eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție spatar


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Spătar [ spă-tar ]
VEZI SINONIME PENTRU spătar PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului spatar în mai multe dicționare

Definițiile pentru spatar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPĂTAR:
SPĂTÁR1, spătari, substantiv masculin Înalt demnitar la curtea domnească în timpul feudalității, avînd la început funcția principală de a purta la festivități spata domnească, iar mai tîrziu pe aceea de șef al armatei și al poliției; titlu în ierarhia boierilor romîni din acea epocă. Unul dintr-acei romîni care au binemeritat de la patrie a fost și spătarul Ioan Cantacuzino. BĂLCESCU, O. I 85. În zori de zi fui trezit de un ofițer a domnului, carele ne poronci a-l urma la spătariul, mai-marele slujbaș a poliției și a puterii armate. RUSSO, S. 171.
       • Mare spătar = comandant suprem al oștilor țării; capul oastei. Capul cel mare al armatei era marele spătar. El avea supt comanda lui imediată pe toți călărașii, cum și pe lefegii, sărăcei și scutelnicei. BĂLCESCU, O. I 16. Domnitorul zise ginerelui cu glas tare și majestos: Iată, te cinstesc cu caftanul de mare spătar și te fac caimacam al Craiovei. FILIMON, C. 314.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

spătar
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru spătar:
spătár (-ri), substantiv masculin

– Boier de rangul întîi, șef al armatei; în Moldova era pîrcălab de Cernăuți.

– Spătarul al doilea, boier de rangul doi, locțiitorul spătarului. Mgr. σπάθαριος (Roesler 576; Murnu 52).

– derivat spătăreasă, substantiv feminin (nevastă de spătar); spătărel, substantiv masculin (militar în subordinea spătarului); spătări, verb (a exercita slujba de spătar); spătărie, substantiv feminin (slujba și sediul spătarului; sala tronului; închisoare); spătăresc, adjectiv (al spătarului).
Forme diferite ale cuvantului spatar: spatar-ri

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

SPĂTAR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SPĂTAR:
SPĂTÁR2, spătari, substantiv masculin (în Evul Mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător la Curtea domnească care purta la ceremonii sabia și buzduganul domnului, iar mai târziu avea comanda cavaleriei.
       • Mare spătar = comandant suprem al armatei țării în lipsa domnului.

– Din limba neogreacă spathários.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SPĂTAR
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru SPĂTAR:
SPĂTÁR2, spătari, substantiv masculin Înalt demnitar la curtea domnească în timpul feudalității, care avea la început funcția de a purta la festivități spata domnească, iar mai tărziu pe cea de șef al armatei și al poliției.
       • Mare spătar = comandant suprem al oștilor țării.

– limba neogreacă spatharis.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

SPĂTAR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SPĂTAR:
SPĂTÁR2, spătari, substantiv masculin (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Dregător la curtea domnească care purta la ceremonii sabia și buzduganul domnului, iar mai târziu avea comanda cavaleriei.
       • Mare spătar = comandant suprem al armatei în lipsa domnului.

– Din limba neogreacă spathários.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SPĂTAR
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru SPĂTAR:
SPĂTAR substantiv, rang boieresc.

1. Spătar/u s.; -iu fam. (Buc).

2. Spătăriei, -ești ss.; Spătărelu, Dragu (Deal 16).

3. + -ici: Spătăriciu, munt., 1616 (Glos).

4. Spătăricea b. (17 B III 32).

5. Spătar fam. (Moț) < subst spătar: a) spatele unui scaun, b) fabricant de spete.

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

SPĂTAR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SPĂTAR:
SPĂTÁR2 spatari m. (în evul mediu) Dregător mare la curtea domnească care purta la ceremonii spada și buzduganul domnitorului și comanda oștirea în timp de război.
       • Mare spatar comandant suprem al oștii în lipsa domnitorului. /<ngr. spatharios
Forme diferite ale cuvantului spatar: spatari

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

SPĂTAR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPĂTAR:
SPĂTÁR2, spătare, substantiv neutru Spetează, rezemătoare (la scaune). Călugărița se așezase într-un scaun cu spătar și cu rezămătoare de brațe. SADOVEANU, P. M. 66. Îl invită să se așeze pe banca de lemn, cu spătar. C. PETRESCU, Î. II 181.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SPĂTAR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SPĂTAR:
SPĂTÁR1 spatare n.

1) Parte mai înaltă a unui scaun sau a unui fotoliu de care își sprijină spatele persoana ce stă pe ele; spetează; rezemătoare.

2) Parte a hamului care se așază pe spatele calului. /spate + sufix spatarar
Forme diferite ale cuvantului spatar: spatare

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

spătar
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru spătar:
spătar m. od.

1. demnitar ce ținea spata Domnului;

2. (Marele), căpetenia oștirii muntene, general al cavaleriei;

3. mai târziu, rang de boierie. [Titlu de origină bizantină: SPATARIOS].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

SPĂTAR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SPĂTAR:
SPĂTÁR1, spătare, substantiv neutru Parte mai înaltă a unui scaun, fotoliu etc., care servește pentru a sprijini spatele persoanei care stă pe ele; rezemătoare, spetează.

– Spată + sufix -ar.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SPĂTAR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SPĂTAR:
SPĂTÁR1, spătare, substantiv neutru Parte mai înaltă a unui scaun, fotoliu etc., care servește pentru a sprijini spatele persoanei care stă pe ele; rezemătoare, spetează.

– Spată + sufix -ar.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

spătar
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru spătar:


2) spătár n., pi. e (despre spată, omoplat). Moldova Rezemătoarea scaunuluĭ, numită și spătează și spetează. Partea hamuluĭ care se pune pe spinarea caluluĭ.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

SPĂTAR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SPĂTAR:
SPĂTAR s.

1. rezemătoare, spate, spetează, (învechit și regional) spată. (spatar la un scaun.) 2.* (regional) spate. (spatar la o stînă.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SPĂTAR
Dicționarul limbii române moderne dă următoarea definitie pentru SPĂTAR:
SPĂTÁR1, spătare, substantiv neutru Spetează a unui scaun.

– Din spată2 + sufix -ar.

Definiție sursă: Dicționarul limbii române moderne

spătar
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru spătar:
spătar n.

1. spate de scaun;

2. partea hamului ce acopere spatele calului.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

spătar
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru spătar:
spătár (persoană) substantiv masculin, plural spătári
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

spătar
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru spătar:
spătár1 (persoană) substantiv masculin, plural spătári
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

spătar
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru spătar:
spătár (obiect) substantiv neutru, plural spătáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

spătar
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru spătar:
spătár2 (obiect) substantiv neutru, plural spătáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

SPĂTAR
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SPĂTAR:
SPĂTÁR substantiv verbal gâtar, strungă.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

spătar
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru spătar:
spătar substantiv verbal GÎTAR. STRUNGĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'SPATAR'
SPATSPÁTĂSPATA-DRÁCULUIspatángSPĂTÁRspătáreSPĂTĂREÁSĂSPATAREÁZĂspătărei

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL spătar
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului spătar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
SPĂTÁR2 spătari m.
       • Mare spătar comandant suprem al oștii în lipsa domnitorului.
SPĂTÁR1 spătare n.
/spate + sufix spătarar.
Spătar la un scaun.
Spătar la o stână.
Spătar la un scaun.
Spătar la o stînă.

GRAMATICA cuvântului spătar?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului spătar.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul spătar poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul spătar sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul spătar are forma: spătári
VEZI PLURALUL pentru spătar la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE spătar?
Vezi cuvântul spătar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul spătar?
[ spă-tar ]
Se pare că cuvântul spătar are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL spătar
Inţelegi mai uşor cuvântul spătar dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Mare spătar = comandant suprem al oștilor țării; capul oastei
Mare spătar = comandant suprem al armatei țării în lipsa domnului
Mare spătar = comandant suprem al oștilor țării
Mare spătar = comandant suprem al armatei în lipsa domnului

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL spătar

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Tragere de anfiladă?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a căuta în zadar să-și ascundă o vină evidentă, a fugi de răspundere
hipofiză
tragere în ținte înșirate perpendicular sau oblic față de frontul de tragere
a a însărcina pe cineva cu o muncă; a procura cuiva o ocupație; b a cere cuiva un mare efort
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app