 | as |
|
| Slujbă [ sluj-bă ] VEZI SINONIME PENTRU slujbă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului slujba în mai multe dicționareDefinițiile pentru slujba din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SLUJBĂ: SLÚJBĂ, slujbe, substantiv feminin 1. Îndeletnicire de oarecare durată și limitată la un orar de lucru, pe care cineva o are ca angajat la o întreprindere (de stat sau particulară) și care este remunerată cu o sumă dinainte fixată; serviciu, funcție, post. Multă verb reflexiv:eme n-am știut cu ce se ocupă tînărul. Desigur, îmi ziceam, trebuie să aibă o slujbă foarte bine plătită, căci îl vedeam întotdeauna elegant. VLAHUȚĂ, O. A. 447. Tot aici ești, Ivane, tot? – Ba bine că nu, zise Ivan, făcînd stînga-mprejur și puindu-se drept în calea morții. Dar unde gîndeai să fiu, cînd asta mi-e slujba? CREANGĂ, P. 314. D-nu Răzvrătescu îi dat afară din slujbă. ALECSANDRI, T. 269. Cum! așa degrabă ne lași?... – Slujba o cere. NEGRUZZI, S. I 39. • (Urmat de determinări în genitiv arătînd unde sau la cine se servește) Domnul Bazgu, om vechi în slujba portului, fost sergent în marină, era știut că are inimă bună. BART, E. 290. Pînă acum ț-a fost mai greu, dar de-acum înainte tot așa are să-ți fie, pînă ce-i ieși din slujba spînului. CREANGĂ, P. 222. • locuțiune adjectiv De slujbă = în legătură cu slujba. Am o chestie de slujbă cu tine. DUMITRIU, N. 116. • Expresia: A fi, a se pune (sau a pune pe cineva) în slujba cuiva (sau a ceva) = a sta, a se pune (sau a pune pe cineva) la dispoziția, în serviciul unei persoane sau al unei idei, a servi (sau a pune să servească) interesele cuiva. Capitalismul se folosește de intelectuali pentru a pune știința și cultura în slujba sa. SCÎNTEIA, 1951, nr. 2041. Vorbea... de eforturile oamenilor sovietici, puse in slujba patriei și a păcii. STANCU, U.R.S.S. 48. (Învechit) A-i fi cuiva de slujbă = a-i fi cuiva de folos. [Zîna] îi dete un săpun, un pieptene și o perie, ca să-i fie de slujbă. ISPIRESCU, L. 128. ♦ (Rar) Serviciu militar. Feciorul dascălului Andrei... face slujba milițăriei la Piatra. SADOVEANU, B. 17. 2. (Astăzi rar) Însărcinare, sarcină, atribuție, misiune. Preamărite împărate! m-ai însărcinat cu o slujbă care abia am săvîrșit-o, fiindu-mi capul în joc. ISPIRESCU, L. 26. Slujba acestuia era să spuie caraghioslîcuri la chef. CARAGIALE, O. III 162. Mă supun cu toată inima la slujba măriei-voastre, stăpînă; deși este foarte cu anevoie de mers pînă acolo. CREANGĂ, P. 93. [Domnul] îl luă pe lîngă sine și îl întrebuință în multe slujbe însemnate. BĂLCESCU, O. I 183. ♦ (Învechit, în construcție cu verbul «a face») Serviciu făcut cuiva, îndatorire, favoare. Doresc mult de vei putea a le găsi și îmi vei face o mare slujbă. GHICA, A. 569. Dragă madam Franț, am să te rog să-mi faci o slujbă. ALECSANDRI, T. 299. ♦ Treabă, muncă, lucru. Neavînd altă slujbă, lucra neîncetat. DRĂGHICI, R. 154. 3. Serviciu religios. [Preotul] voia, înainte de-a face slujba, să știe cît i se plătește, iar dacă i se plătea puțin, o făcea de mîntuială. PAS, Z. I 232. Copiii se întoarseră de la biserică, deși nu se isprăvise slujba, căci li se făcuse foame. ISPIRESCU, L. 271. • (Însoțit de diverse precizări sau calificative) Era clopotul schitului, care vestea... ceasul slujbei de sară. HOGAȘ, M. N. 133. Să stea în genunchi la slujba sfințirii. CARAGIALE, O. III 90. Cînd sosi Alexandru-vodă, sfînta slujbă începuse. NEGRUZZI, S. I 148. De moarte să mă gătesc Și s-ascult slujba cea mare. ALECSANDRI, P. P. 90. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SLUJBĂ: SLÚJBĂ, slujbe, substantiv feminin I. 1. Activitate, îndeletnicire, muncă de oarecare durată și limitată la un orar de lucru, pe care cineva o are ca angajat la o întreprindere de stat sau particulară și care este remunerată cu o anumită sumă de bani; serviciu, funcție, post. • Expresia: A fi (sau a se pune) în slujba cuiva (sau a ceva) = a fi sau a se pune la dispoziția cuiva; a servi interesele cuiva sau a susține o anumită cauză. (învechit) A-i fi cuiva de slujbă = a-i fi cuiva de folos. ♦ (popular) Stagiu militar. 2. (Rar) Misiune, sarcină, însărcinare. ♦ (învechit) Serviciu făcut cuiva. II. Îndeplinire solemnă de către preot a ritualurilor prevăzute în canoanele bisericești pentru anumite ocazii și sărbători; oficiere; serviciu religios, serviciu divin. – Din limba slavă (veche) služĭba. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SLUJBĂ: SLÚJBĂ, slujbe, substantiv feminin I. 1. Îndeletnicire de oarecare durată și limitată la un orar de lucru, pe care cineva o are ca angajat la o întreprindere de stat sau particulară și care este remunerată cu o anumită sumă de bani; serviciu, funcție, post. • Expresia: A fi (sau a se pune) în slujba cuiva (sau a ceva) = a fi sau a se pune la dispoziția cuiva; a servi interesele cuiva sau a susține o anumită cauză. (învechit) A-i fi cuiva de slujbă = a-i fi cuiva de folos. ♦ (popular) Stagiu militar. 2. (Rar) Misiune, sarcină, însărcinare. ♦ (învechit) Serviciu făcut cuiva. II. Îndeplinire solemnă de către preot a ritualurilor prevăzute în canoanele bisericești pentru anumite ocazii și sărbători; oficiere; serviciu religios, serviciu divin. – Din limba slavă (veche) služĩba. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru slujbă: slújbă forme, plural e (vechea slavă služĭba, limba bulgară limba rusă služba). Serviciŭ, muncă împlinită: am sfirșit slujba pe ziŭa de azĭ. Funcțiune: a umbla după (a intra în, a pune în) slujbă. Serviciŭ, ramură administrativă (Vechĭ): slujba oĭerituluĭ. Serviciŭ divin: cînd se face slujba la biserică. Fam. Slujba-ĭ slujbă, și drujba-ĭ drujbă, una-ĭ serviciu, alta prietenia. – Dim. -uliță, -ușoară, plural e. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SLUJBĂ: SLÚJBĂ slujbae forme 1) Muncă permanentă a unui salariat; serviciu. 2) Muncă în folosul sau în interesul cuiva sau a ceva. * A fi (sau a se pune) în slujbaa cuiva (sau a ceva) a sluji unei persoane sau unei cauze. 3) popular Serviciu militar. 4) Serviciu religios. [G.-D. slujbei] /<sl. služiba Forme diferite ale cuvantului slujba: slujbae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SLUJBĂ: SLUJBĂ s. 1. funcție, post, serviciu, (învechit și regional) poslușanie, (regional) servit, (prin Moldova) breasiă, (învechit) cin, huzmet, mansup, (învechit, în Transiiv.) tistie, tisturie. (Avea o slujba modestă.) 2. (termen bisericesc) ceremonie, oficiu, serviciu. (slujba divină.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SLUJBĂ: SLÚJBĂ substantiv verbal bir, dare, impozit, însărcinare, misiune, sarcină, serviciu. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru slujbă: slujbă substantiv verbal BIR. DARE. IMPOZIT. ÎNSĂRCINARE. MISIUNE. SARCINĂ. SERVICIU. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru slujbă: slújbă substantiv feminin, genitiv dativ articulat slújbei; plural slújbe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru slujbă: slújbă substantiv feminin, genitiv dativ articulat slújbei; plural slújbe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SLUJBA' SLUGÚȚĂsluhárSLÚISslujSLÚJBĂSLUJBÁȘslujbáșăSLUJBULÍȚĂSLUJBUȘOÁRĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL slujbă Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului slujbă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SLÚJBĂ slujbăe forme 1 Muncă permanentă a unui salariat; serviciu. * A fi sau a se pune în slujbăa cuiva sau a ceva a sluji unei persoane sau unei cauze. Avea o slujbă modestă. Slujbă divină. Avea o slujbă modestă. Slujbă divină. |
GRAMATICA cuvântului slujbă? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului slujbă. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul slujbă poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE slujbă? Vezi cuvântul slujbă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul slujbă?[ sluj-bă ] Se pare că cuvântul slujbă are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL slujbă Inţelegi mai uşor cuvântul slujbă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe locuțiune adjectiv De slujbă = în legătură cu slujba A fi, a se pune sau a pune pe cineva în slujba cuiva sau a ceva = a sta, a se pune sau a pune pe cineva la dispoziția, în serviciul unei persoane sau al unei idei, a servi sau a pune să servească interesele cuiva Învechit A-i fi cuiva de slujbă = a-i fi cuiva de folos A fi sau a se pune în slujba cuiva sau a ceva = a fi sau a se pune la dispoziția cuiva; a servi interesele cuiva sau a susține o anumită cauză învechit A-i fi cuiva de slujbă = a-i fi cuiva de folos A fi sau a se pune în slujba cuiva sau a ceva = a fi sau a se pune la dispoziția cuiva; a servi interesele cuiva sau a susține o anumită cauză învechit A-i fi cuiva de slujbă = a-i fi cuiva de folos |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL slujbă |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Diferență orară?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul slujbă are forma: slújbe
