eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție stapin


PROPOZIȚIIEXPRESII GRAMATICĂSILABE
Stăpî́n [ stă-pî́n ]
VEZI SINONIME PENTRU stăpî́n PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului stapin în mai multe dicționare

Definițiile pentru stapin din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STĂPÎ́N:
STĂPÎ́N, -Ă, stăpîni, -e, substantiv masculin și forme

1. Persoană care folosește în gospodăria sa una sau mai multe slugi, considerată în raport cu acestea. Noroc măcar dac-ai avea Să dai de verb reflexiv:eun stăpîn milos. IOSIF, PATR. 34. Cînd aș da odată peste un stăpîn cum gîndesc eu, n-aș ști ce să-i fac să nu-l smintesc. Nu cumva ai trebuință de slugă, voinice? CREANGĂ, P. 200.
       • Expresia: A intra la stăpîn = a se angaja slugă la cineva. Ia, sînt și eu un băiet sărman, din toată lumea, fără tată și mamă, și verb reflexiv:eau să întru la stăpîn.

– Să intri la stăpîn?! D-apoi tu nici de păscut gîștele nu ești bun. CREANGĂ, P. 147. (Glumeț) Cînd îmi dai voie să fumez?

– Asta e acum! Nici să nu te aud, se supără Sonia...

– La ce stăpîn am intrat! se văită Ion Ozun. C. PETRESCU, C. vezi 218. (A fi) fără stăpîn = (a fi) liber, de capul lui; prin extensie fără rost. Rătăcesc ca un cîine fără stăpîn... Dar nu port pe grumaz urmele lanțului. BENIUC, vezi 25. A-și găsi stăpînul = a-și găsi nașul, vezi găsi.

2. (Astăzi mai ales la plural , denumind categoria socială a exploatatorilor) Persoană care folosește muncă salariată în întreprinderea sa (industrială, comercială etc.) considerată în raport cu angajații săi. vezi patron, jupîn. Foloasele stăpînilor de odinioară rămîn azi în mîna muncitorilor. SADOVEANU, E. 29. Stăpînii socotesc, Cînd cei buni din lanț voiesc Să dezlege Leul, Că au cine oare-atunci Ar mai duce-n chin și munci, Pentru dînșii, greul? NECULUȚĂ, Ț. despre 44.

3. Posesor al unui lucru material (considerat în raport cu lucrul posedat); proprietar. A rămas singur stăpîn pe pămînt, pe casă, pe acareturi. STANCU, despre 29. Cînele înțelegea că e vorba de el. Se oprise, negru și cu lustru ca păcura, și privea la stăpîni cu doi ochi așa de deștepți, parcă numai glasul îi lipsea. SADOVEANU, O. IV 17. Astă-noapte chiar, frate-meu mi-a adus răspuns că pe stăpîna cosiței a furat-o un zmeu. ISPIRESCU, L. 23. Calul fiului de crai începe a sări în două picioare, forăind și cît pe ce să izbească pe stăpînu-său. CREANGĂ, P. 185.
♦ Proprietar de sclavi (considerat în raport cu aceștia). Chestiunea dezrobirii țiganilor... a început a se agita prin însăși inițiativa parțială a stăpînilor de țigani. KOGĂLNICEANU, S. A. 194.

4. Stăpînitor, conducător (al unui stat, al unui popor); domnitor, suveran. Sub bolta cea înaltă a unei vechi biserici, Între făclii de ceară, arzînd în sfeșnici mari, E-ntinsă-n haine albe, cu fața spre altar, Logodnica lui Arald, stăpîn peste avari. EMINESCU, O. I 88. Azi vin și pun piciorul pe-acest pămînt romîn și zic: Moldovo-n mine cunoaște-al tău stăpîn. ALECSANDRI, T. II 69. Este el, cum îl arată sabia lui și armura, Cavaler de al credinței sau al Tibrului stăpîn... Uriaș e al Daciei sau e Mircea cel Bătrîn? ALEXANDRESCU, P. 133.
       • (Poetic) Cînd intrarăm în Bogdănești, noaptea era desăvîrșit stăpînă. SADOVEANU, O. VII 181. Lună, tu, stăpîn-a mării, pe a lumii boltă luneci Și gîndirilor dînd viață, suferințele întuneci. EMINESCU, O. I 130.
       • Expresia: A fi stăpîn pe situație = a domina o situație, a se simți tare, sigur într-o anumită împrejurare.
♦ figurat (Adesea adjectival) (Persoană sau colectivitate) care dispune de sine, care-și făurește singură viața, soarta, viitorul. Ei bine, ce sîntem noi aici? Stăpîni pe soarta noastră sau robi plecați sub bici? ALECSANDRI, T. II 111.
       • Expresia: A fi stăpîn pe sine = a fi capabil să-și înfrîneze pornirile și pasiunile; stăpînit, reținut. Penelopa, lîngă el, se ținea bine. Demnă, severă, stăpînă pe sine, sta măreață în rochia ei galbenă. BART, E. 76. Omule... Spune-mi, ești stăpîn pe tine? Dai pravili inimei tale? CONACHI, P. 276.
♦ figurat (Mai ales la feminin) Epitet dat persoanei iubite. Mi-aduc aminte de duduia Ionița, stăpîna visurilor noastre de la doisprezece ani. IBRĂILEANU, S. 32. Cupido, un paj șăgalnic, va ascunde cu-a lui mînă Vioriul glob al lampei, mlădioasa mea stăpînă! EMINESCU, O. I 154.

5. Persoană care are autoritate în familie; (în raport cu oaspeții) gazdă. Ardă-i focul de bărbați! Să-i lăsăm azi nemîncați. De nimică nu ne pasă, Că sîntem stăpîne-n casă. ALECSANDRI, T. I 243. Cucoană Caliopi, să-i vorbești d-ta.

– Ba d-ta, cucoane Matachi, ca stăpînul casei. id. ib. 356.
Forme diferite ale cuvantului stapín: stapín-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

STĂPÎN
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STĂPÎN:
STĂPÎN s.

1. deținător, posesor, proprietar, (învechit) ocinaș, posesuitor. (stapin al unui bun.)

2. patron, (popular) jupîn. (Are un stapin foarte aspru.)

3. (termen bisericesc; articulat) atotputernicul (articulat), creatorul (articulat), divinitate, domnul (articulat), dumnezeire, dumnezeu, părinte, providență, puternicul (articulat), tatăl (articulat), ziditorul (articulat), (în limbajul bisericesc) preaînaltul (articulat), preaputernicul (articulat), (învechit și popular) pronie, (popular) sfîntul (articulat), sîntul (articulat), (învechit) atotțiitorul (articulat), tvoreț, zeu.

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

stăpîn
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru stăpîn:
stăpîn substantiv verbal CÎRMUITOR. CONDUCĂTOR. DOMN. DOMNITOR. MONARH. STĂPÎNITOR. SUVERAN. VODĂ. VOIEVOD.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'STAPIN'
STĂPÂNÍTSTĂPÂNITÓRSTAPELIASTAPHYLEASTĂPÎ́NSTĂPÎNĂstăpînéscSTĂPÎNIstăpîníe

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL stăpîn
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului stăpîn dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Stăpîn al unui bun.
Are un stăpîn foarte aspru.

GRAMATICA cuvântului stăpîn?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului stăpîn.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul stăpîn poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul stăpîn sa indeplinească rolul de: substantiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi

CUM DESPART ÎN SILABE stăpî́n?
Vezi cuvântul stăpî́n desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul stăpî́n?
[ stă-pî́n ]
Se pare că cuvântul stăpî́n are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL stăpîn
Inţelegi mai uşor cuvântul stăpîn dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A intra la stăpîn = a se angaja slugă la cineva
A fi fără stăpîn = a fi liber, de capul lui; prin extensie fără rost
A-și găsi stăpînul = a-și găsi nașul, vezi găsi
A fi stăpîn pe situație = a domina o situație, a se simți tare, sigur într-o anumită împrejurare
A fi stăpîn pe sine = a fi capabil să-și înfrîneze pornirile și pasiunile; stăpînit, reținut

© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Tub fluorescent?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
cuvânt format prin derivare regresivă
mielencefal
izvor de lumină bazat pe principiul descărcării electrice într-un amestec de gaze și vapori de mercur aflat într-un tub de sticlă
a privi în jos, în pământ de rușine, de timiditate etc
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app