eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție slab


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME DIMINUTIVE GRAMATICĂSILABE
Slab [ slab ]
VEZI SINONIME PENTRU slab PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului slab în mai multe dicționare

Definițiile pentru slab din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SLAB:
SLAB, -Ă, slabi, -e, adjectiv (Despre oameni și animale sau despre părți ale corpului lor, în opoziție cu gras)

1. Care nu are un strat de grăsime sub piele, uscat; uscățiv. În vacanța cea mare, după ce isprăvise clasa a șasea, Radu s-a întors acasă mai slab. VLAHUȚĂ, O. A. I 88. O umbră de om, un bătrîn... slab și pipernicit și cocoșat, de parcă mînca numai vinerea. ISPIRESCU, L. 101. Iarna pe pîrtie, caii de poștie mici și slabi ca niște pisici, zburau cu trăsura după ei cu o iuțeală de douăzeci și cinci de kilometri pe oră. GHICA, S. A. 40. Vine dorul despre seară... Și-mi grăiește și mă-ntreabă De ce sînt cu fața slabă? ALECSANDRI, P. P. 300.
       • Expresia: Slab de-l suflă (sau bate) vîntul sau slab de-i numeri coastele = foarte slab. Iată că iese din mijlocul hergheliei o răpciugă de cal grebănos... și slab, de-i numărai coastele. CREANGĂ, P. 194.
♦ (Despre carne) Fără grăsime, macră.

2. (Despre ființe, în opoziție cu puternic, tare) Cu puteri reduse, lipsit de forță fizică, de rezistență. Cine poartă arme să se împotrivească... Cei slabi, bătrînii, femeile, copiii să se ridice la munte. SADOVEANU, O. I 529. El e flămînd și e-nsetat Și-i slab, că e bătrîn. COȘBUC, P. I 227. Așa de slab... era... bietul om, că vedeam că fără ajutor nu s-ar mai fi putut întoarce acasă. RUSSO, O. 51.
♦ (Despre organe ale corpului, facultăți intelectuale etc.) Care e debil, care nu funcționează normal, care nu-și îndeplinește bine funcția. Memorie slabă. ▭ Bunica vedea în el un fel de neom, un băiețandru cu mintea slabă, care se ținea de fustele ei și nu-i ieșea din cuvînt. STANCU, D.

6. Bătrînul s-a-nălțat apoi Spre deal ca un copil privind... Bieți ochii, slabi și numai doi, Puține zări cuprind! COȘBUC, P. I 232.
       • Expresia: Slab de minte = căruia îi lipsește puterea de judecată, de înțelegere. Era odată o babă care avea trei feciori nalți ca niște brazi și tari de vîrtute, dar slabi de minte. CREANGĂ, P.

3.
♦ (Despre oameni și despre sufletul, caracterul lor) Lipsit de vigoare, de energie morală. Mircea e slab. Nu pleacă, pentru că n-are curaj. DEMETRIUS, C. 38. A fost slab, laș, fără voință. VLAHUȚĂ, O. A. III 43. Cugetări amare! duceți negrul zbor Sufletelor slabe ce s-abat de dor. BOLINTINEANU, O. 127.
       • Expresia: Slab de fire (sau de caracter, de inimă, de duh) = lipsit de vigoare, de vlagă; ușor influențabil. Slab de înger = fricos, lipsit de energie morală. N-o putea împărtăși nimănui, nici nevestei sale, care era slabă de înger. REBREANU, R. I 192. Iar ești supărată, iar plîngi... slabă mai ești de înger. RETEGANUL, P. I 56. Nu te-aș fi crezut așa slab de înger... ești mai fricos decît o femeie. CREANGĂ, P. 222.

3. (Despre oameni și creațiile lor științifice, artistice) Lipsit de valoare, de merite; mediocru. Curios

– cugetă Ana

– atîtea poezii pe care le admiram ieri chiar, mi se par slabe, schimbate. VLAHUȚĂ, O. A. III 87.
♦ (Urmat de determinări introduse prin prepoziție «la» și indicînd domeniul în discuție) Care este puțin pregătit, puțin înzestrat, fără cunoștințe îndestulătoare. Slab la matematică.
♦ (Despre lumină, sunete) Lipsit de intensitate; stins. Căsuțele din margine trimeteau raze de lumină slabe în amurgul vînăt. DUNĂREANU, CH.

7. [Luna] își trimetea din adîncuri spre lăuntrul întunecos al mănăstirii lumina slabă și piezișă a razelor sale. HOGAȘ, DR. 254. La pașa vine un arab Cu ochii stinși, cu graiul slab. COȘBUC, P. I 103. Și vîntu-n codri sună cu glas duios și slab. EMINESCU, O. I 97.
       • (Adverbial) Apropiindu-se de estradă, Mirel auzea cuvintele sacagiului din ce în ce mai slab, acoperite de larma sălii. GALAN, Z. R. 23.

4. (În opoziție cu trainic, solid) Lipsit de trăinicie, puțin rezistent. Prostimea... înșirată pe marginea unui odgon întins ce n-o lasă să se grămădească. Slabă stavilă, dacă n-ar fi sprijinită de jandarmii poliției! NEGRUZZI, S. I 35. Mai bine voi pe o lină apă a mă arăta, Decît cu o barcă slabă pe mare a înota. ALEXANDRESCU, P. 53.
       • Expresia: Slabă nădejde! = puțin probabil, cu puține șanse de reușită. Dreptatea, dacă nu ești verb reflexiv:ednic să ți-o cauți singur, slabă nădejde să vie altul! C. PETRESCU, Î. II

12. Meleli va cîștiga, căci e bun călăreț...

– Slabă nădejde... căci n-are nicicum aer călăresc. NEGRUZZI, S. I 40. (Rar) Slab de gură = rău de gură, clevetitor, flecar. Cele babe slabe de gură-i scoaseră vestea c-ar fi chiar leneoasă. RETEGANUK, P. I 51.
♦ (Despre soluții, amestecuri etc.) Care cuprinde elementele caracteristice în cantitate redusă. Acid slab. Vin slab. ▭ Nu fumez [țigări] egipțiene. Sînt prea slabe și conțin opiu. C. PETRESCU, Î. I

6.
♦ (Despre pămînt) Puțin roditor.
Forme diferite ale cuvantului slab: slab-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SLAB
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SLAB:
SLAB adjectiv

1. sfrijit, (popular și fam.) jigărit, pricăjit, (regional) zălezit, (prin Muntenia și Olt.) sfoiegit. (Ce om slab!)

2. slăbănog, slăbit, tras, uscățiv, (rar) slăbănogit, (popular) pierit, (regional) mîrcav, mîrced, (învechit) mișel, (figurat) supt. (O față slab.)

3. debil, delicat, firav, fragil, gingaș, pirpiriu, plăpînd, prizărit, sfrijit, slăbănog, slăbuț, șubred, (popular) pițigăiat, (învechit și regional) mîrșav, ticălos, (regional) gubav, morînglav, (Muntenia și Transilvania) sighinaș, (Muntenia și Olt.) șiștav. (Un copil slab; o constituție slab.)

4. costeliv, jigărit, pipernicit, pirpiriu, prăpădit, prizărit, răpciugos, sfrijit, slăbănog, uscat, uscățiv, (rar) uscăcios, (învechit și regional) mîrșav, rău, sec, secățiu, secățiv, (regional) ogîrjit, (Moldova și Transilvania) pogîrjit. (Vită slab.)

5. macru. (Carne slab.)

6. nerezistent, nesolid, netrainic, șubred, șubrezit, (rar) precar. (O construcție slab.)

7. diluat, îndoit, subțiat, subțire, (regional) rărit. (Lapte slab.)

8. sărac, (figurat) chior, orb. (O lumină slab.)

9. mic, redus, (figurat) anemic. (Un slab izvor de lumină.)

10. difuz, palid, potolit, stins. (Lumina cădea slab pe obiecte.)

11. pal, palid, spălăcit, stins, (rar) pălit, (popular) searbăd. (Lumina slab a lămpii.)

12. mic, prost, redus. (O vizibilitate slab.)

13. înăbușit, înfundat, stins, surd, (figurat) vătuit. (Zgomote, sunete slab.)

14. coborît, domol, încet, lin, molcom, potolit, scăzut, scoborît, stins, (rar) slăbănog. (Vorbea cu glasul slab.)

15. mic, scăzut. (Intensitatea slab a glasului.) 16. mic, ușor. (O slab furtună de praf.) 17. nefertil, neproductiv, neroditor, sărac, steril, sterp, (rar) nerodnic, sărăcăcios, sec, (Transilvania) macru, (învechit) neproducător, sterpos. (Un sol slab.) 18. nepregătit. (Elev slab la istorie.) 19. netalentat, nevaloros, prost. (Un scriitor slab.) 20. necorespunzător, neizbutit, nerealizat, nereușit, nesatisfăcător, prost, (figurat) stîngaci. (O regie slab.) 21. atacabil, vulnerabil. (Punctul slab al unei concepții.) 22. mic, puțin, redus. (slab nădejde să...) 23. insuficient, mic, puțin, redus. (Are posibilități slab de realizare.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SLAB
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SLAB:
SLAB2 slabă (slabi, slabe)

1) (în opoziție cu gras) Care nu are sau are puțină grăsime; care nu este gras. Cal slab. Carne slabă.
       • slab de-l suflă (sau bate) vântul (sau slab de-i numeri coastele) care este foarte slăbit; jigărit; sfrijit.

2) (în opoziție cu puternic) Care are o constituție lipsită de vigoare; gingaș; firav; plăpând; delicat. Copil slab.

3) (în opoziție cu tare) (despre persoane și despre manifestările lor) Care nu este înzestrat cu destulă forță morală; lipsit de fermitate. Voință slabă.
       • Punct slab parte vulnerabilă, ușor atacabilă; loc sensibil. slab de fire (sau de caracter) care este lipsit de voință. slabă nădejde puțin probabil.

4) (în opoziție cu tare) (despre obiecte) Care nu rezistă la acțiunea forțelor exterioare; lipsit de trăinicie; șubred.

5) (în opoziție cu bun) Care este lipsit de calități bune; rău. Lucrare slabă. Memorie slabă.

6) (despre acțiuni, fenomene etc.) Care are intensitate redusă; mic. Vânt slab. Lumină slabă.

7) (despre organe) Care manifestă insuficiență funcțională. Inimă slabă.
       • slab de minte care are facultăți intelectuale limitate; mărginit; redus.

8) (despre mirosuri, substanțe, băuturi etc.) Care are o concentrație mai mică decât cea obișnuită. Mireasmă slabă. Ceai slab. /<sl. slabu
Forme diferite ale cuvantului slab: slabă

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

slab
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru slab:
slab a.

1. care e puțin sau de loc gras: slab ca un țâr;

2. fără putere sau trăinicie: slab de constituțiune;

3. figurat lipsit de talent: scriitor slab;

4. fără caracter: slab la fire, slab de înger;

5. puțin întins, mediocru: cunoștințe slabe, lumină slabă. [slava SLABŬ].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SLAB
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SLAB:
SLAB adjectiv verbal chircit, degenerat, influențabil, închircit, mic, neadânc, nedezvoltat, neplăcut, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, prost, rău, sfrijit.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

slab
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru slab:
slab adjectiv verbal CHIRCIT. DEGENERAT. INFLUENȚABIL. ÎNCHIRCIT. MIC. NEADÎNC. NEDEZVOLTAT. NEPLĂCUT. PIPERNICIT. PIRPIRIU. PRICĂJIT. PRIZĂRIT. PROST. RĂU. SFRIJIT.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SLAB
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru SLAB:
SLAB adjectiv

1.

– țig. (13-15 B 144); -ul, Stan (16 B I 66).

2. Slabacu, fam. act.

3. + -cea, -ciu: Slabcea și Slabciul, mold. (Sd VI 456); vezi și Slav

7.

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

SLAB
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SLAB:
SLAB1 adverb

1) Fără putere; fără intensitate. A cânta slab. A vedea slab.

2) Cu încetineală; încet. A citi slab. /<sl. slabu

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

Slab
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Slab:
Slab ≠ gras, puternic, robust, tare, vânjos, vânos, viguros, violent, voinic, strâns, vârtos, trainic, viu
Definiție sursă: Dicționar de antonime

slab
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru slab:
slab adjectiv masculin, plural slabi; forme singular slábă, plural slábe
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

slab
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru slab:
slab adjectiv masculin, plural slabi; forme slábă, plural slábe
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'SLAB'
SKYESKYLITZESSKYROSsl-SlabSLÁBĂSLĂBĂCIÚNEslăbănáticSLĂBĂNOÁGĂ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL slab
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului slab dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Ce om slab! 2.
O față slab.
Un copil slab; o constituție slab.
Vită slab.
Carne slab.
O construcție slab.
Lapte slab.
O lumină slab.
Un slab izvor de lumină.
Lumina cădea slab pe obiecte.
Lumina slab a lămpii.
O vizibilitate slab.
Zgomote, sunete slab.
Vorbea cu glasul slab.
Intensitatea slab a glasului.
O slab furtună de praf.
Un sol slab.
Elev slab la istorie.
Un scriitor slab.
O regie slab.
Punctul slab al unei concepții.
Slab nădejde să.
Are posibilități slab de realizare.
SLAB2 slabă slabi, slabe 1 în opoziție cu gras Care nu are sau are puțină grăsime; care nu este gras.
Cal slab.
Carne slabă.
       • slab de-l suflă sau bate vântul sau slab de-i numeri coastele care este foarte slăbit; jigărit; sfrijit.
Copil slab.
Voință slabă.
       • Punct slab parte vulnerabilă, ușor atacabilă; loc sensibil.
Slab de fire sau de caracter care este lipsit de voință.
Slabă nădejde puțin probabil.
Lucrare slabă.
Memorie slabă.
Vânt slab.
Lumină slabă.
Inimă slabă.
       • slab de minte care are facultăți intelectuale limitate; mărginit; redus.
Mireasmă slabă.
Ceai slab.
Ce om slab! 2.
O față slab.
Vită slab.
O lumină slab 9.
Un slab izvor de lumină.
Lumina slab a lămpii.
O slab furtună de praf.
Rezultate slab la învățătură.
Slab nădejde să.
Are posibilități slab de realizare.
A cânta slab.
A vedea slab.
A citi slab.

GRAMATICA cuvântului slab?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului slab.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul slab poate fi: adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul slab sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE slab?
Vezi cuvântul slab desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul slab?
[ slab ]
Se pare că cuvântul slab are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL slab
Inţelegi mai uşor cuvântul slab dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Slab de-l suflă sau bate vîntul sau slab de-i numeri coastele = foarte slab
Slab de minte = căruia îi lipsește puterea de judecată, de înțelegere
Slab de fire sau de caracter, de inimă, de duh = lipsit de vigoare, de vlagă; ușor influențabil
Slab de înger = fricos, lipsit de energie morală
Slabă nădejde! = puțin probabil, cu puține șanse de reușită
Rar Slab de gură = rău de gură, clevetitor, flecar

© 2024 qDictionar.com