eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție sminteala


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Sminteală [ smin-tea-lă ]
VEZI SINONIME PENTRU sminteală PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului sminteala în mai multe dicționare

Definițiile pentru sminteala din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SMINTEALĂ:
SMINTEÁLĂ, sminteli, substantiv feminin

1. Tulburare a minții, scrînteală, nebunie; (sens atenuat) rătăcire, abatere, greșeală. Sînt semne de sminteală în lume... Sminteala trebuie călcată în picioare. VORNIC, P. 223. Sminteala nu se știa bine din ce-i venise. SADOVEANU, la TDRG. Vai de cel ce se smintește, dar mai vai de cel prin care vine sminteala! CREANGĂ, A. 142.
♦ Defect care împiedică buna funcționare a unui lucru. Cercetează toate legăturile grinzilor, pentru ca să se încredințeze dacă nu e verb reflexiv:eo sminteală. GANE, N. I 78.

2. (Astăzi rar) Stricăciune, pierdere, pagubă, vătămare; (sens atenuat) neplăcere. Socot că măria-sa Nicoară cu ai săi n-or fi avut nici o sminteală pe cale, căci îi poartă om cuminte pe poteci ferite. SADOVEANU, N. P. 19. Acele oști turcești ce se văd erau ariergarda de patru mii călăreți supt Hasan-pașa, care mergea trăgîndu-se încet și cu bună rînduială, îngrijind d-a nu primi în coadă verb reflexiv:eo sminteală din partea noastră. BĂLCESCU, O. II 111. Ploile cele multe de toamnă aduc sminteală la struguri și la porumb.

I. IONESCU, M. 61.
       • Expresia: Fără sminteală = fără lipsă, fără stricăciune, nevătămat; prin extensie în mod absolut, negreșit, neapărat. Ceru un ajutor de oameni, îndatorindu-se a-i aduce capul lui Codreanu fără sminteală. GANE, N. I 195. (Mai ales în construcții negative) A da (pe cineva) de sminteală sau a face (cuiva) sminteală = a produce (cuiva) o neplăcere, a face (pe cineva) de rîs, a da de gol. Bag de samă deodată că noutatea de care erau mîndri botoșănenii îi dă de sminteală. SADOVEANU, E. 82. Să nu mă dai de sminteală. ALECSANDRI, T. 425. Te rog să dai ficiorului Costachi cincisprezece galbini și dumneata îi vei trage înapoi... Te rog numai să nu-mi faci sminteală. KOGĂLNICEANU, S. 222.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SMINTEALĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SMINTEALĂ:
SMINTEALĂ s.

1. (medicina) alienare, alienație, demență, nebunie, smintire, țicneală, boală mintală, (popular) nebuneală, (învechit și regional) smintă, (Transilvania, Maramures și Banat) bolînzie, (prin Bucovina) sălteală, (Moldova) zăluzeală, zăluzie, zărgheală, zărghenie, (familial) căpială, (figurat) rătăcire, scrînteală, țăcăneală.

2. aiureală, țicneală, zăpăceală, (familial figurat) țăcăneală.

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

sminteală
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru sminteală:
sminteálă forme, plural elĭ. Acțiunea de a sminti (dezordine, deranjare, împedecare, vătămare, pagubă): a face sminteală unuĭ lucru, unuĭ om. A da de (vechĭ a lăsa în saŭ la) sminteală, a înșela în așteptare. Biblia. Scandelă. Vechĭ. Seducere, rătăcire. Azĭ. Nebunie (propriŭ și figurat). Lucru de smintit: vorba asta e curată sminteală.

– Și zm-.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

SMINTEALĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SMINTEALĂ:
SMINTEÁLĂ, sminteli, substantiv feminin

1. Tulburare a minții, scrânteală, nebunie; prin extensie greșeală, abatere.

2. (învechit și popular) Stricăciune, pierdere, pagubă; neplăcere.
       • Locuţiune adverbiala Fără sminteală = în mod absolut, negreșit.
       • Expresia: A da (pe cineva) de sminteală = a face (pe cineva) de râs; a da de gol.

– Sminti + sufix -eală.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SMINTEALĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SMINTEALĂ:
SMINTEÁLĂ, sminteli, substantiv feminin

1. Tulburare a minții, scrânteală, nebunie; prin extensie greșeală, abatere.

2. (învechit și popular) Stricăciune, pierdere, pagubă; neplăcere.
♦ Locuţiune adverbiala Fără sminteală = în mod absolut, negreșit.
       • Expresia: A da (pe cineva) de sminteală = a face (pe cineva) de râs; a da de gol.

– Sminti + sufix -eală.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

sminteală
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sminteală:
sminteală substantiv verbal ABATERE. CULPABILITATE. CULPĂ. DAUNĂ. DIFICULTATE. EROARE. GREȘEALĂ. GREUTATE. IMPAS. IMPEDIMENT. INCONVENIENT. NEAJUNS. NEVOIE. OBSTACOL. OPRELIȘTE. PAGUBĂ. PĂCAT. PIEDICĂ. PIERDERE. PREJUDICIU. STAVILĂ. STRICĂCIUNE. VINĂ. VINOVĂȚIE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SMINTEALĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SMINTEALĂ:
SMINTEÁLĂ s.

1. vezi nebunie.

2. aiureală, țicneală, zăpăceală, (familial figurat) țăcăneală. (sminteala lui a speriat pe toată lumea.)

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

sminteală
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sminteală:
sminteálă substantiv feminin, genitiv dativ articulat smintélii; plural smintéli
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

sminteală
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sminteală:
sminteálă substantiv feminin, genitiv dativ articulat smintélii; plural smintéli
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'SMINTEALA'
SMÎNCÍTSMÎNGĂLÍsmintSMÍNTĂSMINTEÁLĂsminténiesmintéscSminteuSmintheus

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL sminteală
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sminteală dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Sminteală lui a speriat pe toată lumea.

GRAMATICA cuvântului sminteală?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sminteală.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sminteală poate fi: substantiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul sminteală sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul sminteală are forma: smintéli
VEZI PLURALUL pentru sminteală la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE sminteală?
Vezi cuvântul sminteală desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sminteală?
[ smin-tea-lă ]
Se pare că cuvântul sminteală are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL sminteală
Inţelegi mai uşor cuvântul sminteală dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Fără sminteală = fără lipsă, fără stricăciune, nevătămat; prin extensie în mod absolut, negreșit, neapărat
Mai ales în construcții negative A da pe cineva de sminteală sau a face cuiva sminteală = a produce cuiva o neplăcere, a face pe cineva de rîs, a da de gol
Locuţiune adverbiala Fără sminteală = în mod absolut, negreșit
A da pe cineva de sminteală = a face pe cineva de râs; a da de gol
♦ Locuţiune adverbiala Fără sminteală = în mod absolut, negreșit
A da pe cineva de sminteală = a face pe cineva de râs; a da de gol

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL sminteală

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Bilet de favoare?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
eficiență a muncii exprimată prin raportul dintre cantitatea de produse realizată și volumul de muncă consumat
lunație
bilet pe baza căruia se poate intra, gratuit sau cu reducere, la un spectacol
a bate foarte tare pe cineva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app