Definiție stirb

Cautăm definiția cuvântului stirb în mai multe dicționare

Definițiile pentru stirb din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȘTIRB:
ȘTIRB, -Ă, știrbi, -e, adjectiv

1. Căruia îi lipsește unul sau mai mulți dinți. Uneori rîdea, întinzîndu-și buzele peste gura-i știrbă. SADOVEANU, M. C. 51. Un ucenic știrb, slăbuț... intrase în goană în magazia cea lungă. CAMIL, PETRESCU, O. II 448. Pentr-o țîr de loc de șură Nu iau fata știrbă-n gură! JARNÍK-BÎRSEANU, despre 436.
       • figurat Pieptene știrb.
       • (Substantivat) Toată fata Sare balta, Numai știrba Scoate limba. JARNÍK-BÎRSEANU, 434.

2. (Despre obiecte, mai ales despre vase) Care are buza spartă, ciocnită, căruia îi lipsește o bucățică din margine. Minodora puse lîngă fărîmituri scăfița știrbă și turnă în ea cîteva picături de lapte. SADOVEANU, B. 32. Sarea era pusă într-o ceașcă de cafea știrbă. C. PETRESCU, Î. II 166. Oale, spui?... Una-i știrbă și-alta goală; Nici o pricopseală nu-i! COȘBUC, R. I 330.
       • figurat Din stradă, intrarea aceasta știrbă deschidea priveliștea unei curți adînci. GALAN, B. I 23. Luna, știrbă numai de verb reflexiv:eun deget, părea că fuge printre nourii minați de vînt. La TDRG.

3. (Despre instrumente de tăiat) Cu tăișul tocit, neascuțit, cu părți din tăiș desprinse, cu știrbituri. Topor știrb.
Forme diferite ale cuvantului stirb: stirb-Ă
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ȘTIRB

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȘTIRB:
ȘTIRB, -Ă, știrbi, -e, adjectiv

1. Căruia îi lipsește unul sau mai mulți dinți.
• Compus: știrba-baba-cloanța substantiv feminin = a) verb reflexiv:ăjitoare bătrână din mitologia populară; poreclă dată unei femei bătrâne și rele; b) (popular; uneori cu determinarea roade tărăboanța) se spune în glumă copiilor când le cad dinții de lapte.

2. (Despre vase) Care are marginea spartă, ciocnită; căruia îi lipsește o bucățică din margine; ciobit.
♦ (Despre instrumente de tăiat) Cu tăișul tocit; căruia îi lipsește o bucățică; prin extensie ciuntit, trunchiat.

– Din limba slavă (veche) štrŭbŭ.
Forme diferite ale cuvantului stirb: stirb-Ă
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ȘTIRB

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȘTIRB:
ȘTIRB, -Ă, știrbi, -e, adjectiv

1. Căruia i-au căzut unul sau mai mulți dinți.
• Compus: știrba-baba-cloanța substantiv feminin = a) verb reflexiv:ăjitoare bătrână din mitologia populară; poreclă dată unei femei bătrâne și rele; b) (popular; uneori cu determinarea roade tărăboanța) se spune în glumă copiilor când le cad dinții de lapte.

2. (Despre vase) Care are marginea spartă, ciocnită; căruia îi lipsește o bucățică din margine; ciobit.
♦ (Despre instrumente de tăiat) Cu tăișul tocit; căruia îi lipsește o bucățică; prin extensie ciuntit, trunchiat.

– Din limba slavă (veche) štrŭbŭ.
Forme diferite ale cuvantului stirb: stirb-Ă
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ȘTIRB

Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru ȘTIRB:
ȘTIRB adjectiv

1. Știrbu; -l ard., 1630 (Paș).

2. Știrban (16B I 102);

– D.(AO VIII 296).

3. + Șerban: Șterban, mold. (RI X254); Știrban buc., act.

4. Știrbea (Ard II 174).

5. Șterbeai Radul (Sd XI 101); Știrbei substantiv olt.; Știrbei, Cernica, boier olt. strămoș al fam. cu acest nume. Știrbeț (16 A1195);

– Laslo, 1465 (Ț-Rom 263); Știrbăți substantiv (Sd XVI).
Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

știrb

Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru știrb:
știrb, -ă adjectiv (vechea slavă štrŭbŭ, cĭunt; limba bulgară štŭrb, limba cehă štĭerb, știrb. vezi hîrb). Căruĭa-ĭ lipsește un dinte orĭ maĭ mulțĭ: copil știrb, furculiță știrbă. Care are ascuțișu stricat: cuțit știrb. vezi berc.
Forme diferite ale cuvantului stirb: stirb-ă
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

ȘTIRB

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘTIRB:
ȘTIRB stirbă (stirbi, stirbe) și substantival

1) (despre persoane) Care nu are unul sau mai mulți dinți.

2) (despre vase, unelte de taiat etc.) Care este cu marginea stricată. Farfurie stirbă. /<sl. štrubu, bulg. ștărb
Forme diferite ale cuvantului stirb: stirbă
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ȘTIRB

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘTIRB:
ȘTIRB adjectiv

1. (regional) știrboc, știrbocit, (prin Transilvania) jimb. (Un bătrîn stirb.)

2. ciobit, ciocnit, știrbit. (Pahar stirb.)

3. știrbit, tocit. (Cuțit stirb.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

știrb

Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru știrb:
știrb a.

1. tocit;

2. fără dinți: babă știrbă [slava ȘTRŬBŬ]. ║ m. om fără dinți.
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

știrb

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru știrb:
știrb adjectiv masculin, plural știrbi; forme singular ștírbă, plural ștírbe
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

știrb

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru știrb:
știrb adjectiv masculin, plural știrbi; forme ștírbă, plural ștírbe
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

CUVINTE APROPIATE DE 'STIRB'

ȘTÍRĂ stirác știráv STÍRAX ȘTIRB ȘTIRBÁ ștírba-bába-cloánța ȘTIRBÁT știrbătúră

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL știrb

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului știrb dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

ȘTIRB știrbă știrbi, știrbe și substantival 1 despre persoane Care nu are unul sau mai mulți dinți.

Farfurie știrbă.

Un bătrân știrb.

Pahar știrb.

Cuțit știrb.

Un bătrîn știrb.

Pahar știrb.

Cuțit știrb.

GRAMATICA cuvântului știrb?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului știrb.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul știrb poate fi: substantiv, adjectiv, verb,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul știrb sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, adjectiv masculin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

CUM DESPART ÎN SILABE ştirb?

Vezi cuvântul ştirb desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ştirb?

[ ştirb ]
Se pare că cuvântul ştirb are o silabă

EXPRESII CU CUVÂNTUL știrb

Inţelegi mai uşor cuvântul știrb dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe

Compus: știrba-baba-cloanța substantiv feminin = a verb reflexiv:ăjitoare bătrână din mitologia populară; poreclă dată unei femei bătrâne și rele; b popular; uneori cu determinarea roade tărăboanța se spune în glumă copiilor când le cad dinții de lapte

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

SINONIME PENTRU CUVÂNTUL știrb

știrbocit jimb ciobit ciocnit știrbit știrbit tocit
VEZI SINONIME PENTRU știrb PE ESINONIME.COM

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: â™¦ marină labă-de-pisică?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
mișcare aparentă de rotație a sferei cerești împreună cu aștrii care par fixați pe ea în jurul axei polilor, care durează o zi siderală
propoziție care îndeplinește funcția de atribut pe lângă un cuvânt din propoziția regentă; propoziție relativă
încrețitură abia vizibilă a apei mării, semn al unui început de vânt
a muri în număr foarte mare
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?