 | as |
|
| Străbun [ stră-bun ] VEZI SINONIME PENTRU străbun PE ESINONIME.COM definiția cuvântului strabun în mai multe dicționareDefinițiile pentru strabun din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRĂBUN: STRĂBÚN1, străbuni, substantiv masculin 1. Străbunic, răzbunic. Plecase verb reflexiv:ăjit de vorbele pline de miere ce-i zugrăveau o idilică viață de străbun împresurat de dragostea fiilor și a nepoților. ANGHEL, PR. 64. Întrebă pe unii și pre alții despre scorpie și locuința ei; dar îi răspunseră că bunii lor auziseră de la străbunii lor povestindu-se de asemenea fleacuri. ISPIRESCU, L. 9. 2. (Mai ales la plural ) Strămoși. Cum tremură cenușa aspră, Ce-nfiorați îmi par cărbunii, De verb reflexiv:aja ce le-a mai rămas, Din cîte povesteau străbunii. GOGA, P. 20. Prea v-ați bătut joc de limbă, de străbuni și obicei, Ca să nu s-arate-odată ce sînteți – Niște mișei! EMINESCU, O. I 151. Atîți nevrednici, trăind în moliciuni, Se laud cu mari fapte făcute de străbuni. ALEXANDRESCU, M. 10. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STRĂBUN: STRĂBUN adjectiv, s. 1. adjectiv părintesc, strămoșesc, (învechit) străbunesc. (Să ne apărăm moșia strabun.) 2. substantiv plural părinți (la plural), strămoși (la plural). (Datină rămasă de la strabun.) 3. substantiv străbunic, strămoș, (învechit) protopărinte. (E un strabun de-al meu.) 4. adjectiv străvechi, (învechit) străbunesc. (Datină strabun.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STRĂBUN: STRĂBÚN, -Ă, străbuni, -e, adjectiv substantiv masculin și forme 1. Adj. Strămoșesc; străvechi. 2. S. m. și forme Tatăl ori mama bunicului sau al bunicii, în raport cu strănepoții lor; străbunic (1), răzbunic, strămoș (2). 3. S. m. și forme Strămoș (1). – Stră- + bun. Forme diferite ale cuvantului strabun: strabun-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STRĂBUN: STRĂBÚN1 strabună (strabuni, strabune) și substantival (despre persoane) Care aparține generațiilor precedente; privitor la generațiile precedente; din verb reflexiv:emuri foarte îndepărtate; strămoșesc; străvechi. Glie strabună. /stră- + bun Forme diferite ale cuvantului strabun: strabună Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STRĂBUN: STRĂBÚN, -Ă, străbuni, -e, adjectiv substantiv masculin și forme 1. Adj. Strămoșesc; străvechi. 2. S. m. și forme Străbunic (1). ♦ Răzbunic, strămoș (2). 3. S. m. și forme Strămoș (1). – prefix stră- + bun. Forme diferite ale cuvantului strabun: strabun-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru străbun: străbun m. plural 1. părinții părinților noștri; 2. cei ce au trăit înaintea noastră. [ vezi bun]. ║ a. moștenit dela străbuni: datini străbune. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru străbun: străbún adjectiv masculin, substantiv masculin, plural străbúni; adjectiv feminin, substantiv feminin străbúnă, plural străbúne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru străbun: străbún adjectiv masculin, substantiv masculin, plural străbúni; forme singular străbúnă, plural străbúne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru străbun: străbún, -ă substantiv (stră- și bun, bunic). Rar. Strămoș. Adj. Strămoșesc. Forme diferite ale cuvantului strabun: strabun-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
CUVINTE APROPIATE DE 'STRABUN' strabízmSTRABOMÉTRUStrabonSTRABOTOMÍESTRĂBÚNSTRĂBÚNĂSTRĂBUNÉSCSTRĂBUNÍCstrăbunícă |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL străbun Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului străbun dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Să ne apărăm moșia străbun. Datină rămasă de la străbun. E un străbun de-al meu. Datină străbun. Să ne apărăm moșia străbun. Datină rămasă de la străbun. E un străbun de-al meu. Datină străbun. STRĂBÚN1 străbună străbuni, străbune și substantival despre persoane Care aparține generațiilor precedente; privitor la generațiile precedente; din verb reflexiv:emuri foarte îndepărtate; strămoșesc; străvechi. Glie străbună. |
GRAMATICA cuvântului străbun? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului străbun. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul străbun poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE străbun? Vezi cuvântul străbun desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul străbun?[ stră-bun ] Se pare că cuvântul străbun are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL străbun |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A da de dracu?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul străbun are forma: străbúni
La singular substantivul străbun are forma: străbúnă
