eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție soare in cap


EXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Soare [ soa-re ]
VEZI SINONIME PENTRU soare PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului soare in cap în mai multe dicționare

Definițiile pentru soare in cap din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru soare:
soare m., plural sorĭ (latina sôl, soare; italiana sole, pv. cat. spaniolă pg. sol; pv. și soleih, limba franceza soleil, despre lat *sôliculus, dim. despre sôl. vezi solar). Astru care luminează pămîntu și alte planete și a căruĭ strălucire constitue ziŭa: soarele luminează ziŭa, ĭar luna noaptea. Lumina și căldura soareluĭ: soarele arzător al Sahareĭ, nu e plăcut să umbli vara pin soare, nu pleca pe așa soare arzător, a sta la soare saŭ la umbră. Imaginea soareluĭ: mușchetariĭ purtaŭ un soare pe pept. figurat Strălucire: adevăru e soarele inteligențeĭ. Supt soare, pe pămînt, pe lume: nimic nou supt soare. Rupt din soare, uĭmitor de frumos: o fată ruptă din soare. A adora soarele care răsare, a linguși un personaj ajuns acuma la putere. Regele soare, Ludovic XIV al Franciiĭ. Soare sec, insolațiune.

– Soarele e centru sistemeĭ noastre planetare și regulatoru mișcăriĭ pămîntuluĭ și altor planete. E izvoru călduriĭ și luminiĭ și principiŭ învietor al tuturor ființelor organizate. Astronomiĭ îĭ atribuĭe un sîmbure solid, obscur, înconjurat de o atmosferă luminoasă. Distanța soareluĭ de la pămînt e de verb reflexiv:e-o 38,000,000 de leghĭ. El e de 1,300,000 de orĭ maĭ mare de cît pămîntu. În ainte de Copernic, se credea că soarele se întorcea cu tot ceru în prejuru pămîntuluĭ: astăzĭ se știe că pămîntu se învîrtește în prejuru soareluĭ executînd mișcarea luĭ de translațiune. Soarele a fost obiectu adorațiuniĭ celor maĭ multe popoare primitive.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

SOARE
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru SOARE:
SOARE (latina solem) substantiv masculin

1. (Cu valoare de nume propriu) Astrul central al sistemului nostru planetar în jurul căruia gravitează planetele, asteroizii cometele. Astru cu lumină proprie face parte din categoria stelelor; energia sa, de proveniență termonucleară (prin transformarea hidrogenului în heliu), este radiată sub formă de lumină sau de alte radiații. O fracțiune a acestei energii (a doua miliarda parte) ajunge și pe Pământ, constituind principala sursă de energie primară, fără de care viața nu ar fi posibilă. Masa Soare este de c. 2 x 1080 kg, iar diametrul de 1.392.000 km; temperatura sa este de c. 6.000 K, la suprafață, și de c. 15.000.000 K, în centru. Perioada de rotație (sinodică) a Soare este de 25,4 zile la Ecuator, crescând spre poli. Depărtarea medie a Pământului față de Soare este de 149.600.000 km, lumina străbătând această distanță în 8 minerit și 18 substantiv vezi fotosferă, cromosferă, coroană solară, activitate solară.
       • Expresia: A fi rupt din Soare = a fi deosebit de frumos. A vorbi (sau a spune) cânte-n lună și Soare = a vorbi verb reflexiv:ute și nevrute, a sporovăi.
       • Compuse: (popular) soare-răsare = răsărit, est; soare-apune (sau scapătă) = apus, vest.
♦ Lumina și căldura venită de la Soare.
♦ locuțiune Cu Soare = cât este ziuă, pe lumină.

2. Nume dat oricărui corp ceresc care are lumină proprie și care poate constitui centrul unui sistem planetar.

Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

SOARE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SOARE:
SOÁRE, (2) sori, substantiv masculin

1. Corp ceresc principal al sistemului nostru planetar, incandescent și luminos, în jurul căruia gravitează și se învârtesc Pământul și celelalte planete ale sistemului.
       • Locuţiune adverbiala Sub (sau pe sub) soare = pe pământ, în lume.
       • Expresia: (familial) (A fi) soare cu dinți = (a fi) frig pe verb reflexiv:eme senină. (A fi) rupt din soare = (a fi) foarte frumos, de o deosebită frumusețe. (În basme) La soare te poți uita, dar la dânsa (sau la dânsul) ba, se spune spre a arăta că cineva este de o frumusețe excepțională. A se uita (la cineva) ca la soare = a privi (pe cineva) cu multă dragoste, a iubi foarte mult (pe cineva). A i se pune (cuiva) soarele drept inimă = a i se face foame.
       • Compuse: (popular) soare-răsare = răsărit1, est, orient; prin extensie verb reflexiv:emea când răsare soarele; soare-apune (sau -scapătă) = apus1, vest, occident; prin extensie verb reflexiv:emea când apune soarele.
♦ Lumină (și căldură) care vine de la Soare (1).
       • Locuţiune adverbiala Cu soare = cât mai e ziuă, cât mai e lumină.

2. Nume dat aștrilor care, ca și Soarele (1), au lumină proprie.

3. figurat Fericire, bucurie; bunăstare.

– latina sol, -lis.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SOARE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SOARE:
SOÁRE, (2) sori, substantiv masculin

1. Corp ceresc central al sistemului nostru planetar, incandescent și luminos, în jurul căruia gravitează și se învârtesc Pământul și celelalte planete ale sistemului.
       • Locuţiune adverbiala Sub (sau pe sub) soare = pe pământ, în lume.
       • Expresia: (familial) (A fi) soare cu dinți = (a fi) frig pe verb reflexiv:eme senină. (A fi) rupt din soare = (a fi) foarte frumos, de o deosebită frumusețe. (În basme) La soare te poți uita, dar la dânsa (sau la dânsul) ba, se spune spre a arăta că cineva este de o frumusețe excepțională. A se uita (la cineva) ca la soare = a privi (pe cineva) cu multă dragoste, a iubi foarte mult (pe cineva). A i se pune (cuiva) soarele drept inimă = a i se face foame.
       • Compuse: (popular) soare-răsare = răsărit1, est, orient; prin extensie verb reflexiv:emea când răsare Soarele; soare-apune (sau -scapătă) = apus1, vest, occident; prin extensie verb reflexiv:emea când apune Soarele.
♦ Lumină (și căldură) care vine de la Soare (1).
       • Locuţiune adverbiala Cu soare = cât mai e ziuă, cât mai e lumină.

2. Nume dat aștrilor care, ca și Soarele (1), au lumină proprie.

3. figurat Fericire, bucurie; bunăstare.

– latina sol, -is.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SOARE
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru SOARE:
SOARE substantiv

1.

– prenume frecvent.

2. Soara forme (P Bor 54);

– moșneanca 1829 (Cărbunești r. Teleajen).

3. Soarul, Alexa, mold. (Isp IV1).

4. Din plural sori: Sor cu soția Calța 1835 (Sd XV239); -u fam. act.; -escu; -eștiși -eni ss.

5. Sorea, Ioan (Am 108; 17 B I 318).

6. Soreață Ion act.

7. Prob. + -enghea: Sorenghea b. (Drag 258).

8. Sorete, C. (Moreni).

9. Soricu, Ioan, poetul; Sorici, Badea și Soricești ceată (Î Div).

10. Sorin (Răc 10).

11. + -oiu: Soroiu (T-Jiu; Sd VI 495); Iane (AO XIX 111); -l, Stab, 1700 din Drajna (BCI XIII 186); Radu Soroii (Drj 83); Soroescul, Neagul (Drj 1).

12. Soroica, St. (Am 157).

13. Sărinel, ard., 1680 (Paș) și Sărincuță, mold. (Sur X) < Sorin cu o > ă. Unele derivate se confundă cu cele create din substantiv soră.

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

soare
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru soare:
soare m.

1. astru ce dă plantelor lumină și căldură: soarele așezat la o depărtare de 37 mii. leghe, este de 1 1/2 termen militar de ori mai voluminos decât pământul; rupt din soare, de o frumusețe ideală: chipul tău e rupt din soare BOL;

2. lumina, căldura soarelui: a sta la soare;

3. figurat splendoare: soarele fericirii se va arăta vesel pe orizon senin greacă AL. [latina SOLEM].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

soare
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru soare:
soáre substantiv masculin, (aștri cu lumină proprie) plural sori
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

soare
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru soare:
soáre (corp ceresc) substantiv masculin, plural sori
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Soare
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru Soare:
*Soáre (astr.) substantiv propriu m.
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

soare
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru soare:
soare substantiv verbal REGINĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'SOARE IN CAP'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

GRAMATICA cuvântului soare?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului soare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul soare poate fi: substantiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul soare sa indeplinească rolul de: substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi

CUM DESPART ÎN SILABE soare?
Vezi cuvântul soare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul soare?
[ soa-re ]
Se pare că cuvântul soare are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL soare
Inţelegi mai uşor cuvântul soare dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A fi rupt din Soare = a fi deosebit de frumos
A vorbi sau a spune cânte-n lună și Soare = a vorbi verb reflexiv:ute și nevrute, a sporovăi
Compuse: popular soare-răsare = răsărit, est; soare-apune sau scapătă = apus, vest
♦ locuțiune Cu Soare = cât este ziuă, pe lumină
Locuţiune adverbiala Sub sau pe sub soare = pe pământ, în lume
familial A fi soare cu dinți = a fi frig pe verb reflexiv:eme senină
A fi rupt din soare = a fi foarte frumos, de o deosebită frumusețe
A se uita la cineva ca la soare = a privi pe cineva cu multă dragoste, a iubi foarte mult pe cineva
A i se pune cuiva soarele drept inimă = a i se face foame
Compuse: popular soare-răsare = răsărit1, est, orient; prin extensie verb reflexiv:emea când răsare soarele; soare-apune sau -scapătă = apus1, vest, occident; prin extensie verb reflexiv:emea când apune soarele
Locuţiune adverbiala Cu soare = cât mai e ziuă, cât mai e lumină
Locuţiune adverbiala Sub sau pe sub soare = pe pământ, în lume
familial A fi soare cu dinți = a fi frig pe verb reflexiv:eme senină
A fi rupt din soare = a fi foarte frumos, de o deosebită frumusețe
A se uita la cineva ca la soare = a privi pe cineva cu multă dragoste, a iubi foarte mult pe cineva
A i se pune cuiva soarele drept inimă = a i se face foame
Compuse: popular soare-răsare = răsărit1, est, orient; prin extensie verb reflexiv:emea când răsare Soarele; soare-apune sau -scapătă = apus1, vest, occident; prin extensie verb reflexiv:emea când apune Soarele
Locuţiune adverbiala Cu soare = cât mai e ziuă, cât mai e lumină

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL soare

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Ton ridicat?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
stil de mobilier caracterizat prin forme simple, suprafețe netede, lemn curbat, cu aspect general greoi, exprimând gustul pentru confort și pentru viața intimă de familie
regiune care cuprinde zăcăminte metalifere de aceeași origine eruptivă, sedimentară sau metamorfică, apărute în anumite condiții și într-un anumit stadiu al evoluției geologice a unei regiuni și ale căror roci componente prezintă carac
ton răstit, aspru, poruncitor
după cum zici, ai măcar în parte dreptate
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app