 | as |
|
| Sminti [ smin-ti ] VEZI SINONIME PENTRU sminti PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sminti în mai multe dicționareDefinițiile pentru sminti din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a sminti (forma la infinitiv) A sminti conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SMINTI: SMINTÍ, smintesc, verb IV. 1. reflexiv A-și pierde dreapta judecată, a avea mintea tulburată; a înnebuni. Dar bine, măi copilule, te-ai smintit? Nu ți-e rușine să ne iei pe noi, oameni bătrîni, așa, cu tu, cu tine? BASSARABESCU, substantiv neutru 137. De cînd am găsit comoara... m-am smintit parcă. SLAVICI, N. II 335. [Împăratul] s-a cam smintit de cînd dăduse în toana însuratului. ȘEZ. VI 174. • tranzitiv De două săptămîni de cînd e aci, i-a smintit pe toți... le-a luat o mulțime de parale. CAMIL PETRESCU, U. N. 232. [Zaharia Duhu] smintise lumea. C. PETRESCU, R. DR. 168. Nebunia politică a smintit la noi cei mai mulți creieri. ALECSANDRI, S. 52. • Expresia: A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare. (Cu o construcție mai puțin obișnuită) Pe slugi... le-a smintit în palme. CARAGIALE, O. III 34. 2. tranzitiv A induce în eroare, a înșela. Pe mine căutați să nu mă smintiți: fata și ochii din cap, căci atîta vi-i leacul. CREANGĂ, P. 266. ♦ A abate de la ceva, a împiedica pe cineva să facă ceva. Se lovea cu pumnul peste cap cînd vedea că nici dascălul nu putea să-i tălmăcească bine ceva, și vai de școlarii care-l sminteau de la învățătură. CREANGĂ, A. 134. 3. intranzitiv A greși. Să uită Parsion lung la ele [la cele trei porumbițe], să nu smintească cumva, apoi puse mîna pe una și zise: tu ești! RETEGANUL, P. V 66. Ia bine samă să nu smintești, ci să te repezi iute... să iei apă într-o clipă și să fugi. SBIERA, P. 28. 4. tranzitiv A mișca din loc, a clinti, a deplasa, a disloca. Nu-și pieptenară părul cu îngrijirea obișnuită, astfel ca nici un fir de păr să nu fie smintit de la locul său. GANE, N. III 134. Harap-Alb iesă din groapă, jupește pielea cerbului cu băgare de seamă, să nu smintească verb reflexiv:eo piatră din locul ei. CREANGĂ, P. 227. Și d-atuncea mînăstirea Încetă d-a mai cădea. Vînt, cutremur n-o smintește. BOLLIAC, O. 95. ♦ A strica, a vătăma. Ostașii dădură bătălie grea cu oamenii, smintindu-le ciolanele. PAS, L. I 134. (Sandu trăgînd sipetul:) Iaca vin; dar greu e, frate. Încet, Sandule, încetișor, să nu-l smintești. Nu-l hurduca; trage lin. ALECSANDRI, T. 1644. În săbii să-l sprijiniți, La un deget să nu-l smintiți. PĂSCULESCU, L. P. 238. ♦ (Popular, cu complementul «vorbă», «cuvînt») A răstălmăci. Noi sîntem de loc din București, Umblăm cu cărți împărătești. Nimeni cuvîntul să nu ni-l smintească. SEVASTOS, N. 112. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sminti: sminti verb vezi ACRI. ADEMENI. ALTERA. AMĂGI. CLĂTINA. CLINTI. CONTRAFACE. CORUPE. DECĂDEA. DEFORMA. DENATURA. DEPLASA. DEPRAVA. DERANJA. DESCOMPUNE. DESFRÎNA. DESTRĂBĂLA. DEZARTICULA. DISLOCA. ESCAMOTA. FALSIFICA. FERMENTA. GREȘI. INCOMODA. ÎMPUȚI. ÎNĂCRI. ÎNCÎNTA. ÎNCURCA. ÎNȘELA. JENA. LUXA. MĂSLUI. MINȚI. MISTIFICA. MIȘCA. MOMI. MUTA. PĂCĂLI. PĂCĂTUI. PERVERTI. PROSTI. PURTA. RĂSTĂLMĂCI. RĂTĂCI. SCRÎNTI. STINGHERI. STÎNJENI. STRICA. SUCI. SUPĂRA. TRIȘA. TULBURA. URNI. VICIA. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SMINTI: SMINTÍ, smintesc, verb IV. 1. reflexiv și tranzitiv A-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni. • Expresia: (tranzitiv) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. tranzitiv (popular) A induce în eroare; a păcăli, a înșela. ♦ A împiedica pe cineva să facă ceva. 3. intranzitiv (regional) A greși. 4. tranzitiv (popular) A mișca din loc, a clinti, a deplasa. ♦ A strica; a vătăma. ♦ figurat A răstălmăci spusele, cuvintele cuiva. – Din limba slavă (veche) sŭmensti, sŭmenton. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SMINTI: SMINTÍ, smintesc, verb IV. 1. reflexiv și tranzitiv A-și pierde sau a face să-și piardă dreapta judecată; a înnebuni. • Expresia: (tranzitiv) A sminti (pe cineva) în bătaie = a bate foarte tare (pe cineva). 2. tranzitiv (popular) A induce în eroare; a păcăli, a înșela. ♦ A împiedica pe cineva să facă ceva. 3. intranzitiv (regional) A greși. 4. tranzitiv (popular) A mișca din loc, a clinti, a deplasa. ♦ A strica; a vătăma. ♦ figurat A răstălmăci spusele, cuvintele cuiva. – Din limba slavă (veche) sŭmensti, sŭmenton. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SMINTI: SMINTI verb (medicina) a se aliena, a înnebuni, a se țicni, (popular și fam.) a se strechea. (Transilvania, Maramures și Banat) a se bolînzi, (prin Muntenia) a primi, (Moldova) a sturluiba, a zăluzi, a (se) zărghi, (familial) a căpia, (figurat) a se scrînti, a se trăsni, a se țăcăni. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sminti: smintí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele smintésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea sminteá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural sminteáscă Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sminti: smintí (a sminti) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele smintésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea sminteá; conjunctiv prezent 3 să sminteáscă Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SMINTI: SMINTÍ verb vezi înnebuni. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'SMINTI' sminténiesmintéscSminteuSmintheusSMINTÍsmintícsminticíesmintílăSMÎNTÎ́NĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SMINTI Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sminti dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Smintí a sminti verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele smintésc, imperfect persoana a treia singular: el / ea sminteá; conjunctiv prezent 3 să sminteáscă. |
GRAMATICA cuvântului SMINTI? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sminti. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SMINTI poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE sminti? Vezi cuvântul sminti desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sminti?[ smin-ti ] Se pare că cuvântul sminti are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL SMINTI Inţelegi mai uşor cuvântul sminti dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A sminti pe cineva în bătaie = a bate foarte tare tranzitiv A sminti pe cineva în bătaie = a bate foarte tare pe cineva tranzitiv A sminti pe cineva în bătaie = a bate foarte tare pe cineva |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A veni la vorba sau la cuvântul, la spusele cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
