 | as |
|
| Slugă [ slu-gă ] VEZI SINONIME PENTRU slugă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sluga în mai multe dicționareDefinițiile pentru sluga din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SLUGĂ: SLÚGĂ, slugi, substantiv feminin 1. Persoană (mai ales bărbat) angajată de cineva cu luna sau cu anul, pentru a munci în gospodăria (în casa, în prăvălia) acestuia, fiind retribuită în bani sau în natură. vezi servitor, argat, rîndaș. Hotărîse să plece slugă unde-o nimeri, cu nevastă cu tot. VORNIC, P. 20. Slugi începură a umbla cu băuturi răcoritoare. SADOVEANU, O. VII 89. Dionis s-a băgat iar slugă la prăvălie. GALACTION, O. I 85. Decît slugă la ciocoi, Mai bine cioban la oi. ANT. literar popular I 14. • (Învechit și popular, m.) S-au ascuns sub o lespede sub mare, anume numai ca pe bietul slugă să-l piardă. BOTA, P. 87. Dar el te iubește oare? l-a-ntrebat sluga cel prost. PANN, P. vezi II 94. • Expresia: A ajunge slugă la dîrloagă vezi dîrloagă. ♦ figurat Persoană subordonată alteia și obligată (din cauza condițiilor sociale în care se află) să-i execute voința. În societatea feudală... artistul era în plină atîrnare, sluga, robul unui papă ori al unui duce. GHEREA, ST. Hristos I 231. 2. figurat Persoană care reprezintă sau apără orbește interesele altuia, în schimbul unor avantaje materiale. Dima, încuviințînd încă o dată buna rînduială cu care se apărau prietenii lui din Pașcani împotriva slugilor stăpînirii, a putut povesti mai departe. GALAN, Z. R. 290. Mie nu-mi priește, și țării nu-i doresc Un domn, supusă slugă a craiului leșesc. ALECSANDRI, T. II 74. 3. (Învechit, de obicei întregit prin «dumitale» sau «dumneavoastră») Formulă de salut sau de răspuns la salut. Cine-a întîlnit verb reflexiv:eodată în calea sa un popă îmbrăcat cu straie sărăcuțe... mergînd cu pas rar, încet și gînditor, răspunzînd îndesat «sluga dumitale» cui nu-l trecea cu vederea...! CREANGĂ, A. 133. Bună ziua, jupîne... – Sluga d-voastră. CONTEMPORANUL, III 821. 4. (Învechit) Slujitor înarmat de pe lîngă casa sau din suita unui boier. Banul Mărăcină... A plecat în lungă cale Cu ceata slugilor sale Și cu cincizeci de voinici Adunați toți de pe-aici. ALECSANDRI, P. II 82. [Andrei] văzu trecînd pe dinainte-i un arap negru, purtînd în mînă o coasă grozavă. El întrebă cine are o slugă cu un chip așa de neplăcut. BĂLCESCU, O. II 392. La capu-i străjuiește Pandelaș, un grec voinic Cu pistoale sub ilic, Slugă veche și iubită De stăpînu-i dăruită. ALECSANDRI, P. P. 135. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SLUGĂ: SLÚGĂ, slugi, substantiv feminin I. 1. Persoană angajată pentru a munci în gospodăria sau în mica întreprindere a altuia, fiind retribuită în bani sau în natură. • Expresia: (învechit) Sluga dumitale (sau dumneavoastră), formulă de salut sau de răspuns la salut. ♦ figurat Persoană care susține sau apără orbește interesele altuia, în schimbul unor avantaje materiale. 2. figurat Persoană subordonată alteia și obligată, din cauza condițiilor sociale în care se află, să-i execute voința. 3. (învechit) Slujitor înarmat de pe lângă casa sau din suita unui boier. II. (Rar) Aparat simplu, format dintr-o scândură scobită la un capăt, care se folosește la scoaterea cizmelor fără ajutorul cuiva; trăgătoare. – Din limba slavă (veche) sluga. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SLUGĂ: SLÚGĂ, slugi, substantiv feminin I. 1. Persoană angajată pentru a munci în gospodăria sau în mica întreprindere a altuia, fiind plătită în bani sau în natură. • Expresia: (învechit) Sluga dumitale (sau dumneavoastră), formulă de salut sau de răspuns la salut. ♦ figurat Persoană care susține sau apără orbește interesele altuia în schimbul unor avantaje materiale. 2. figurat Persoană subordonată alteia și obligată, din cauza condițiilor sociale în care se află, să-i execute voința. 3. (învechit) Slujitor înarmat de pe lângă casa sau din suita unui boier. II. (Rar) Aparat simplu, format dintr-o scândură scobită la un capăt, care se folosește la scoaterea cizmelor fără ajutorul cuiva; trăgătoare. – Din limba slavă (veche) sluga. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru slugă: slúgă (-gi), substantiv feminin – 1. Servitor, argat. – 2. Descălțător, trăgătoare. – 3. Suport, capră de susținere al capătului liber de la tăblia așezată pe tejgheaua tîmplarului. – Variante Transilvania sclugă. limba slavă (veche) sluga (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Conev 59), conform în limba maghiara szolga. – derivat slugarnic (variantă slugar, slugăresc), adjectiv (servil); slugărnicie, substantiv feminin (servilism); slugărnici, verb (a munci ca slugă; a se purta servil); slugoi, substantiv masculin (servitor; om slugarnic0; slugări, verb (a fi slugă, a munci ca slugă); slugărie, substantiv feminin (condiție de slugă, ploconeală); slugărime (variantă slugăret), substantiv feminin (slujitorime). conform sluji, solgăbirău. Forme diferite ale cuvantului sluga: sluga-gi Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru slugă: slúgă forme, plural ĭ (vechea slavă sîrb. limba bulgară sluga, slugă, limba rusă slugă; ung. szolga).Servitor (bărbat orĭ femeie): cum e stăpînu, și sluga; în nădejdea slugii, dat de fundu pungiĭ (Prov.). Unealtă de tras cizmele din picioare (o scândurică așezată oblic și care, la capătu de sus, are o deschizătură în care puĭ călcîĭu și tragi, pe cînd cu cel-lalt picĭor apeșĭ pe scîndurică). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SLUGĂ: SLUGĂ s. 1. servitor, om de serviciu, (astăzi livresc) serv, (rar) slujitor, (învechit) poslușnic. 2. servitoare, slujnică, (livresc) servantă, (regional) jupîneasă, (familial) mariță. 3. rîndaș, servitor. 4. argat, (învechit și regional) curtean, (prin Transilvania) biriș, (învechit) celednic. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SLUGĂ: SLÚGĂ slugagi forme 1) Persoană angajată la stăpân mai ales pentru treburi casnice; servitor. 2) figurat Persoană devotată altei persoane sau unei cauze. /<sl. sluga Forme diferite ale cuvantului sluga: slugagi Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru SLUGĂ: SLUGĂ substantiv și a SLUJI verb 1. Sluga, Andriaș (16 A I 317). 2. Slugan (Moț). 3. Sluj/ăscul (Dm); -ești substantiv (ib). 4. Slujitoru, fam. din Gorîna (Acte Sc). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru slugă: slugă m. servitor: cum e sluga și stăpânul PANN. [slava SLUGA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru slugă: slúgă substantiv feminin, genitiv dativ articulat slúgii; plural slugi Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru slugă: slúgă substantiv feminin, genitiv dativ articulat slúgii; plural slugi Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SLUGĂ: SLÚGĂ substantiv verbal trăgătoare. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru slugă: slugă substantiv verbal TRĂGĂTOARE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Slugă: Slugă ≠ stăpân Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'SLUGA' SLOW-FOXsấlțăȘLUCșlufSLÚGĂslugăníeslugăráticSLUGĂREÁLĂslugărélnic |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Slugă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului slugă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SLÚGĂ slugăgi forme 1 Persoană angajată la stăpân mai ales pentru treburi casnice; servitor. |
GRAMATICA cuvântului Slugă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului slugă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Slugă poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE slugă? Vezi cuvântul slugă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul slugă?[ slu-gă ] Se pare că cuvântul slugă are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Slugă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: ♦ dare de seamă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul slugă are forma: slugi
