eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție sticla


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Sticlă [ sti-clă ]
VEZI SINONIME PENTRU sticlă PE ESINONIME.COM


Cautăm definiția cuvântului sticla în mai multe dicționare

Definițiile pentru sticla din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
STICLĂ convertor de culori
   HTML, HEX, RGB, CYMK
   
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STICLĂ:
STÍCLĂ, (II) sticle, substantiv feminin

I. Substanță amorfă, dură la temperatura camerei, de obicei transparentă și incoloră, alcătuită dintr-un amestec de silicați de calciu și de sodiu (uneori și de alte metale), obținută prin topirea împreună a silicei, a carbonatului de calciu și a carbonatului de sodiu cu compuși ai metalelor respective. Merse... pînă la un munte de sticlă. RETEGANUL, P. V 37. Și mai merse ce mai merse, și ajunse la palaturile zmeoaicei. Aceste palaturi erau cu totul și cu totul de sticlă și strălucea, de la soare te puteai uita, dară la dînsele ba. ISPIRESCU, L. 194. Mi-a vîndut o sticlă proastă drept un diamant curat. ALEXANDRESCU, M. 386.
       • (Metaforic) Vedeam aproape, înaintea morii, o sticlă întinsă de apă neclintită. SADOVEANU, O. VI

12.
       • (Adverbial) Aici după trei zile de uragan s-a așezat pe ger uscat și senin sticlă. CARAGIALE, O. VII 112.
♦ Sticlă de cuarț = substanță obținută prin topirea cuarțului, rezistentă la variații de temperatură și transparentă la razele ultraviolete; se folosește la fabricarea lămpilor de cuarț.

II. Obiect făcut din sticlă (I).

1. Vas, de obicei de formă cilindrică, înalt, cu gît îngust, servind pentru păstrarea lichidelor; butelie. Acum stați adunați lîngă vatră, Beți dintr-o singură sticlă țuica nu prea tare. BENIUC, vezi 24. Drumurile și potecile erau pustii. Ferestrele crîșmelor degeaba arătau covrigei uscați în gîturi de sticle cu băuturi colorate. Aveau un aer de părăsire și dezolare. SADOVEANU, B. 162. Am deschis desagii mei și am scos... azimă, friptură, ceva plăcintă și o sticlă de vin. GALACTION, O. I 88. Trei mere lîngă o pălărie de pai și o sticlă de doctorii. C. PETRESCU, vezi vezi 90.
♦ Cantitatea de lichid conținută în vasul descris mai sus. După șase sticle de vinul cel vechi de zece ani, subprefectul nu mai cunoștea dacă a șaptea era tot acela. BUJOR, S. 118.

2. Placă subțire de sticlă (I) cu care se închide golul ferestrelor, al anumitor dulapuri etc.; geam. În vitrine elegante, sub sticle groase sînt expuse obiecte de aur

– arta rară a antichității. STANCU, U.R.S.S. 121. Se înălță în vîrful picioarelor să privească înăuntru, prin fereastra cu geamurile turburi... Așa, cu fruntea lipită de sticlă, rămase privind îndelung. C. PETRESCU, S. 34. O beșică-n loc de sticlă e întinsă-n ferestruie printre care trece-o dungă mohorîtă și gălbuie. EMINESCU, O. I 84.

3. (De obicei determinat prin «de lampă») Glob de sticlă (I), cu gît lung, care protejează flacăra lămpii de petrol. Femeia puse sticla la lampă, o ridică sus și veni cu ea în mînă. DUMITRIU, N. 233. În rafturi... stăteau în picioare sticle de lampă. id. P. forme 48. Lampa fumega și ziarul se arsese în jurul gîtului sticlei. CAMIL PETRESCU, O. II 564.

4. (Uneori determinat prin «de ochelari») Lentilă pentru ochelari; prin extensie (la plural , depreciativ) ochelari. Nu știu cum mă întorc cu ochii înapoi, și pe cine gîndești că văz la masa de la spate?... Bagabontul, nene, cu sticlele în ochi, cu giubenul în cap și cu basmaua iac-așa scoasă. CARAGIALE, O, I

10.
♦ (Numai la sg., depreciativ) Monoclu. Odată vine în goana mare beiul în trăsură de la vînătoare. Stătea răsturnat pe perne, cu sticla-n ochi și cu cîinii lîngă el. DUMITRIU, B. forme 26.

– Variantă: (Moldova) stéclă (SADOVEANU, Î. A. 177) substantiv feminin

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



STICLĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STICLĂ:
STÍCLĂ, (II) sticle, substantiv feminin

I. Substanță solidă, amorfă, transparentă, translucidă sau opacă, dură, cu un luciu particular, lipsită de flexibilitate, casantă, rău conducătoare de căldură și de electricitate, formată dintr-un amestec de silicați și obținută prin topire.
♦ Material asemănător cu sticla (I).
       • Sticlă de cuarț = substanță care are aspectul sticlei (I), obținută prin topirea cuarțului, rezistentă la variațiile de temperatură, la acizi și transparentă la razele ultraviolete, care se folosește la fabricarea lămpilor de cuarț. Sticlă optică = material sticlos cu proprietăți speciale în privința indicelui de refracție, de o mare omogenitate în compoziție, folosit la fabricarea lentilelor și a prismelor aparatelor optice. Sticlă vulcanică = rocă necristalizată provenită în urma răcirii bruște a lavei.

II. Obiect sau piesă componentă a unui obiect, făcute din sticlă (I).
       • Sticlă de lampă = glob de sticlă (I) cu gât lung, care protejează flacăra lămpii cu petrol. Sticlă de ochelari = lentilă.
♦ (La sg.; deprindere) Monoclu.
♦ specializare Vas înalt (de formă cilindrică), cu gât îngust, făcut din sticlă (I); care servește la păstrarea lichidelor; cantitatea de lichid conținută de acest vas.
♦ Placă subțire de sticlă (I) cu care se închide cadrul ferestrelor, al unor uși, cu care se acoperă tablourile etc.; geam. [Variante: (învechit și regional) stéclă substantiv feminin]

– Din limba slavă (veche) stĭklo.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

STICLĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STICLĂ:
STÍCLĂ, (II) sticle, substantiv feminin

I. Substanță solidă, amorfă, transparentă, translucidă sau opacă, dură, cu un luciu particular, lipsită de flexibilitate, casantă, rău conducătoare de căldură și de electricitate, formată dintr-un amestec de silicați și obținută prin topire.
♦ Material asemănător cu sticla (I).
       • Sticlă de cuarț = substanță care are aspectul sticlei (I), obținută prin topirea cuarțului, rezistentă la variațiile de temperatură, la acizi și transparentă la razele ultraviolete, care se folosește la fabricarea lămpilor de cuarț. Sticlă optică = material sticlos cu proprietăți speciale în privința indicelui de refracție, de o mare omogenitate în compoziție, folosit la fabricarea lentilelor și a prismelor aparatelor optice. Sticlă vulcanică = rocă necristalizată provenită în urma răcirii bruște a lavei.

II. Obiect sau piesă componentă a unui obiect, făcute din sticlă (I).
       • Sticlă de lampă = glob de sticlă (I) cu gât lung, care protejează flacăra lămpii cu petrol. Sticlă de ochelari = lentilă.
♦ (La sg.; deprindere) Monoclu.
♦ specializare Vas înalt (de formă cilindrică), cu gât îngust, făcut din sticlă (I); care servește la păstrarea lichidelor; cantitatea de lichid conținută de acest vas.
♦ Placă subțire de sticlă (I) cu care se închide cadrul ferestrelor, al unor uși, cu care se acoperă tablourile etc.; geam. [Variante: (învechit și regional) stéclă substantiv feminin]

– Din limba slavă (veche) stĭklo.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

STICLĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STICLĂ:
STÍCLĂ sticlae forme

1) la sing. Substanță solidă amorfă, cu luciu caracteristic, de obicei transparentă și incoloră, obținută prin topirea nisipului de cuarț, având diferite întrebuințări (la fabricarea geamurilor, veselei, obiectelor de artă etc.).

2) Obiect făcut din această substanță. sticla de geam. sticla de lampă. sticla de ochelari.

3) Vas din această substanță, îngustat în partea superioară în formă de gât, folosit pentru păstrarea și transportarea lichidelor.

4) Cantitate de lichid cât încape într-un astfel de vas. [G.-D. sticlei; silabe sti-clă] /<sl. stiklo
Forme diferite ale cuvantului sticla: sticlae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române



sticlă
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru sticlă:
stíclă (vest) și stéclă (est) forme, plural e (vechea slavă stiklo, sticlă, despre got. stikls, vgerm. stëchal, pahar; limba bulgară stŭklo, limba rusă stekló). Vest. O materie solidă, transparentă și fragilă ca gheața, produsă pin topirea unuĭ nisip silicĭos amestecat cu sodă saŭ potasă: din sticlă se fac geamurĭ, pahare, lentile. Butelie (clondir) saŭ flacon (șip) făcut din această materie: o sticlă de vin, de limba română Conținutu unuĭ vas de sticlă: a bea o sticlă întreagă.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

STICLĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STICLĂ:
STICLĂ s.

1. (Olt., Moldova, Bucovina și Transilvania) glajă. (Vas de sticla.)

2. (livresc) butelie, (regional) butelcă, șip, uiagă, (prin Banat) belcă, (Olt., Moldova, Bucovina și Transilvania) glajă. (O sticla cu lapte.)

3. geam. (O verandă cu sticla.)

4. lentilă, (învechit) linte. (sticla de ochelari.)

5. cilindru, glob, (regional) burlui, țilindru. (sticla de lampă.)

6. (chimie) sticlă organică = plexiglas, polimetacrilat, stiplex.

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

sticlă
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru sticlă:
sticlă forme

1. substanță dură, străvezie și fragilă ce se obține prin fuziunea nisipului amestecat cu potasă sau sodă: din sticlă se fac microscoape și telescoape, oglinzi și vase;

2. vas de băut din sticlă;

3. conținutul unei sticle: o sticlă cu apă;

4. plural fam. ochelari: cu sticle în ochi CAR. [Moldova steclă = slava STĬKLO].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

sticlă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sticlă:
stíclă substantiv feminin (silabe -clă), genitiv dativ articulat stíclei; (obiecte) plural stícle
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

sticlă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sticlă:
stíclă (sti-clă) substantiv feminin, genitiv dativ articulat stíclei; (obiecte) plural stícle
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

STICLĂ
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru STICLĂ:
STÍCLĂ, Gav., 1567 (Glos; Isp I1), < substantiv
Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

sticlă
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru sticlă:
sticlă substantiv feminin singular (tox.) metamfetamină.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

STICLĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STICLĂ:
STÍCLĂ substantiv verbal monoclu.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

sticlă
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sticlă:
sticlă substantiv verbal MONOCLU.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'STICLA'
stíchiuSTICHOSTÍCIUSTICKSSTÍCLĂSTICLÁRSTICLĂRÁIESTICLĂRÍESTICLĂRÍT

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL sticlă
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sticlă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
STÍCLĂ sticlăe forme 1 la sing.
Sticlă de geam.
Sticlă de lampă.
Sticlă de ochelari.
Vas de sticlă.
O sticlă cu lapte.
Sticlă de lampă.
Vas de sticlă.
O sticlă cu lapte.
O verandă cu sticlă.
Sticlă de ochelari.
Sticlă de lampă.

GRAMATICA cuvântului sticlă?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sticlă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sticlă poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul sticlă sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul sticlă are forma: stícle
    VEZI PLURALUL pentru sticlă la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE sticlă?
Vezi cuvântul sticlă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sticlă?
[ sti-clă ]
Se pare că cuvântul sticlă are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL sticlă
Inţelegi mai uşor cuvântul sticlă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
♦ Sticlă de cuarț = substanță obținută prin topirea cuarțului, rezistentă la variații de temperatură și transparentă la razele ultraviolete; se folosește la fabricarea lămpilor de cuarț
Sticlă de cuarț = substanță care are aspectul sticlei I, obținută prin topirea cuarțului, rezistentă la variațiile de temperatură, la acizi și transparentă la razele ultraviolete, care se folosește la fabricarea lămpilor de cuarț
Sticlă optică = material sticlos cu proprietăți speciale în privința indicelui de refracție, de o mare omogenitate în compoziție, folosit la fabricarea lentilelor și a prismelor aparatelor optice
Sticlă vulcanică = rocă necristalizată provenită în urma răcirii bruște a lavei
Sticlă de lampă = glob de sticlă I cu gât lung, care protejează flacăra lămpii cu petrol
Sticlă de ochelari = lentilă
Sticlă de cuarț = substanță care are aspectul sticlei I, obținută prin topirea cuarțului, rezistentă la variațiile de temperatură, la acizi și transparentă la razele ultraviolete, care se folosește la fabricarea lămpilor de cuarț
Sticlă optică = material sticlos cu proprietăți speciale în privința indicelui de refracție, de o mare omogenitate în compoziție, folosit la fabricarea lentilelor și a prismelor aparatelor optice
Sticlă vulcanică = rocă necristalizată provenită în urma răcirii bruște a lavei
Sticlă de lampă = glob de sticlă I cu gât lung, care protejează flacăra lămpii cu petrol
Sticlă de ochelari = lentilă
Chimie sticlă organică = plexiglas, stiplex, polimetacrilat de metil; sticlă solubilă = silicat de sodiu
Chimie sticlă organică = plexiglas, polimetacrilat, stiplex
Moldova steclă = slava STĬKLO



© 2022 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL sticlă

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Om de carte?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectgreşit
a plantă erbacee cu tulpina și ramurile țepoase, cu flori liliachii, dispuse în capitule dipsacus silvester; b scăiuș; vargă-de-aur
partea neplăcută a unei situații sau a unui lucru
persoană care citește, studiază mult; cărturar
a lăsa pe cineva mai prejos, a eclipsa pe cineva
VEZI RĂSPUNSUL CORECT




Știi care e înțelesul următoarelor expresii?