 | as |
|
| Soroc [ so-roc ] VEZI SINONIME PENTRU soroc PE ESINONIME.COM definiția cuvântului soroc în mai multe dicționareDefinițiile pentru soroc din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SORÓC: SORÓC, soroace, substantiv neutru 1. Termen fixat pentru săvîrșirea unei acțiuni sau pentru îndeplinirea unei obligații ( vezi scadență); interval de timp în cuprinsul căruia sau la sfîrșitul căruia se efectuează un lucru. Măria-ta, urmă cu îndrăzneală oșteanul, ne-am înfățișat, căci măria-ta ai hotărît pe azi sorocul. SADOVEANU, O. VII 109. Nu cumva s-o șteargă înainte de sorocul plăților. CARAGIALE, O. III 39. Și-n sorocul care îl orînduiesc, Cu încredințare hoțul ți-l ghicesc. PANN, P. vezi I 32. • Expresia: A sfinți sorocul = a respecta cu strictețe un termen de plată, a fi punctual la o scadență, a-și achita datoriile la timp. Tot satul era însemnat pe o scoarță a unei vechi cărți de rugăciuni ca datornic – și vai de mama celui ce nu sfințea sorocul. CAMILAR, N. I 332. A i se împlini (cuiva sau la ceva) sorocul = a înceta să mai existe, a ajunge la sfîrșitul existenței; (despre persoane) a muri. Mi-a slăbit glasul, mi s-a întunecat vederea... mi s-a împlinit sorocul. ALECSANDRI, T. 1640. (Pe) la soroace = la zile mari; din cînd în cînd. Povețele, blîndețea, o vorbă aspră la soroace... au gonit... pornirile și deprinderile rele. CARAGIALE, O. I 304. Spune și el la soroace cîte un cuvînt nepotrivit la sfat. ODOBESCU, S. I 397. Cît pentru darul vorbei, ce crezi că îl ai poate, E numai o părere... Adevărat, se întîmplă să zici pe la soroace Cîte o vorbă, două, care la unii place. ALEXANDRESCU, M. 269. ♦ Răstimp. Slujind... cîteva soroace de-a rîndul, acum era bătrîn. CREANGĂ, P. 297. ♦ Epocă a anului, cînd se coace și se strînge recolta; recolta culeasă. La crîșmuță-ntre priloage... rachiu bun de trei soroace Și vinul de trei priloage Cine bea copii nu face. ȘEZ. I 14. Rachiuaș din trei soroace. SEVASTOS, C. 243. ♦ (Popular) Menstruație. 2. Dată (fixată în practica creștină) cînd se pomenesc morții; slujba religioasă care se face cu acest prilej ( vezi parastas). Știu că dacă m-ar omorî pe mine, mi-ai juca hora la soroace în loc să-mi faci pomană. CARAGIALE, O. I 244. Și-oi vinde cojoacele Ca să-i fac soroacele. MARIAN, S. 22. D-ei fi mort, să te jelesc... Soroace să-ți împlinesc. TEODORESCU, P. P. 527. 3. Margine, limită. Încarcă-ți dobitocul pînă unde e sorocul. PANN, P. vezi II 64. ♦ Loc anumit, loc fixat. L-om cresta în trei soroace, Ș-om da focul la conace. SADOVEANU, N. forme 20. 4. Rost, socoteală, orînduială, regulă. Bate tu marginile... Eu să bat mijloacele, Că le știu soroacele. ALECSANDRI, P. P. 146. ♦ (Regional) Ursită, soartă; prevestire. Tu, ceas slab... du-te cu sorocul meu, Cu puterea lui dumnezeu. ȘEZ. XXI 70. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SORÓC: SORÓC, soroáce, substantiv neutru (învechit și popular) 1. Termen fixat pentru săvârșirea unei acțiuni sau pentru îndeplinirea unei obligații; interval de timp în cuprinsul sau la sfârșitul căruia se efectuează un lucru. • Locuţiune adverbiala (Pe) la soroace = din când în când; la zile mari. • Expresia: A sfinți sorocul = a respecta cu strictețe un termen de plată. A i se împlini (cuiva sau la ceva) sorocul = a ajunge la sfârșitul existenței, a înceta să mai existe; prin extensie a muri. ♦ Dată la care se întâmplă ceva. ♦ Epocă a anului când se coace și se strânge recolta; (concret) recolta culeasă în această epocă. ♦ Menstruație. 2. Dată fixată de Biserica creștină, când se pomenesc morții; slujbă religioasă care se face cu acest prilej. 3. Margine, limită. ♦ Loc determinat. 4. Rost, socoteală, orânduială. ♦ (regional) Ursită, soartă; prevestire. – Din limba slavă (veche) sŭrokŭ. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SORÓC: SORÓC, soroace, substantiv neutru (popular) 1. Termen fixat pentru săvârșirea unei acțiuni sau pentru îndeplinirea unei obligații; interval de timp în cuprinsul sau la sfârșitul căruia se efectuează un lucru. • Locuţiune adverbiala (Pe) la soroace = din când în când; la zile mari. • Expresia: A sfinți sorocul = a respecta cu strictețe un termen de plată. A i se împlini (cuiva sau la ceva) sorocul = a ajunge la sfârșitul existenței, a înceta să mai existe; prin extensie a muri. ♦ Dată la care se întâmplă ceva. ♦ Epocă a anului când se coace și se strânge recolta; (concret) recolta culeasă în această epocă. ♦ Menstruație. 2. Dată, fixată în practica creștină, când se pomenesc morții; slujbă religioasă care se face cu acest prilej. 3. (Rar) Margine, limită. ♦ Loc determinat. 4. Rost, socoteală, orânduială. ♦ (regional) Ursită, soartă; prevestire. – Din limba slavă (veche) sŭrokŭ. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SORÓC: SORÓC sorocoáce n. 1) Dată fixată pentru efectuarea unui lucru, a unei acțiuni sau pentru achitarea unei datorii; termen. 2) (în practica religioasă) Zi fixată dinainte, în care are loc pomenirea morților. 3) Interval de timp; răstimp. 4) (în superstiții și în creații folclorice) Forță supranaturală care se crede că determină dinainte desfășurarea evenimentelor; soartă; destin; ursită; fatalitate. /<sl. suroku Forme diferite ale cuvantului soroc: oáce Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru soroc: soróc (-oáce), substantiv neutru – 1. Termen, timp, zi prestabilită. – 2. Rată, scadență. – 3. Dată, timp special. – 4. Interval, răstimp. – 5. Date stabilite pentru comemorarea morților. – 6. Menstruație. – limba slavă (veche) sŭrokŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 354; Conev 79), conform limba cehă, limba rusă srok. – derivat soroci, verb (a fixa un termen; a lua o hotărîre, a determina); soroceală, substantiv feminin (hotărîre, ursită). Forme diferite ale cuvantului soroc: -oáce Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru soroc: soróc n., plural oáce (vechea slavă sŭrokŭ, termin, despre rokŭ, timp hotărît, care vine despre reštirekon, a zice, a vorbi, sîrb. limba bulgară limba rusă srok. vezi sorcovă, proroc, uric). Vechĭ. Azĭ popular Termin, vadea, zi fixă: sorocu uneĭ judecățĭ, uneĭ călătoriĭ. Carte de soroc, hîrtie pin care se permitea cuĭva să-l dea în judecată pe altu. Menstrue. plural Zile hotărîte p. pomenirea unuĭ mort. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru soroc: soroc substantiv verbal CEAS. CICLU. CLIPĂ. CLIPITĂ. DATĂ. DESTIN. EPOCĂ. EXTREMITATE. FATALITATE. INTERVAL. LIMITĂ. MARGINE. MENIRE. MENSTRUAȚIE. MINUT. MOMENT. NOROC. ORĂ. ORDINE. PERIOADĂ. PERIOD. PREDESTINARE. RATĂ. RĂGAZ. RĂSTIMP. REGULĂ. RÎNDUIALĂ. ROST. SCADENȚĂ. SECUNDĂ. SOARTĂ. SOCOTEALĂ. SPAȚIU. TERMEN. TIMP. URSITĂ. verb reflexiv:EME. ZI. ZODIE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru soroc: soróc (învechit, popular) substantiv neutru, plural soroáce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru soroc: soróc substantiv neutru, plural soroáce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SOROC' șorobótȘOROBOTEÁLĂșorobotéscȘOROBOTÍSORÓCSOROCASOROCABASOROCEÁLĂsoroceán |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL soroc Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului soroc dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SORÓC sorocoáce n. |
GRAMATICA cuvântului soroc? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului soroc. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul soroc poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE soroc? Vezi cuvântul soroc desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul soroc?[ so-roc ] Se pare că cuvântul soroc are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL soroc Inţelegi mai uşor cuvântul soroc dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A sfinți sorocul = a respecta cu strictețe un termen de plată, a fi punctual la o scadență, a-și achita datoriile la timp A i se împlini cuiva sau la ceva sorocul = a înceta să mai existe, a ajunge la sfîrșitul existenței; despre persoane a muri Pe la soroace = la zile mari; din cînd în cînd Locuţiune adverbiala Pe la soroace = din când în când; la zile mari A sfinți sorocul = a respecta cu strictețe un termen de plată A i se împlini cuiva sau la ceva sorocul = a ajunge la sfârșitul existenței, a înceta să mai existe; prin extensie a muri Locuţiune adverbiala Pe la soroace = din când în când; la zile mari A sfinți sorocul = a respecta cu strictețe un termen de plată A i se împlini cuiva sau la ceva sorocul = a ajunge la sfârșitul existenței, a înceta să mai existe; prin extensie a muri |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A băga zâzanie sau vrajbă, intrigă între oameni?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul soroc are forma: soroáce
