 | as |
|
| Stivă [ sti-vă ] VEZI SINONIME PENTRU stivă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului stiva în mai multe dicționareDefinițiile pentru stiva din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a stiva (forma la infinitiv) A stiva conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STIVĂ: STÍVĂ, stive, substantiv feminin Grămadă de lemne, de cărămizi sau de alte obiecte, clădite ordonat unele peste altele. Se îndeletniceau cu clădirea lăzilor în stive de douăzeci. DUMITRIU, N. 257. Mai aveau de tăiat stuf și de sporit stiva de lemne. SADOVEANU, P. M. 48. Luna se lăsase dincolo de stivele de scînduri din curtea fabricii de mobile. G. M. ZAMFIRESCU, M. despre II 349. • (Poetic) Resfiră ariile-n sat mireasma-n stive a fîneții Și fața cerului albastră au potopit-o norii-n trîmbe. STANCU, C. 105. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru stivă: stívă (-ve), substantiv feminin – Grămadă de obiecte ordonate. It. (ven.) stiva, prin intermediere orientală, conform limba neogreacă στοίβα, limba bulgară stiva. – derivat stiva, verb (a face stive); stivaj, substantiv neutru (operație de încărcare a unei nave), din italiana stivaggio. Forme diferite ale cuvantului stiva: stiva-ve Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STIVĂ: STÍVĂ, stive, substantiv feminin Mulțime de obiecte de același fel (și cu aceleași dimensiuni), așezate ordonat unele peste altele, pentru a forma o grămadă; grămadă de obiecte astfel formată. – Din limba neogreacă stivás. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STIVĂ: STÍVĂ, stive, substantiv feminin Mulțime de obiecte de același fel (și cu aceleași dimensiuni), așezate ordonat unele peste altele, pentru a forma o grămadă; grămadă de obiecte astfel formată. – Din limba neogreacă stivás. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STIVA: STIVÁ, stivez, verb I. tranzitiv A aranja materialele sau încărcătura într-o magazie sau într-o navă, astfel încît să se asigure o cît mai bună utilizare a spațiului (și a echilibrului navei). vezi stivui. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru stivă: stívă forme, plural e (limba neogreacă stiva, despre vgr. stoiba). Grămadă de scîndurĭ (lemne, doage) așezate cu rînduĭală (clădite) una peste alta. vezi teanc, clit. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STIVĂ: STÍVĂ stivae forme Grămadă în care elementele constitutive sunt așezate ordonat unele peste altele. O stiva de lemne. /<ngr. stiva, italiana stive Forme diferite ale cuvantului stiva: stivae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru STIVĂ: STÍVĂ substantiv feminin 1. magazie, loc pe o navă unde este așezată încărcătura. 2. (marină) cală. (< italiana stiva) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru STIVĂ: STÍVĂ substantiv feminin (marină) Magazie, loc pe o navă unde este așezată încărcătura. [< italiana stiva]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru STIVA: STIVÁ verb I. trecut (marină) A așeza încărcătura unei nave în stivă. [< italiana stivare]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru STIVA: STIVÁ verb trecut a așeza mărfurile din magazia unei nave în stivă. (< italiana stivare) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru stiva: stivá verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu stivéz, persoana a treia singular: el / ea și plural stiveáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STIVA: STIVÁ, stivez, verb I. tranzitiv (Rar) A stivui. – Din stivă. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STIVA: STIVÁ, stivez, verb I. tranzitiv (Rar) A stivui. – Din stivă. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru stivă: stívă substantiv feminin, genitiv dativ articulat stívei; plural stíve Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru stiva: stivá (a stiva) (rar) verb, indicativ prezent 3 stiveáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru stivă: stívă substantiv feminin, genitiv dativ articulat stívei; plural stíve Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru stivă: stivă substantiv verbal CALĂ. HAMBAR. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STIVA: STIVÁ verb vezi stivui. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru stiva: stiva verb vezi STIVUI. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'STIVA' știúrlăȘTIÚTȘTIUTÓRȘTIUTÚRĂSTÍVĂSTIVÁJstivălúăSTIVÁRESTIVATÓR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL stiva Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului stiva dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii STÍVĂ stivae forme Grămadă în care elementele constitutive sunt așezate ordonat unele peste altele. O stiva de lemne. Stivá a stiva rar verb, indicativ prezent 3 stiveáză. |
GRAMATICA cuvântului stiva? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului stiva. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul stiva poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE stivă? Vezi cuvântul stivă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul stivă?[ sti-vă ] Se pare că cuvântul stivă are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL stiva |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A seca sau a arde, a frige pe cineva la inimă?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul stiva se conjugă: ei ele stiveáză
