 | as |
|
| Solitar [ so-li-tar ] VEZI SINONIME PENTRU solitar PE ESINONIME.COM definiția cuvântului solitar în mai multe dicționareDefinițiile pentru solitar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SOLITAR: SOLITÁR2, -Ă, solitari, -e, adjectiv Care se găsește singur, deoparte; izolat, singuratic. Ieri am găsit pe banca solitară Din parc un biet mănunchi de flori trecute. IOSIF, P. 36. În castelul de pe stîncă, la fereastra solitară, Stă pe gînduri o femeie și privește-n noapte-afară. COȘBUC, P. I 119. Vechi pustnic, rămas singur din timpul său afară, Ca pe un gol de munte o stîncă solitară. ALECSANDRI, P. A. 161. ♦ (Substantivat, m.) Mistreț bătrîn care trăiește stingher. ♦ (Despre locuri) Pustiu, neumblat. Văzduhul scînteiază și ca unse cu var Lucesc zidiri, ruine pe cîmpul solitar. EMINESCU, O. I 69. ♦ (botanică; despre organe ale plantelor) Singur, izolat. Flori solitare, lung pedunculate. FLORA R.P.R. II 129. Forme diferite ale cuvantului solitar: solitar-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SOLITAR: SOLITÁR, -Ă, solitari, -e, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. Care se găsește singur; izolat, singuratic. • Floare (sau frunză etc.) solitară = floare (sau frunză etc.) care crește singură pe tulpină. ♦ (Despre locuri) Pustiu, neumblat. ♦ (Despre ființe; adesea substantivat) Care trăiește sau căruia îi place să trăiască singur, izolat, departe de societate. 2. substantiv neutru Piatră prețioasă (în special diamant de mare valoare) montată singură la o bijuterie (sau ieșind în evidență într-o montură dintr-un grup de pietre mai mici). – Din limba franceza solitaire, latina solitarius. Forme diferite ale cuvantului solitar: solitar-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SOLITAR: SOLITÁR, -Ă, solitari, -e, adjectiv, substantiv neutru 1. Adj. Care se găsește singur; izolat, singuratic. • Floare (sau frunză etc.) solitară = floare (sau frunză etc.) care crește singură pe tulpină. ♦ (Despre locuri) Pustiu, neumblat. ♦ (Despre ființe; adesea substantivat) Care trăiește sau căruia îi place să trăiască singur, izolat, departe de societate. 2. substantiv neutru Diamant mare montat singur la o bijuterie (sau ieșind în evidență într-o montură dintr-un grup de pietre mai mici). – Din limba franceza solitaire, latina solitarius. Forme diferite ale cuvantului solitar: solitar-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru solitar: *solitár, -ă adjectiv (latina solitarius, despre solus, singur). Singuratic: om solitar, castă solitară. botanică Floare solitară, care e singură pe cotoru eĭ. Cerceĭ solitarĭ, de care atîrnă un singur diamant mare (și ca subst). substantiv Mistreț maĭ bătrîn care umblă izolat și păzește cîrdu. adverb A trăĭ solitar. vezi răzleț. Forme diferite ale cuvantului solitar: solitar-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SOLITAR: SOLITAR adjectiv, s. 1. adjectiv izolat, retras, singur, singuratic, (rar) însingurat, (învechit) retirat, (figurat) sihastru. (Un om solitar; trăiește solitar.) 2. adjectiv (botanică) singur, unic. (Flori solitar, frunze solitar.) 3. adjectiv izolat, pribeag, rătăcit, răzleț, singur, singuratic. (Se uita la un nor solitar.) 4. substantiv (învechit) singuratic. (Inel cu un solitar splendid.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SOLITAR: SOLITÁR1, solitare, substantiv neutru Piatră prețioasă, în special diamant de mare valoare, montat singur la o bijuterie sau ieșind în evidență dintr-un grup de pietre mai mici. Cea mai tînără avea numai două solitare admirabile în urechi și unul la deget. DUMITRIU, B. forme 161. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SOLITAR: SOLITÁR, -Ă I. adjectiv (și adverb) singur, singuratic, izolat. • pustiu, neumblat. • (și s.) care trăiește retras; iubitor de singurătate. II. substantiv neutru diamant mare care se montează de obicei la un inel. (< limba franceza solitaire, latina solitarius) Forme diferite ale cuvantului solitar: solitar-Ă Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SOLITAR: SOLITÁR, -Ă adjectiv Singur, singuratic, izolat. ♦ Pustiu, neumblat. ♦ Care trăiește retras; retras, iubitor de singurătate. // substantiv neutru Diamant mare care se montează de obicei la un inel. [conform limba franceza solitaire, italiana solitario, latina solitarius]. Forme diferite ale cuvantului solitar: solitar-Ă Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SOLITAR: SOLITÁR1 solitară (solitari, solitare) 1) Care se găsește singur; singuratic; izolat. 2) (despre locuri) Care se află în depărtare; situat departe. Parc solitar. 3) (despre ființe) Care trăiește singur; singuratic. /<fr. solitaire, latina solitarius Forme diferite ale cuvantului solitar: solitară Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SOLITAR: SOLITÁR2 solitare n. Diamant montat singur la o bijuterie sau într-un grup de piese mai mici. /<fr. solitaire, latina solitarius Forme diferite ale cuvantului solitar: solitare Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru solitar: solitár adjectiv masculin, plural solitári; forme singular solitáră, plural solitáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru solitar: solitár1 adjectiv masculin, plural solitári; forme solitáră, plural solitáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru solitar: solitar a. singuratic: ziduri, ruine pe câmpul solitar EM. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru solitar: solitár substantiv neutru, plural solitáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru solitar: solitár2 substantiv neutru, plural solitáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Solitar: Solitar ≠ nesolitar Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'SOLITAR' solíreSOLÍSTsolístăSOLÍSTICSOLITÁRSOLITARÍSMSOLITÓNSOLITÓRSOLITÚDINE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Solitar Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului solitar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Un om solitar; trăiește solitar. Flori solitar; frunze solitar. Se uita la un nor solitar. Inel cu un solitar splendid. Un om solitar; trăiește solitar. Flori solitar, frunze solitar. Se uita la un nor solitar. Inel cu un solitar splendid. SOLITÁR1 solitară solitari, solitare 1 Care se găsește singur; singuratic; izolat. Parc solitar. SOLITÁR2 solitare n. |
GRAMATICA cuvântului Solitar? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului solitar. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Solitar poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE solitar? Vezi cuvântul solitar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul solitar?[ so-li-tar ] Se pare că cuvântul solitar are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Solitar Inţelegi mai uşor cuvântul solitar dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe solitară = floare sau frunză etc solitară = floare sau frunză etc |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Solitar |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Hăbuc, hăbuci, substantiv masculin regional; în expresie a se rupe, a se face hăbuci?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul solitar are forma: solitáre
