eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție sorbi


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Sorbi [ sor-bi ]
VEZI SINONIME PENTRU sorbi PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului sorbi în mai multe dicționare

Definițiile pentru sorbi din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a sorbi
Verbul: a sorbi (forma la infinitiv)
A sorbi conjugat la timpul prezent:
  • eu sorb
  • tu sorbi
  • el ea soarbe
  • noi sorbim
  • voi sorbiți
  • ei ele sorb
VEZI VERBUL a sorbi CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SORBI:
SORBÍ, sorb, verb IV. tranzitiv

1. A bea trăgînd lichidul în gură cîte puțin, cu buzele (și de obicei cu zgomot). Și-a turnat în cele din urmă și lui însuși și m-a îndemnat și pe mine să sorb numai o picătură. SADOVEANU, N. forme

15. Într-un salon, o mulțime de femei și de bărbați sorb ceaiul aromat. GÎRLEANU, L. 44. Îmi luai locul... în colțul canapelei și liniștit, îmi sorbeam cafeaua și îmi fumam țigara. HOGAȘ, M. N. 39.
       • (Complementul este indicat printr-un partitiv) Ca niciodată soarbe din cafea mai alene. BASSARABESCU, substantiv neutru

13.
♦ (Complementul indică băutura, prin extensie recipientul în care este pusă) A bea repede și cu lăcomie (golind vasul). Boierul... sorbi cu ochii închiși paharul mare de vin. SADOVEANU, O. VII 156. Sorbeau la vin parcă s-ar fi bătut zece nebuni la gura lor. POPESCU, B. II 51. A sorbit cupa pînă la picătura din fund. CARAGIALE, O. III 74. Setilă sorbea apa de prin bălți și iazuri. CREANGĂ, P. 247.
       • figurat Sărutări fără de număr el îi soarbe de pe gură. EMINESCU, O. I 104. Cu gîndul, ea soarbe poate o eternitate de fericiri. ODOBESCU, S. III 36.
       • Expresia: A sorbi (pe cineva) într-o lingură (sau într-un pahar) de apă, se spune: a) cînd cineva se uită cu mare dragoste la altul. Pot să zic fără păcat că eram frumușică în pelinci, de-ți venea să mă sorbi într-o lingură de apă. GANE, N. II 162. Și așa de... drăgălașă mai rar, încît s-o sorbi într-un pahar cu apă. ISPIRESCU, L. 352; b) cînd cineva îl urăște pe altul. Supăratu-s-a nevasta pe zmeu, de să-l fi putut, l-ar fi sorbit într-o lingură de apă. BOTA, P. 85. Îl pizmuiesc și, numai dacă ar putea, l-ar sorbi într-o lingură de apă. MARIAN, O. I 308. A sorbi (pe cineva) cu ochii (din ochi sau cu privirea) vezi ochi. A sorbi credință vezi credință. A sorbi cuvintele (sau vorbele, scrisul etc.) cuiva = a asculta sau a citi cu mare atenție și interes spusele cuiva. [Herdelea] rupse plicul și sorbi cu înfrigurare cele șase pagini de scris mărunt. REBREANU, R. I 31. Așa cum era Pangrati, dar ne era drag și sorbeam lecțiile lui. HOGAȘ, H. 69. În ochii tînărului se vedea dorința sinceră de a auzi, de a sorbi cuvintele lui Dan. VLAHUȚĂ, O. A. III 38.

2. A suge, a absorbi, a înghiți. Bătrîna cu broboadă cernită a dispărut, parcă ar fi sorbit-o umbra chiliei deschise. SADOVEANU, N. P. 45. Apa se repezi năprasnic să-l soarbă, și mai multe nu. DELAVRANCEA, LA cade. Dunărea... soarbe 120 de rîuri. vlahuță, la CADE.
       • (Poetic) Curînd desimea codrilor ne sorbi în adîncurile sale nestrăbătute. HOGAȘ, M. N. 205. [Soarele] în curînd... apare pe orizontul aurit, Sorbind roua dimineții de pe cîmpul înverzit. ALECSANDRI, P. A. 120.
       • figurat Ochii? Cîte dulci imagini au sorbit a lor lumine. EMINESCU, O. IV 45. Holera la el sărea... Gură pe gură punea, Buze pe buze lipea, Zilele i le sorbea. ALECSANDRI, P. P. 39.
♦ A preocupa, a captiva. Atît de mult basmele și visele-mi sorbeau viața, încît chiar lăcomia copilărească dispăruse; ba uneori trebuia cu d-a sila să mă puie la masă. DELAVRANCEA, T. 20.

3. A trage în piept (cu nesaț), a inspira adînc (aer, miresme). Fata... sorbea, cu capu-nălțat și cu nările tremurătoare, mireasma văii. SADOVEANU, O. VII 58. De-aș putea să sorb aerul Moldovei cu patima cu care-l sorbii la întîia zi, după 22 de ani de pribegie. DELAVRANCEA, O. II 183. Am sorbit din adînc vîntul rece. CARAGIALE, P. 38.
       • figurat Învață-mă să rîd cu tine-n soare, Să-i sorb lumina caldă. TOPÎRCEANU, B. 86. O, steaua mea, alungă norii, Să-ți sorb clipirile senine, Să trec prin furia vîltorii Cu ochii țintă către tine. CERNA, P. 24.
       • (Complementul este indicat printr-un partitiv) Mă du departe, mai departe! La munți cu fruntea de zăpadă, Să sorb din freamătul pădurii ș-al ierburilor din livadă. GOGA, C. P.

11.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



SORBI
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SORBI:
SORBÍ, sorb, verb IV. tranzitiv

1. A bea ceva trăgând în gură puțin câte puțin, cu buzele țuguiate (și cu zgomot).
♦ A bea repede și cu lăcomie, dintr-o singură înghițitură (golind vasul).
       • Expresia: A sorbi (pe cineva) într-o lingură (sau într-un pahar) de apă, se spune: a) când cineva se uită cu mare dragoste la altcineva; b) când cineva își manifestă antipatia față de altcineva. A sorbi cuvintele (sau vorbele, scrisul etc.) cuiva = a asculta sau a citi cu mare atenție și interes pe cineva sau ceva.

2. A înghiți.
♦ figurat A preocupa, a captiva.

3. A trage în piept (cu nesaț), a inspira adânc (aer, vânt, miresme).

– latina *sorbire (= sorbere).

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SORBI
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SORBI:
SORBÍ, sorb, verb IV. tranzitiv

1. A bea ceva trăgând în gură puțin câte puțin, cu buzele strânse (și cu zgomot).
♦ A bea repede și cu lăcomie, dintr-o singură înghițitură (golind vasul).
       • Expresia: A sorbi (pe cineva) într-o lingură (sau într-un pahar) de apă, se spune: a) când cineva se uită cu mare dragoste la altcineva; b) când cineva își manifestă antipatia față de altcineva. A sorbi cuvintele (sau vorbele, scrisul etc.) cuiva = a asculta sau a citi cu mare atenție și interes pe cineva sau ceva.

2. A înghiți.
♦ figurat A preocupa, a captiva.

3. A trage în piept (cu nesaț), a inspira adânc (aer, vânt, miresme).

– latina *sorbire (= sorbere).

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

sorbi
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru sorbi:
sorbí (-b, ít), verb –

1. A bea cîte puțin, a suge. –

2. A înghiți, a înfuleca, a trage în piept. –

3. (învechit) A goli.

– Mr. sorbu, sorbștu, surghită. latina sǒrbēre (Cihac, I, 257; Pușcariu 1609; Pascu, I, 164; REW 8094), conform italiana sorbire, prov., limba franceza , cat. sorbir, spaniolă sorber (gal. sorbir), portugheză sorber.

– derivat sorb, substantiv neutru (vîltoare, bulboană, vîrtej; sorbitură, dușcă; piston); sorbeală (variantă sorbitură), substantiv feminin (sorbire, dușcă, zeamă); sorbitor, adjectiv (care soarbe); sorbancă, substantiv feminin (Transilvania de N, strachină); sorbușcă, substantiv feminin (Moldova, supă); sorbăcăi (variantă sorbocăi), verb (a sorbi, a suge); absorbi, verb, după limba franceza absorber.
Forme diferite ale cuvantului sorbi: sorbi-b sorbiít

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român



SORBI
Dicționarul enciclopedic dă următoarea definitie pentru SORBI:
SORBI (în germana și Wenden) substantiv masculin plural Populație de origine slavă, așezată în secolul 8-9 în E Germaniei între râurile Oder, Havel, Spree, Elba, Saale și M-ții Metaliferi, dar și în zoma râului Regnitz. În prezent, urmașii acestei populații, în număr de c. 50.000, trăiesc în regional Lausitz din Saxonia, continuând cultivarea vechii limbi.
Definiție sursă: Dicționar enciclopedic

SORBI
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SORBI:
SORBI verb

1. a suge, (popular) a bea. (Șarpele îi sorbi sîngele.)

2. a absorbi, a aspira, a încorpora, a înghiți, a resorbi, a suge, a trage. (Pămîntul sorbi apa de precipitații.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

sorbi
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sorbi:
sorbí verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sorb, imperfect persoana a treia singular: el / ea sorbeá; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural soárbă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

sorbi
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sorbi:
sorbí (a sorbi) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sorb, imperfect persoana a treia singular: el / ea sorbeá; conjunctiv prezent 3 să soárbă
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'SORBI'
SORBEÁLĂSORBESTREÁSORBÉTsorbetiérăSORBÍSORBÍRESORBÍTSORBÍTĂsorbític

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SORBI
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sorbi dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Șarpele îi sorbi sîngele.
Pămîntul sorbi apa de precipitații.
Sorbí a sorbi verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sorb, imperfect persoana a treia singular: el / ea sorbeá; conjunctiv prezent 3 să soárbă.
Șarpele îi sorbi sângele.



GRAMATICA cuvântului SORBI?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sorbi.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SORBI poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul SORBI sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE sorbi?
Vezi cuvântul sorbi desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sorbi?
[ sor-bi ]
Se pare că cuvântul sorbi are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL SORBI
Inţelegi mai uşor cuvântul sorbi dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
cuiva = a asculta sau a citi cu mare atenție și interes spusele cuiva
cuiva = a asculta sau a citi cu mare atenție și interes pe cineva sau ceva
cuiva = a asculta sau a citi cu mare atenție și interes pe cineva sau ceva



© 2024 qDictionar.com
});


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL SORBI

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: ♦ locuțiune adjectiv de zahăr?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
moment potrivit pentru a influența pe cineva sau pentru a determina producerea unui anumit fapt
pact prin care două sau mai multe state se obligă să nu întreprindă nici o acțiune armată între ele
despre oameni foarte bun, gentil, serviabil; foarte simpatic
cum trebuie, cum se cuvine
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app