 | as |
|
| Spic [ spic ] VEZI SINONIME PENTRU spic PE ESINONIME.COM definiția cuvântului spic în mai multe dicționareDefinițiile pentru spic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPIC: SPIC, spice, substantiv neutru 1. Tip de inflorescență (caracteristică cerealelor) alcătuită din mai multe flori mici, cu peduncul scurt, dispuse pe o axă centrală. Părul ei bălai ca spicu-i. EFTIMIU, Î. 106. Părul rotunjit pe spate și galben ca spicul copt. DELAVRANCEA, O. II 65. Privirile de farmec bete Mi le-am întors cătră pămînt, Iar spicele jucau în vînt. COȘBUC, P. I 176. • Expresia: A (-i) da (unei semănături) spicul sau (despre semănături) a da în spic, a face spic = a ajunge în faza de dezvoltare în care apare spicul; a înspica. Grîul a dat în spic. ▭ A -nverzit, a crescut, i-a dat spicul ca verb reflexiv:abia și s-a ales cu trei chile la pogon. DELAVRANCEA, O. II 318. 2. Desen decorativ în formă de spic (1) (frecvent în arta populară pe cusături, țesături, încrestături în lemn, ouă încondeiate etc.). 3. Vîrful firelor de păr mai lungi (și de culoare mai deschisă) aflate în blana unor animale. Bine-ar fi s-o mai pîrlești [coada], Ca să-i faci mai negru spicul. CONTEMPORANUL, I 688. 4. (În expresie) Spic de zăpadă (mai rar de ploaie) = (cu sens colectiv) fulgi rari de zăpadă amestecați cu stropi de ploaie. Suna vîntul în păstăile celor doi salcîmi desfrunziți ai morii și stropea spic de zăpadă. SADOVEANU, M. C. 158. verb reflexiv:emea s-a zburlit pretimpuriu, cu spic de zăpadă în ploaie. C. PETRESCU, R. DR. 47. Fețișoara lui, Spuma laptelui... Neajunsă de soare, De fulg de ninsoare Și de spic de ploaie. TEODORESCU, P. P. 92. 5. Vîrf de munte, pisc. Să mă sui pe munți de piatră, Să-mi văz mamă, să-mi văz tată, Sus pe spicu de Carpați, Să mă uit la ai mei frați. popular ♦ Partea cea mai înaltă a acoperișului casei. 6. Numele popular al unei stele foarte luminoase din constelația fecioarei. – plural și: spicuri (GALACTION, O. I 147). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SPIC: SPIC, spice, substantiv neutru 1. Inflorescență caracteristică plantelor graminee, alcătuită din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axă centrală lungă. • Expresia: A da în spic sau a-i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de maturitate, a ajunge în faza de dezvoltare în care apare spicul (1); a înspica. 2. Stilizare decorativă în formă de spic (1), frecventă în arta populară pe cusături, țesături etc. 3. Vârful firelor de păr, mai lungi (și de altă culoare) din blana unor animale. 4. (În sintagma) Spic de zăpadă (sau, rar, de ploaie) = fulgi mari de zăpadă amestecați cu stropi de ploaie, care cad pe pământ. 5. (popular) Vârf de munte; pisc. ♦ Partea cea mai înaltă a acoperișului casei. [plural și: spicuri] – latina spicum. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SPIC: SPIC, spice, substantiv neutru 1. Inflorescență caracteristică plantelor graminee, alcătuită din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axă centrală lungă. • Expresia: A da în spic sau a-i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de maturitate, a ajunge în faza de dezvoltare în care apare spicul (1); a înspica. 2. Stilizare decorativă în formă de spic (1), frecventă în arta populară pe cusături, țesături etc. 3. Vârful firelor de păr, mai lungi (și de altă culoare) din blana unor animale. 4. (În sintagma) Spic de zăpadă (sau, rar, de ploaie) = fulgi mari de zăpadă amestecați cu stropi de ploaie, care cad pe pământ. 5. (popular) Vârf de munte; pisc. ♦ Partea cea mai înaltă a acoperișului casei. [plural și: spicuri] – latina spicum. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SPIC: SPIC spicce n. 1) Inflorescență caracteristică gramineelor, alcătuită din mai multe flori mici dispuse pe o axă centrală. * A da în spic a începe să formeze spicul, să se apropie de maturizare. spic de zăpadă fulg de zăpadă rătăcit printre picăturile de ploaie. 2) Vârf al firelor de păr mai lungi din blana unor animale (având și o culoare mai deschisă sau mai închisă decât a blănii). 3) Partea cea mai înaltă a unui deal, a unui munte sau a unui acoperiș. /<lat. spicum Forme diferite ale cuvantului spic: spicce Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru spic: spic (-ce), substantiv neutru – 1. Inflorescență a plantelor graminee. – 2. Vîrf, pisc, parte înaltă. – Mr. schic, megl. spic. latina spῑcum (Pușcariu 1617; REW 8148), conform italiana spigo, prov. espic, limba franceza épi, spaniolă espiga. – derivat spicui, verb (a face spice; a aduna spice; a extrage, a culege); spicuitor, substantiv masculin (persoană care spicuiește); înspica, verb reflexiv (a da în spic; a crește plantele; a-i da mustața; a i se face părul măciucă). Forme diferite ale cuvantului spic: spic-ce Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru spic: spic n., plural e (latina spicum și spica, spic; italiana spiga [spigo nume de plantă], pv. espic, espiga, limba franceza épi, spaniolă pg. espiga). Vîrfu paiuluĭ saŭ cotoruluĭ care conține grăuntele la graminee (la popușoĭ numaĭ florile): grîu a dat spic, spicu greu se apleacă. Ca spicu grîuluĭ, bălan. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru spic: spic n. capătul superior al paiului grânelor ce conține grăunțe: orzul a dat spic; ca spicul grâului, bălan: mustăcioara lui spicul grâului popular [latina SPICUM]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru spic: spic substantiv verbal CREASTĂ. CREȘTET. CULME. PISC. VÎRF. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȘPIC: ȘPIC substantiv verbal lavandă, levănțică. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru șpic: șpic substantiv verbal LAVANDĂ. LEVĂNȚICĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru spic: spic substantiv neutru, plural spíce Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru spic: spic substantiv neutru, plural spíce Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SPIC' SPETÍTSPETITÚRĂSPÉZEșpấgăSPICspicáșpicălăuȘPICĂLUÍȘPICĂLUÍRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL spic Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului spic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SPIC spicce n. * A da în spic a începe să formeze spicul, să se apropie de maturizare. Spic de zăpadă fulg de zăpadă rătăcit printre picăturile de ploaie. |
GRAMATICA cuvântului spic? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului spic. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul spic poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE spic? Vezi cuvântul spic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul spic?[ spic ] Se pare că cuvântul spic are o silabă |
EXPRESII CU CUVÂNTUL spic Inţelegi mai uşor cuvântul spic dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A -i da unei semănături spicul sau despre semănături a da în spic, a face spic = a ajunge în faza de dezvoltare în care apare spicul; a înspica În expresie Spic de zăpadă mai rar de ploaie = cu sens colectiv fulgi rari de zăpadă amestecați cu stropi de ploaie A da în spic sau a-i da spicul, a face spic = despre plante a se apropia de maturitate, a ajunge în faza de dezvoltare în care apare spicul 1; a înspica În sintagma Spic de zăpadă sau, rar, de ploaie = fulgi mari de zăpadă amestecați cu stropi de ploaie, care cad pe pământ A da în spic sau a-i da spicul, a face spic = despre plante a se apropia de maturitate, a ajunge în faza de dezvoltare în care apare spicul 1; a înspica În sintagma Spic de zăpadă sau, rar, de ploaie = fulgi mari de zăpadă amestecați cu stropi de ploaie, care cad pe pământ |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL spic |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial a ajunge slugă la dârdală?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul spic are forma: spíce
