 | as |
|
| ştiinţă [ şti-in-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU ştiinţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului stiinta în mai multe dicționareDefinițiile pentru stiinta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a știința (forma la infinitiv) A știința conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȘTIINȚĂ: ȘTIÍNȚĂ, științe, substantiv feminin 1. Totalitatea cunoștințelor acumulate de omenire în decursul verb reflexiv:emurilor; (prin restricție, de obicei la plural și urmat de determinări arătînd domeniul) totalitatea cunoștințelor dintr-o anumită ramură; specialitate. Profesorul de științe, ciugulindu-și mustața rară și roșcată, încercă de cîteva ori să întrerupă. PETRESCU, Î. I 14. Știința nouă... a continuat zdrobirea lumii vechi. BĂLCESCU, O. II 9. Prin științe și prin arte națiile înfrățite în gîndire și în pace drumul gloriei găsesc. ALEXANDRESCU, M. 16. Om de știință = savant, învățat. Poeți cu harpe coronate, Filozofi, oameni de știință. MACEDONSKI, O. I 37. 2. Pregătire intelectuală, instrucție; învățătură, erudiție. Bunul părinte... atribuind știința mea la verb reflexiv:ednicia învățătorului, porunci să cumpere cinci coți postav vișiniu și un beniș, pre care îl trimise dascălului. NEGRUZZI, S. I 11. Tu, mîndru de-a tale daruri și umflat de-a ta știință, Crezi că mintea ta nu are nimică peste putință. CONACHI P. 259. Știință de carte = cunoștințe elementare de scris și citit; prin extensie învățătură, cultură. Se apropiase, de acest țăran ciudat, cu deosebită știință de carte C. PETRESCU, A. 318. 3. (De obicei construit cu verbul «a avea»; astăzi rar) Cunoaștere, cunoștință (despre ceva); știre, veste, informație. În acești patruzeci și mai bine de ani nu s-au mai văzut. Și-au scris în verb reflexiv:emea asta puține scrisori. Aveau știință numai, aceștia din balta Dunării, că la Bistrița se află cei mai mulți din neamul lor. SADOVEANU P. M. 38. Să rărmnă la știința posterității cum că Nae Peruzescu a trecut odinioară pe acilea. GANE, N. III 189 Dorim să avem știință despre sănătatea voastră a tutulor. CARAGIALE, O. VII 19. Sînt însărcinat a vă cere științele următoare... GHICA, A. 654. • Expresia: (Cu) bună știință vezi bun4 (VI 3). Cu (sau, învechit) întru știință = știind, fiind conștient. Se ruga pentru iertarea greșelilor mortului pentru cele «întru știință» și pentru cele «întru neștiință». MACEDONSKI, O. III 100. Noi nu știam la sufletul nostru nici o faptă neomenoasă să fi săvîrșit nici cu știință, nici cu neștiință. ISPIRESCU, L. 378 Spre știință = ca să se știe. Aceasta este treaba săvîrșită cu leul de la Nemeea. Una la mînă. Tăiați, copii la răboj, spre știință. ISPIRESCU, U. 33. Jos însemnații spre știință fac cunoscut că nu pot veni la chemări. GHICA, A. 666. (Regional) A avea la știință = a avea cunoștință despre ceva; a ști. De mîncat, ai mîncat boțul cel de mămăligă, dar ce-a zis omul acela cînd a pus mămăliga acolo pe teșitură, ai tu la știință? CREANGĂ P. 146. (Învechit) A avea știință = a se convinge, a fi sigur. Ca să ai mai mare știință că nu spui minciuni vei întreba. KOGĂLNICEANU, S. 49. Cu știința cuiva = cu învoirea, cu știrea cuiva. (Rar) A da știință = a da de veste, a vesti, a da de știre. Cînele, trecînd pe sus, a adulmecat mirosurile și i-a dativ.. știință. SADOVEANU, B. 228. 4. (Învechit și arhaizant) Conștiință. Tîlharul se cutremură și știința atîtor fapte rele și a prihanei lui învie, în el, întîia oară. GALACTION, O. I 250.- plural și: (învechit) științi (SBIERA, P. 120, ALECSANDRI, S. 19, RUSSO, S. 77). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȘTIINȚĂ: ȘTIÍNȚĂ, științe, substantiv feminin I. 1. Faptul de a avea cunoștință (de ceva), de a fi informat; cunoaștere. • Locuţiune adverbiala Cu (sau fără) știință = (ne)știind; (in)conștient; cu (sau fără) voie. Cu bună știință = conștient, având cunoștința deplină a faptelor. Cu (sau fără) știința cuiva = cu (sau fără) consimțământul ori aprobarea cuiva. Spre știință = ca să se știe. ♦ Veste, știre. 2. Conștiință. II. 1. Tip de cunoaștere sigură și rațională în legătură cu natura lucrurilor și a condițiilor lor de existență în forma unui corp de adevăruri despre un obiect propriu. 2. Ansamblu de cunoștințe despre un obiect dat sau distinct (natură, societate, gândire etc.) dobândite prin descoperirea legilor obiective ale fenomenelor și explicarea lor. 3. Pregătire intelectuală, instrucție; învățătură, erudiție. • Știință de carte = cunoștințe de scriere și de citire. • Om de știință = savant, învățat. [ pronunție: ști-in-] – Ști + sufix -ință (cu unele sensuri după limba franceza science). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȘTIINȚĂ: ȘTIÍNȚĂ, științe, substantiv feminin I. 1. Faptul de a avea cunoștință (de ceva), de a fi informat; cunoaștere. • Locuţiune adverbiala Cu (sau fără) știință = (ne)știind; (in)conștient; cu (sau fără) voie. Cu bună știință = conștient, având cunoștința deplină a faptelor. Cu (sau fără) știința cuiva = cu (sau fără) consimțământul ori aprobarea cuiva. Spre știință = ca să se știe. ♦ Veste, știre. 2. Conștiință. II. 1. Pregătire intelectuală, instrucție; învățătură, erudiție. • Știință de carte = cunoștințe de scriere și de citire. 2. Ansamblu sistematic de cunoștințe despre natură, societate și gândire; ansamblu de cunoștințe dintr-un anumit domeniu al cunoașterii. • Om de știință = savant, învățat. [ pronunție: ști-in-] – Ști + sufix -ință (cu unele sensuri după limba franceza science). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘTIINȚĂ: ȘTIINȚĂ s. 1. disciplină. (Cibernetica este o stiinta recentă.) 2. învățătură, (latinism rar) sapientă, (învechit) dăscălie. (stiinta despre...) 3. știința exegezei = hermeneutică. 4. știința viitorului = futurologie, viitorologie. 5. erudiție, (familial, adesea ironic) savantlîc. (E uimit de stiinta lui.) 6. abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemînare, pricepere, talent, ușurință, (popular) meșteșug, meșteșugire, (învechit și regional) meșterie, (regional) apucătură, pricepuție, (învechit) iscusire, marafet, practică. (Demonstrează o mare stiinta în...) 7. artă, dibăcie, iscusință, îndemînare, măiestrie, meșteșug, pricepere, talent. (Obiect făcut cu multă stiinta.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘTIINȚĂ: ȘTIÍNȚĂ stiintae forme 1) Sferă de activitate umană a cărei funcție constă în dobândirea și sistematizarea teoretică a cunoștințelor despre realitate. stiintae sociale. stiintaele naturii. • Om de stiinta învățat; savant. 2) Totalitate a cunoștințelor dintr-un anumit domeniu; disciplină. Cibernetica este o stiinta recentă. • stiinta de carte a) cunoștințe elementare (de a scrie și de a citi); b) erudiție. 3) rar Faptul de a fi informat despre ceva; cunoaștere. • A avea stiinta despre ceva a avea cunoștință despre ceva. Cu (sau fără) stiintaa cuiva cu (sau fără) știrea cuiva. Cu bună stiinta în mod conștient. [G.-D. științei; silabe ști-in-] /a ști + sufix stiintaință Forme diferite ale cuvantului stiinta: stiintae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru știință: știínță (-țe), substantiv feminin – 1. Cunoaștere. – 2. Cunoștință. latina scientia (Tiktin; lipsește în REW 7718a), conform ști sau rezultatul intern de la ști, ca voință < voi, năzuință < năzui, etc. – derivat științific, adjectiv, după limba franceza scientifique; științificește, adverb (din punct de vedere științific); neștiință, substantiv feminin (ignoranță); neștiințific, adjectiv (fără metodă științifică); înștiința, verb (a informa, a aviza, a face cunoscut; a anunța, a preveni; reflexiv, învechit, a lua cunoștință, a-și asuma); înștiințător, adjectiv (informator, anunțător). Forme diferite ale cuvantului stiinta: stiinta-țe Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru ȘTIINȚĂ: ȘTIINȚĂ substantiv feminin 1. ansamblu sistematic de cunoștințe despre natură, societate și gândire. 2. cunoaștere (despre ceva). 3. pregătire intelectuală, învățătură; erudiție. (după limba franceza science) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȘTIINȚĂ: ȘTIÍNȚĂ substantiv verbal conștiință, cuget, cunoaștere, cunoștință, gândire, informație, pregătire, spirit, suflet, știre, veste. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru știință: știință substantiv verbal CONȘTIINȚĂ. CUGET. CUNOAȘTERE. CUNOȘTINȚĂ. GÎNDIRE. INFORMAȚIE. PREGĂTIRE. SPIRIT. SUFLET. ȘTIRE. VESTE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru știință: știínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat știínței; plural știínțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru știință: știínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat știínței; plural știínțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru știința: științá, științéz, verb I (învechit) a înștiința. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Știință: Știință ≠ neștiință Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'STIINTA' stihurghisístihurgíustihurímestihúrțȘTIÍNȚĂȘTIINȚÉLNICȘTIINȚÉSCștiințiálȘTIINȚÍFIC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Știință Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului ştiință dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Cibernetica este o Știință recentă. Știință despre. E uimit de Știință lui. Demonstrează o mare Știință în. Obiect făcut cu multă Știință. ȘTIÍNȚĂ Științăe forme 1 Sferă de activitate umană a cărei funcție constă în dobândirea și sistematizarea teoretică a cunoștințelor despre realitate. Științăe sociale. Științăele naturii. • Om de Știință învățat; savant. Cibernetica este o Știință recentă. • Știință de carte a cunoștințe elementare de a scrie și de a citi; b erudiție. • A avea Știință despre ceva a avea cunoștință despre ceva. Cu sau fără Științăa cuiva cu sau fără știrea cuiva. Cu bună Știință în mod conștient. științei; silabe ști-in-] /a ști + sufix Științăință. Cibernetica este o Știință recentă. Știință despre creșterea albinelor. E uimit de Știință lui. |
GRAMATICA cuvântului Știință? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ştiință. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Știință poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE ştiinţă? Vezi cuvântul ştiinţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ştiinţă?[ şti-in-ţă ] Se pare că cuvântul ştiinţă are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Știință Inţelegi mai uşor cuvântul ştiință dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeOm de știință = savant, învățat Știință de carte = cunoștințe elementare de scris și citit; prin extensie învățătură, cultură Cu sau, învechit întru știință = știind, fiind conștient 378 Spre știință = ca să se știe Regional A avea la știință = a avea cunoștință despre ceva; a ști Învechit A avea știință = a se convinge, a fi sigur Cu știința cuiva = cu învoirea, cu știrea cuiva Rar A da știință = a da de veste, a vesti, a da de știre Locuţiune adverbiala Cu sau fără știință = neștiind; inconștient; cu sau fără voie Cu bună știință = conștient, având cunoștința deplină a faptelor Cu sau fără știința cuiva = cu sau fără consimțământul ori aprobarea cuiva Spre știință = ca să se știe Știință de carte = cunoștințe de scriere și de citire Om de știință = savant, învățat Locuţiune adverbiala Cu sau fără știință = neștiind; inconștient; cu sau fără voie Cu bună știință = conștient, având cunoștința deplină a faptelor Cu sau fără știința cuiva = cu sau fără consimțământul ori aprobarea cuiva Spre știință = ca să se știe Știință de carte = cunoștințe de scriere și de citire Om de știință = savant, învățat știința exegezei = hermeneutică știința viitorului = futurologie, viitorologie știința despre știință = scientică, scientologie; știința exegezei vezi hermeneutică; știința politică = politologie; știința viitorului = futurologie, prospectivă, viitorologie |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Știință |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Membru inferior?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul știință are forma: știínțe
