 | as |
|
| Silabă [ si-la-bă ] VEZI SINONIME PENTRU silabă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului silaba în mai multe dicționareDefinițiile pentru silaba din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru SILABĂ: SILÁBĂ substantiv feminin (conform limba franceza syllabe, latina syllaba, greacă syllabe): parte dintr-un cuvânt care se rostește cu o singură emisiune a vocii; cea mai mică tranșă fonică susceptibilă de a fi caracterizată printr-un singur accent. Între substantiv, pe de o parte, și accent și intonație, pe de altă parte, există un raport de dependență: substantiv poate fi accentuată sau intonată (sau și accentuată, și intonată); substantiv reprezintă elementul constant iar accentul și intonația – elementul variabil; substantiv constituie elementul independent, accentul și intonația – elementele dependente. • silaba proeminéntă: substantiv care se deosebește de celelalte substantiv ale unui cuvânt prin intonația ei specifică, diferită de a celorlalte. Ea poate fi alcătuită dintr-o vocală sau dintr-un grup de sunete între care se află obligatoriu o vocală, ca de exemplu u- din ușă, a- din are, -ta- din cântare. • silaba deschísă: substantiv care se termină în vocală, ca de exemplu pre-gă-ti-re din cuvântul pregătire. • silaba închísă: substantiv care se termină în consoană, ca cele din cuvântul pigmentat – pig-men-tat. • silaba prímă: substantiv care se găsește la începutul cuvântului, ca de exemplu stră- din stră-du-in-ță. • silaba antepenúltimă: substantiv care se găsește pe locul al treilea de la sfârșitul cuvântului (înainte de penultima), ca de exemplu -du- din -stră-du-in-ță. • silaba penúltimă: substantiv care se află înaintea ultimei silabe dintr-un cuvânt, ca de exemplu -in-din străduință. • silaba últimă: substantiv care se află la sfârșitul cuvântului, ca de exemplu -ță din stră-du-in-ță. • silaba tónică (accentuátă): substantiv pe care cade accentul în cuvânt, ca de exemplu -la- din cuvântul can-de-lá-bru. • silaba atónă (neaccentuátă): substantiv pe care nu cade accentul în cadrul unui cuvânt, ca de exemplu can-, -de- și -bru din același cuvânt can-de-lá-bru. • silaba omofónă: substantiv care se pronunță la fel cu alta, dar de care este diferită ca scriere, ca de exemplu nea- din cuvântul nea-mu-ri-le, luată în raport cu ne-a din ne-a trimis; sa- din (cărțile) sa-le, în raport cu s-a din s-a dus etc. • silaba posttónică: substantiv care urmează după o silabă accentuată, ca de exemplu -re din cân-tá-re, -pe- din re-pe-de, -de- din în-tin-de-re etc. • silaba protónică: substantiv care se află înaintea unei silabe accentuate, ca de exemplu silaba a- din cuvântul i-ni-ți-a-tí-vă.; -ci- din cuvântul per-spi-ca-ci-tá-te etc. • silaba scúrtă: substantiv cu o durată mică de pronunțare, motiv pentru care este reprezentată numai printr-o vocală, ca de exemplu a- din cuvântul a-re, e- din e-ra, i- din i-ni-mă, o- din o-ră etc. • silaba lungă: substantiv cu o durată mai mare de pronunțare, motiv pentru care este reprezentată prin mai multe sunete, ca de exemplu car- din car-te, pris- din pris-mă, struc- din struc-tu-ră etc. • silaba oxitónă: substantiv pe care cade accentul, indiferent de poziția ei în cuvânt, ca de exemplu sal- din sál-vă, -re- din pe-ré-te, -mea din du-șu-meá etc. • silaba paroxitónă: substantiv accentuată și penultimă în cadrul cuvântului, ca de exemplu -re- din ti-ne-re-țe. • silaba proparoxitónă: substantiv care se află înaintea paroxitonei, ca de exemplu -ne- din ti-ne-re-țe. • silaba de reduplicare: substantiv care apare în plus în rădăcina unei forme verbale, pentru a-i da o altă valoare temporală decât aceea a infinitivului prezent sau a prezentului indicativ, evitând astfel confuzia cu acestea din urmă, ca de exemplu -deam și -team din dădeam și stăteam, -du- și -tu- din dădusem și stătusem, luate în raport cu da, sta, dau, stau, dam, stam. (Pentru regulile de despărțire a cuvintelor în substantiv verbal régulă.) Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SILABĂ: SILÁBĂ, silabe, substantiv feminin Fiecare dintre unitățile sonore ale cuvîntului, formată dintr-unul sau mai multe foneme cu o culme de sonoritate și de expirație și despărțită de celelalte prin depresiuni de sonoritate și de expirație. Silabele accentuate și cele neaccentuate alternează unele cu altele. IORDAN, L. R. 156. Pă-că-to-su-le!... Așa ne striga nouă, celor săraci, strivind silabele între dinți, profesorul de istorie. I. BOTEZ, ȘC. 50. [Fabula] e datoare să spună numai ce trebuie, nici o silabă mai mult. NEGRUZZI, S. I 336. • Silabă închisă = silabă terminată în consoană. Silabă deschisă = silabă terminată în vocală. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru silabă: silábă (-be), substantiv feminin – Grup de foneme pronunțat într-un singur efort expirator. – Mr. silavie. în franceză sylabbe, mr. din limba neogreacă σμλλαβή. – derivat silabisi, verb (a pronunța rar, pe silabe), format după limba neogreacă σμλλαβίζω (Tiktin; Gáldi 251) cu finala -si provine verb împrumutate din greacă, conform mr. silavisire; silabic, adjectiv, din limba franceza syllabique. Forme diferite ale cuvantului silaba: silaba-be Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SILABĂ: SILÁBĂ silabae forme Unitate fonetică minimă a lanțului vorbirii, alcătuită din unul sau mai multe sunete, care se pronunță printr-un singur efort expirator. • silaba deschisă silabă care se termină într-o vocală. silaba închisă silabă care se termină într-o consoană. /<lat. syllaba, limba franceza syllabe Forme diferite ale cuvantului silaba: silabae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SILABĂ: SILÁBĂ, silabe, substantiv feminin Segment fonetic alcătuit dintr-unul sau din mai multe foneme pronunțate printr-un singur efort expirator. • Silabă închisă = silabă care se termină într-o consoană. • Silabă deschisă = silabă care se termină într-o vocală. – Din limba franceza syllabe, latina syllaba. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SILABĂ: SILÁBĂ, silabe, substantiv feminin Segment fonetic alcătuit dintr-unul sau din mai multe foneme pronunțate printr-un singur efort respirator. • Silabă închisă = silabă care se termină în consoană. • Silabă deschisă = silabă care se termină într-o vocală. – Din limba franceza syllabe, latina syllaba. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SILABĂ: SILÁBĂ substantiv feminin Parte dintr-un cuvânt alcătuită dintr-unul sau din mai multe sunete, care se rostește într-o singură emisiune a vocii. [conform latina syllaba, greacă syllabe]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SILABĂ: SILÁBĂ substantiv feminin parte dintr-un cuvânt, dintr-unul sau din mai multe foneme, care se rostește într-o singură emisiune a vocii. (< limba franceza syllabe, latina syllaba) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru silabă: silábă substantiv feminin, genitiv dativ articulat silábei; plural silábe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru silabă: silábă substantiv feminin, genitiv dativ articulat silábei; plural silábe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SILABA' SIKKIMSIKORSKISILSÍLĂSILÁBĂSILABÁRSILABÁȚIESILABÍSILÁBIC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL silabă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului silabă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii • silabă proeminéntă: substantiv care se deosebește de celelalte substantiv ale unui cuvânt prin intonația ei specifică, diferită de a celorlalte. • silabă deschísă: substantiv care se termină în vocală, ca de exemplu pre-gă-ti-re din cuvântul pregătire. • silabă închísă: substantiv care se termină în consoană, ca cele din cuvântul pigmentat – pig-men-tat. • silabă prímă: substantiv care se găsește la începutul cuvântului, ca de exemplu stră- din stră-du-in-ță. • silabă antepenúltimă: substantiv care se găsește pe locul al treilea de la sfârșitul cuvântului înainte de penultima, ca de exemplu -du- din -stră-du-in-ță. • silabă penúltimă: substantiv care se află înaintea ultimei silabe dintr-un cuvânt, ca de exemplu -in-din străduință. • silabă últimă: substantiv care se află la sfârșitul cuvântului, ca de exemplu -ță din stră-du-in-ță. • silabă tónică accentuátă: substantiv pe care cade accentul în cuvânt, ca de exemplu -la- din cuvântul can-de-lá-bru. • silabă atónă neaccentuátă: substantiv pe care nu cade accentul în cadrul unui cuvânt, ca de exemplu can-, -de- și -bru din același cuvânt can-de-lá-bru. • silabă omofónă: substantiv care se pronunță la fel cu alta, dar de care este diferită ca scriere, ca de exemplu nea- din cuvântul nea-mu-ri-le, luată în raport cu ne-a din ne-a trimis; sa- din cărțile sa-le, în raport cu s-a din s-a dus etc. • silabă posttónică: substantiv care urmează după o silabă accentuată, ca de exemplu -re din cân-tá-re, -pe- din re-pe-de, -de- din în-tin-de-re etc. • silabă protónică: substantiv care se află înaintea unei silabe accentuate, ca de exemplu silaba a- din cuvântul i-ni-ți-a-tí-vă. • silabă scúrtă: substantiv cu o durată mică de pronunțare, motiv pentru care este reprezentată numai printr-o vocală, ca de exemplu a- din cuvântul a-re, e- din e-ra, i- din i-ni-mă, o- din o-ră etc. • silabă lungă: substantiv cu o durată mai mare de pronunțare, motiv pentru care este reprezentată prin mai multe sunete, ca de exemplu car- din car-te, pris- din pris-mă, struc- din struc-tu-ră etc. • silabă oxitónă: substantiv pe care cade accentul, indiferent de poziția ei în cuvânt, ca de exemplu sal- din sál-vă, -re- din pe-ré-te, -mea din du-șu-meá etc. • silabă paroxitónă: substantiv accentuată și penultimă în cadrul cuvântului, ca de exemplu -re- din ti-ne-re-țe. • silabă proparoxitónă: substantiv care se află înaintea paroxitonei, ca de exemplu -ne- din ti-ne-re-țe. • silabă de reduplicare: substantiv care apare în plus în rădăcina unei forme verbale, pentru a-i da o altă valoare temporală decât aceea a infinitivului prezent sau a prezentului indicativ, evitând astfel confuzia cu acestea din urmă, ca de exemplu -deam și -team din dădeam și stăteam, -du- și -tu- din dădusem și stătusem, luate în raport cu da, sta, dau, stau, dam, stam. SILÁBĂ silabăe forme Unitate fonetică minimă a lanțului vorbirii, alcătuită din unul sau mai multe sunete, care se pronunță printr-un singur efort expirator. • silabă deschisă silabă care se termină într-o vocală. Silabă închisă silabă care se termină într-o consoană. |
GRAMATICA cuvântului silabă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului silabă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul silabă poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE silabă? Vezi cuvântul silabă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul silabă?[ si-la-bă ] Se pare că cuvântul silabă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL silabă Inţelegi mai uşor cuvântul silabă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Silabă închisă = silabă terminată în consoană Silabă deschisă = silabă terminată în vocală Silabă închisă = silabă care se termină într-o consoană Silabă deschisă = silabă care se termină într-o vocală Silabă închisă = silabă care se termină în consoană Silabă deschisă = silabă care se termină într-o vocală |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Vocabular pasiv?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul silabă are forma: silábe
