigiliuri (I. IONESCU, despre 116). – Variantă: sigíl (CAMILAR, N. I 20) substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SIGILIU: SIGÍLIU, sigilii, substantiv neutru 1. Obiect alcătuit dintr-o placă (fixată pe un mâner) pe care este gravată o monogramă, o emblemă, o efigie etc. și care se aplică pe un act oficial, ca dovadă a autenticității lui. ♦ Semn imprimat pe ceva (cu tuș sau cu ceară roșie) prin aplicarea unui sigiliu (1). ♦ figurat Semn distinctiv, marcă. 2. Ceară roșie pe care s-a imprimat prin apăsare o ștampilă și care servește la sigilarea unui lucru, a unei încăperi etc. pentru a evita desfacera lui de către persoane neautorizate. [Variante: sigíl substantiv neutru] – Din latina sigillum. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SIGILIU: SIGÍLIU, sigilii, substantiv neutru 1. Placă (fixată pe un mâner) pe care este gravată o monogramă, o emblemă, o efigie etc. și care se aplică pe un act oficial, ca dovadă a autenticității lui. ♦ Semn imprimat pe ceva (cu tuș sau cu ceară roșie) prin aplicarea unui sigiliu (1). ♦ figurat Semn distinctiv, marcă. 2. Pecete de ceară roșie pe care s-a imprimat prin apăsare o ștampilă și care servește la sigilarea unui lucru, a unei încăperi etc. pentru a evita desfacerea lui de către persoane neautorizate. [Variante: sigíl substantiv neutru] – Din latina sigillum. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SIGILIU: SIGÍLIU sigiliui n. 1) Obiect constând dintr-o placă cu mâner, pe care este gravată în relief o monogramă, o efigie, o emblemă și care se aplică pe diverse obiecte (scrisori, acte oficiale, colete, încăperi etc.) pentru a le atribui caracter de integritate sau valabilitate. 2) Semn imprimat pe ceva cu un astfel de obiect. 3) Pecete de ceară roșie cu un astfel de semn. [silabe -liu] /<lat. sigillum Forme diferite ale cuvantului sigiliu: sigiliui Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SIGILIU: SIGÍLIU substantiv neutru Pecete, ștampilă. ♦ (figurat) Semn distinctiv, marcă. [pronume -liu, plural -ii, -iuri, variantă sigil substantiv neutru / < latina sigilium, conform italiana sigillo]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru sigiliu: sigíliu (-íi), substantiv neutru – Semn, marcă imprimată. – Variante sigil. latina sigillum (secolul XIX). – derivat sigila, verb, din latina sigillare. conform sugel. Forme diferite ale cuvantului sigiliu: sigiliu-íi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sigiliu: sigiliu substantiv verbal ATRIBUT. CALITATE. CARACTER. CARACTERISTICĂ. ÎNSUȘIRE. NOTĂ. PARTICULARITATE. PROPRIETATE. SEMN. SPECIFIC. TRĂSĂTURĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SIGILIU: SIGÍLIU substantiv pecete, ștampilă, (învechit și regional) pecetlar, (regional) biag, ștempel, țil, (învechit) muhur, pecetnic, peciu. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SIGILIU: SIGILIU substantiv pecete, ștampilă, (învechit și regional) pecetlar, (regional) biag, ștempel, țil, (învechit) muhur, pecetnic, peciu. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SIGILIU: SIGÍLIU substantiv neutru 1. pecete, ștampilă. 2. (figurat) caracter distinctiv, marcă, însemn. (< latina sigillum) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sigiliu: sigíliu substantiv neutru [-liu pronume -liu], articulat sigíliul; plural sigílii, articulat sigíliile (silabe -li-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sigiliu: sigíliu [liu pronume liu] substantiv neutru, articulat sigíliul; plural sigílii, articulat sigíliile (-li-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru sigiliu: sigiliu, sigilii substantiv neutru (argoul lumii interlope) 1. amprentă digitală. 2. (la plural ) cătușe. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SIGILIU' SIGILÁRIASIGILATsigilézSIGILIÓNSIGÍLIUSIGILLÁRIASIGILOGRÁFICSIGILOGRAFÍESigini |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL sigiliu Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sigiliu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SIGÍLIU sigiliui n. |
GRAMATICA cuvântului sigiliu? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sigiliu. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sigiliu poate fi: substantiv, verb,
|