 | as |
|
| ştire [ şti-re ] VEZI SINONIME PENTRU ştire PE ESINONIME.COM definiția cuvântului stire în mai multe dicționareDefinițiile pentru stire din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȘTIRE: ȘTÍRE, știri, substantiv feminin 1. Veste, informație; noutate. Acum un ceas am primit știrea. DUMITRIU, N. 112. Radiojurnalul de duminică transmite știrile cele mai importante ale săptâmînii. BARANGA, I. 167. De-or întreba în sat de-a mea venire, Tu-n loc de adevăr să spui Că n-ai de mine știre. COȘBUC, P. I 78. • Expresia: A da de știre vezi d a3 (I 11). (Învechit) A (se) face (de) știre = a (se) comunica, a (se) înștiința. De cu sară se făcuse de știre tuturor boierilor să se adune a doua zi. NEGRUZZI, S. I 148. Ieremia-vodă... făcu știre cardinalului că Mihai- 6 vodă voiește a intra în Ardeal. BĂLCESCU, O. II 222. A ști de știrea cuiva sau a-i ști cuiva de știre (sau, rar, a-i ști cuiva știre) = a avea vești (despre cineva), a ști unde se află, ce face; a-i păsa de cineva. Udrea are poruncă să o ducă într-un loc ascuns, unde nimeni să nu-i știe de știre. GANE, N. II 75. El a-ntrebat pe toți d-a rîndul, Dar nimeni știre nu-i știa. COȘBUC, P. I 100. Nimeni nu-i știe de știre, Nimeni soarta-i n-o-mblînzește, nimeni fruntea nu-i mîngîie. EMINESCU, O. I 52. ♦ (Concretizat) Act, document, izvor care servește ca sursă de informație. Despre frații și surorile lui Eminescu avem știri puține și nesigure. CĂLINESCU, E. 31. 2. Cunoaștere, cunoștință (despre ceva). N-are de unde să fie documentul! Noi n-avem nici o știre, striga moș Șărban. BUJOR, S. 125. • Expresia: Cu (sau fără) știrea cuiva = cu (sau fără) știința cuiva; prin extensie cu (sau fără) învoirea sau încuviințarea cuiva. Nu-i dă voie să facă o singură mișcare fără știrea ei. C. PETRESCU, C. vezi 217. Au luat de la crîșmar cîte trei lei pe cîte trei băniți de fasole, fără știrea bărbaților. spaniolă POPESCU, M. G. 23. Stați!... încotro vă duceți, boieri, fără-a mea știre? ALECSANDRI, T. II 94. (Învechit) A avea în (sau de) știre = a lua cunoștință de ceva, a ști sau a afla ceva. Fiicele mele, s-aveți în știre c-am găsit să vă căsătoresc pe-amîndouă. ODOBESCU, la TDRG. Ia, am venit și eu cu cumătră oaie să mai vorbim cîte ceva de-ale noastre, de care d-voastră bărbații, nu trebuie să aveți de știre. ȘEZ. III 112. În știrea cuiva = în grija, în paza cuiva sau la cheremul cuiva. Fără voie luai steagul din mînile lui, și mă aruncai pe scară, în știrea lui dumnezeu. GANE, N. II 110. Se suie cu toții și pornesc în știrea mării, în voia întîmplării. SEVASTOS, la TDRG. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȘTIRE: ȘTÍRE, (1) știri, substantiv feminin 1. Veste (în presă, la radio etc.), informație scurtă despre un eveniment; noutate. • Expresia: A ști de știrea (cuiva) sau a-i ști (cuiva de) știre = a avea vești despre cineva, a ști unde se află, ce face cineva. ♦ (concretizat) Document; sursă de informație. 2. Cunoaștere, cunoștință. • Locuţiune adverbiala Cu (sau fără) știrea cuiva = cu (sau fără) știința cuiva; prin extensie cu (sau fără) învoirea, încuviințarea cuiva. În știrea cuiva = în grija sau în paza cuiva. locuțiune verbala A da (cuiva) de știre = a vesti, a anunța. – vezi ști. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȘTIRE: ȘTÍRE, știri, substantiv feminin 1. Veste, informație; noutate. • Expresia: A ști de știrea (cuiva) sau a-i ști (cuiva de) știre = a avea vești despre cineva, a ști unde se află, ce face cineva. ♦ (concretizat) Document; sursă de informație. 2. Cunoaștere, cunoștință. • Locuţiune adverbiala cu (sau fără) știrea cuiva = cu (sau fără) știința cuiva; prin extensie cu (sau fără) învoirea, încuviințarea cuiva. În știrea cuiva = în grija sau în paza cuiva. A da (cuiva) de știre = a vesti, a anunța. – vezi ști. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘTIRE: ȘTIRE s. 1. veste, (rar) semn, (învechit) cuvînt, glas, havadiș, pliroforie, ștafetă, (turcism învechit) mujdea. (Așteaptă cu nerăbdare o stire de la el.) 2. mesaj, veste, (învechit) solie. (I-a transmis următoarea stire...) 3. comunicare, informație, înștiințare, veste. (A primit o stire de mare importanță.) 4. cunoștință, informație, veste, (prin Transilvania) hir, (învechit) mărturie, pliroforie, știință. (Ai verb reflexiv:eo stire despre el?) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ȘTIRE: ȘTÍRE stirei forme 1) Informație care devine cunoscută de cineva; mesaj; noutate; veste. Ultimele stirei. • A da de stire a comunica; a anunța. A ști de stireea cuiva (sau a-i ști (cuiva) de stire) a avea vești despre cineva. 2) Posedare de informații; cunoaștere. • Cu (sau fără) stireea cuiva cu (sau fără) aprobarea sau învoirea cuiva. În stireea cuiva în grija cuiva. /v. a ști Forme diferite ale cuvantului stire: stirei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru știre: știre forme 1. acțiunea de a ști; 2. ceea ce se știe, ce se află, informațiune, veste: a da de știre cuiva; 3. știință: cu știre, fără știre. [ vezi ști]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru știre: ștíre forme (despre știŭ). Informațiune, veste: a sosit o știre. A nu maĭ ști de știrea cuĭva saŭ a unuĭ lucru (familial), a nu maĭ ști unde-ĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru știre: ștíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat ștírii; (informații) plural știri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru știre: ștíre substantiv feminin, genitiv dativ articulat ștírii; (informații) plural știri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȘTIRE: ȘTÍRE substantiv verbal cunoaștere. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru știre: știre substantiv verbal CUNOAȘTERE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'STIRE' STÎRCÍTștircuíștircuiálăSTÎRCULÉȚȘTÍREștire-piratștireágăStireciuștirélniță |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL știre Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului știre dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Așteaptă cu nerăbdare o știre de la el. I-a transmis următoarea știre. A primit o știre de mare importanță. Ai verb reflexiv:eo știre despre el?. Așteaptă cu nerăbdare o știre de la el. I-a transmis următoarea știre. A primit o știre de mare importanță. Ai verb reflexiv:eo știre despre el?. ȘTÍRE știrei forme 1 Informație care devine cunoscută de cineva; mesaj; noutate; veste. Ultimele știrei. • A da de știre a comunica; a anunța. A ști de știreea cuiva sau a-i ști cuiva de știre a avea vești despre cineva. • Cu sau fără știreea cuiva cu sau fără aprobarea sau învoirea cuiva. În știreea cuiva în grija cuiva. |
GRAMATICA cuvântului știre? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului știre. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul știre poate fi: substantiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE ştire? Vezi cuvântul ştire desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ştire?[ şti-re ] Se pare că cuvântul ştire are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL știre Inţelegi mai uşor cuvântul știre dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexeÎnvechit A se face de știre = a se comunica, a se înștiința A ști de știrea cuiva sau a-i ști cuiva de știre sau, rar, a-i ști cuiva știre = a avea vești despre cineva, a ști unde se află, ce face; a-i păsa de cineva Cu sau fără știrea cuiva = cu sau fără știința cuiva; prin extensie cu sau fără învoirea sau încuviințarea cuiva Învechit A avea în sau de știre = a lua cunoștință de ceva, a ști sau a afla ceva În știrea cuiva = în grija, în paza cuiva sau la cheremul cuiva A ști de știrea cuiva sau a-i ști cuiva de știre = a avea vești despre cineva, a ști unde se află, ce face cineva Locuţiune adverbiala Cu sau fără știrea cuiva = cu sau fără știința cuiva; prin extensie cu sau fără învoirea, încuviințarea cuiva În știrea cuiva = în grija sau în paza cuiva Locuțiune verbala A da cuiva de știre = a vesti, a anunța A ști de știrea cuiva sau a-i ști cuiva de știre = a avea vești despre cineva, a ști unde se află, ce face cineva Locuţiune adverbiala cu sau fără știrea cuiva = cu sau fără știința cuiva; prin extensie cu sau fără învoirea, încuviințarea cuiva În știrea cuiva = în grija sau în paza cuiva A da cuiva de știre = a vesti, a anunța |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL știre |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv și adverb ca în palmă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul știre are forma: știri
