eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție spic


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
Spic [ spic ]
VEZI SINONIME PENTRU spic PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului spic în mai multe dicționare

Definițiile pentru spic din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SPIC:
SPIC, spice, substantiv neutru

1. Tip de inflorescență (caracteristică cerealelor) alcătuită din mai multe flori mici, cu peduncul scurt, dispuse pe o axă centrală. Părul ei bălai ca spicu-i. EFTIMIU, Î. 106. Părul rotunjit pe spate și galben ca spicul copt. DELAVRANCEA, O. II 65. Privirile de farmec bete Mi le-am întors cătră pămînt, Iar spicele jucau în vînt. COȘBUC, P. I 176.
       • Expresia: A (-i) da (unei semănături) spicul sau (despre semănături) a da în spic, a face spic = a ajunge în faza de dezvoltare în care apare spicul; a înspica. Grîul a dat în spic. ▭ A -nverzit, a crescut, i-a dat spicul ca verb reflexiv:abia și s-a ales cu trei chile la pogon. DELAVRANCEA, O. II 318.

2. Desen decorativ în formă de spic (1) (frecvent în arta populară pe cusături, țesături, încrestături în lemn, ouă încondeiate etc.).

3. Vîrful firelor de păr mai lungi (și de culoare mai deschisă) aflate în blana unor animale. Bine-ar fi s-o mai pîrlești [coada], Ca să-i faci mai negru spicul. CONTEMPORANUL, I 688.

4. (În expresie) Spic de zăpadă (mai rar de ploaie) = (cu sens colectiv) fulgi rari de zăpadă amestecați cu stropi de ploaie. Suna vîntul în păstăile celor doi salcîmi desfrunziți ai morii și stropea spic de zăpadă. SADOVEANU, M. C. 158. verb reflexiv:emea s-a zburlit pretimpuriu, cu spic de zăpadă în ploaie. C. PETRESCU, R. DR. 47. Fețișoara lui, Spuma laptelui... Neajunsă de soare, De fulg de ninsoare Și de spic de ploaie. TEODORESCU, P. P. 92.

5. Vîrf de munte, pisc. Să mă sui pe munți de piatră, Să-mi văz mamă, să-mi văz tată, Sus pe spicu de Carpați, Să mă uit la ai mei frați. popular
♦ Partea cea mai înaltă a acoperișului casei.

6. Numele popular al unei stele foarte luminoase din constelația fecioarei.

– plural și: spicuri (GALACTION, O. I 147).

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



SPIC
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SPIC:
SPIC, spice, substantiv neutru

1. Inflorescență caracteristică plantelor graminee, alcătuită din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axă centrală lungă.
       • Expresia: A da în spic sau a-i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de maturitate, a ajunge în faza de dezvoltare în care apare spicul (1); a înspica.

2. Stilizare decorativă în formă de spic (1), frecventă în arta populară pe cusături, țesături etc.

3. Vârful firelor de păr, mai lungi (și de altă culoare) din blana unor animale.

4. (În sintagma) Spic de zăpadă (sau, rar, de ploaie) = fulgi mari de zăpadă amestecați cu stropi de ploaie, care cad pe pământ.

5. (popular) Vârf de munte; pisc.
♦ Partea cea mai înaltă a acoperișului casei. [plural și: spicuri]

– latina spicum.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SPIC
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SPIC:
SPIC, spice, substantiv neutru

1. Inflorescență caracteristică plantelor graminee, alcătuită din mai multe flori mici cu peduncul scurt, dispuse pe o axă centrală lungă.
       • Expresia: A da în spic sau a-i da spicul, a face spic = (despre plante) a se apropia de maturitate, a ajunge în faza de dezvoltare în care apare spicul (1); a înspica.

2. Stilizare decorativă în formă de spic (1), frecventă în arta populară pe cusături, țesături etc.

3. Vârful firelor de păr, mai lungi (și de altă culoare) din blana unor animale.

4. (În sintagma) Spic de zăpadă (sau, rar, de ploaie) = fulgi mari de zăpadă amestecați cu stropi de ploaie, care cad pe pământ.

5. (popular) Vârf de munte; pisc.
♦ Partea cea mai înaltă a acoperișului casei. [plural și: spicuri]

– latina spicum.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SPIC
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SPIC:
SPIC spicce n.

1) Inflorescență caracteristică gramineelor, alcătuită din mai multe flori mici dispuse pe o axă centrală. * A da în spic a începe să formeze spicul, să se apropie de maturizare. spic de zăpadă fulg de zăpadă rătăcit printre picăturile de ploaie.

2) Vârf al firelor de păr mai lungi din blana unor animale (având și o culoare mai deschisă sau mai închisă decât a blănii).

3) Partea cea mai înaltă a unui deal, a unui munte sau a unui acoperiș. /<lat. spicum
Forme diferite ale cuvantului spic: spicce

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române



spic
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru spic:
spic (-ce), substantiv neutru –

1. Inflorescență a plantelor graminee. –

2. Vîrf, pisc, parte înaltă.

– Mr. schic, megl. spic. latina spῑcum (Pușcariu 1617; REW 8148), conform italiana spigo, prov. espic, limba franceza épi, spaniolă espiga.

– derivat spicui, verb (a face spice; a aduna spice; a extrage, a culege); spicuitor, substantiv masculin (persoană care spicuiește); înspica, verb reflexiv (a da în spic; a crește plantele; a-i da mustața; a i se face părul măciucă).
Forme diferite ale cuvantului spic: spic-ce

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

spic
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru spic:
spic n., plural e (latina spicum și spica, spic; italiana spiga [spigo nume de plantă], pv. espic, espiga, limba franceza épi, spaniolă pg. espiga). Vîrfu paiuluĭ saŭ cotoruluĭ care conține grăuntele la graminee (la popușoĭ numaĭ florile): grîu a dat spic, spicu greu se apleacă. Ca spicu grîuluĭ, bălan.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

spic
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru spic:
spic n. capătul superior al paiului grânelor ce conține grăunțe: orzul a dat spic; ca spicul grâului, bălan: mustăcioara lui spicul grâului popular [latina SPICUM].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

spic
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru spic:
spic substantiv verbal CREASTĂ. CREȘTET. CULME. PISC. VÎRF.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ȘPIC
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȘPIC:
ȘPIC substantiv verbal lavandă, levănțică.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

șpic
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru șpic:
șpic substantiv verbal LAVANDĂ. LEVĂNȚICĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

spic
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru spic:
spic substantiv neutru, plural spíce
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

spic
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru spic:
spic substantiv neutru, plural spíce
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'SPIC'
SPETÍTSPETITÚRĂSPÉZEșpấgăSPICspicáșpicălăuȘPICĂLUÍȘPICĂLUÍRE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL spic
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului spic dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
SPIC spicce n.
* A da în spic a începe să formeze spicul, să se apropie de maturizare.
Spic de zăpadă fulg de zăpadă rătăcit printre picăturile de ploaie.

GRAMATICA cuvântului spic?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului spic.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul spic poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul spic sa indeplinească rolul de: substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul spic are forma: spíce
VEZI PLURALUL pentru spic la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE spic?
Vezi cuvântul spic desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul spic?
[ spic ]
Se pare că cuvântul spic are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL spic
Inţelegi mai uşor cuvântul spic dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A -i da unei semănături spicul sau despre semănături a da în spic, a face spic = a ajunge în faza de dezvoltare în care apare spicul; a înspica
În expresie Spic de zăpadă mai rar de ploaie = cu sens colectiv fulgi rari de zăpadă amestecați cu stropi de ploaie
A da în spic sau a-i da spicul, a face spic = despre plante a se apropia de maturitate, a ajunge în faza de dezvoltare în care apare spicul 1; a înspica
În sintagma Spic de zăpadă sau, rar, de ploaie = fulgi mari de zăpadă amestecați cu stropi de ploaie, care cad pe pământ
A da în spic sau a-i da spicul, a face spic = despre plante a se apropia de maturitate, a ajunge în faza de dezvoltare în care apare spicul 1; a înspica
În sintagma Spic de zăpadă sau, rar, de ploaie = fulgi mari de zăpadă amestecați cu stropi de ploaie, care cad pe pământ



© 2023 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL spic

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Familial a ajunge slugă la dârdală?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
denumire generică pentru rezistoare, capacitoare etc
a concedia dintr-o funcție, dintr-un post
a ajunge slugă la dârloagă, vezi dârloagă
valoare indicată pe o acțiune, pe o hârtie-monedă care uneori nu corespunde cu valoarea reală; valoare oficială
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app