 | as |
|
| Străduinţă [ stră-du-in-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU străduinţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului straduinta în mai multe dicționareDefinițiile pentru straduinta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STRĂDUINȚĂ: STRĂDUINȚĂ s. 1. caznă, chin, efort, forțare, muncă, osteneală, sforțare, silință, strădanie, trudă, zbatere, (livresc) travaliu, (rar) străduială, străduire, (popular) canoneală, (regional) ștrapaț, (prin Muntenia) morînceală, (Moldova și Transilvania) zoală, (învechit) căznire, nevoință, ostenință, sforță, strădănuință, strădănuire. (straduinta lui a fost încununată de succes.) 2. efort, încercare, osteneală, sforțare, silință, strădanie. (Toate straduinta lui au fost zadarnice.) 3. asiduitate, insistență, perseverență, rîvnă, sforțare, silință, sîrguință, stăruință, strădanie, zel, (popular) osîrdie. (straduinta lui s-a dovedit fructuoasă.) 4. hărnicie, rîvnă, silință, sîrguință, strădanie, verb reflexiv:ednicie, zel, (popular) sîrg, (învechit) activitate, diligență. (A demonstrat o mare straduinta în munca sa.) 5. ardoare, rîvnă, sîrguință, zel, (învechit) nepreget, nepregetare, osîrdie, osîrdnicie, osîrduire, osîrduitură, protimie. (straduinta lui era demnă de lăudat.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRĂDUINȚĂ: STRĂDUÍNȚĂ, străduințe, substantiv feminin Strădanie. Se simțea obosit, greu, trebuia să-și ridice fiecare picior cu străduință ca să facă un pasiv DUMITRIU, N. 151. Și-și sublinia străduințele cu cîte-un suspin însoțit de întoarcerea ochilor pe dos. REBREANU, R. I 219. – plural și: străduinți (SADOVEANU, E. 61). Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STRĂDUINȚĂ: STRĂDUÍNȚĂ straduintae forme Efort (fizic sau intelectual) depus în realizarea unui lucru sau în atingerea unui scop; silință; sârguință; asiduitate. /a (se) strădui + sufix straduintaință Forme diferite ale cuvantului straduinta: straduintae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STRĂDUINȚĂ: STRĂDUÍNȚĂ, străduințe, substantiv feminin (Rar) Strădanie. – Strădui + sufix -ință. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STRĂDUINȚĂ: STRĂDUÍNȚĂ, străduințe, substantiv feminin Strădanie. – Strădui + sufix -ință. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru străduință: străduínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat străduínței; plural străduínțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru străduință: străduínță substantiv feminin, genitiv dativ articulat străduínței; plural străduínțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru străduință: străduință forme Opintire, sârguintă. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'STRADUINTA' strădomáșstrădomășíțăSTRĂDUÍSTRĂDUIÁLĂSTRĂDUÍNȚĂSTRĂDUÍRESTRĂDUITÓRSTRĂDÚȚĂȘTRAF |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL străduință Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului străduință dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Străduință lui a fost încununată de succes. Toate străduință lui au fost zadarnice. Străduință lui s-a dovedit fructuoasă. A demonstrat o mare străduință în munca sa. Străduință lui era demnă de lăudat. Toate străduințăele lui au fost zadarnice. Străduință lui era demnă de lăudat. STRĂDUÍNȚĂ străduințăe forme Efort fizic sau intelectual depus în realizarea unui lucru sau în atingerea unui scop; silință; sârguință; asiduitate. /a se strădui + sufix străduințăință. |
GRAMATICA cuvântului străduință? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului străduință. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul străduință poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE străduinţă? Vezi cuvântul străduinţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul străduinţă?[ stră-du-in-ţă ] Se pare că cuvântul străduinţă are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL străduință |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Familial a nu fi nici o brânză de cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul străduință are forma: străduínțe
