 | as |
|
| Străin [ stră-in ] VEZI SINONIME PENTRU străin PE ESINONIME.COM definiția cuvântului strain în mai multe dicționareDefinițiile pentru strain din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRĂIN: STRĂÍN1, -Ă, străini, -e, adjectiv 1. (Despre persoane) Care face parte din populația altei țări decît aceea în care se află sau trăiește sau care este originar din altă regiune sau localitate decît aceea în care se află. Ce ți-am zis eu? – Că sînt străin. – Străin de Suceava. DELAVRANCEA, O. II 180. Dintr-alte țări, de soare pline, Pe unde-ați fost și voi străine, Veniți, dragi păsări, înapoi – Veniți cu bine! COȘBUC, P. I 90. Sărmane omule, rău drum ai apucat. Se vede că ești străin și nu cunoști locurile pe aici. CREANGĂ, P. 202. În acel echipagiu, dinapoi, era... un june brunet, care de pe barbetă și musteți se cunoștea că era străin. NEGRUZZI, S. I 37. • Expresia: A mînca pîine străină = a trăi departe de ai săi. Mi-i destul de a trăi depărtat de patria mea, îs sătul de a mînca pîne străină. KOGĂLNICEANU, S. 128. • (Urmat de determinări locale) Sărmani cu suflet ars de dor, De tihna stării la un loc, De cerul lor senin și sfînt, De țara lor, de-al lor pămînt, Străini in lumea tutulor, Trăiesc bătuți, în calea lor, de nenoroc. NECULUȚĂ, Ț. despre 63. Foaie verde bob năut, Drumul de cine-i bătut? De-o fată străină-n țeară Ca și-un cuc de primăvară. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 207. ♦ (Despre țări, locuri) Altul decît cel de baștină al cuiva. Frunză verde sălcioară, Trage-o cătană să moară Ș-așa trage de cu milă Că moare-n țeară străină. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 319. ♦ Ministerul Afacerilor Străine = Ministerul Afacerilor Externe. (La tratativele internaționale) Partea străină = fiecare dintre țările sau delegațiile prezente la o conferință internațională, considerată din punctul de vedere subiectiv al celorlalte. ♦ Care aparține sau este propriu altui popor decît cel al vorbitorului. Vorbeau ca apa limbi străine. SADOVEANU, O. I 497. Ne grăiesc într-o limbă străină, parcă noi am fi pricopsiți ca dînșii. Ce-ai zice tu, Gheorghi, dacă te-aș povățui în limba nemțească? ALECSANDRI, T. I 265. 2. Care nu se află în relații apropiate de rudenie sau de prietenie cu cineva, care este sau se simte stingher, izolat între alții. Se simțea între ele mai străină ca în ziua întîi cînd a venit aici în slujbă. AGÎRBICEANU, S. P. 43. De mi-ai da tot bunul lumii, Niciodată n-am să-i spun Că-i orfan, și niciodată N-o să știe că-i străin, Că e moartă mă-sa biata, Și că eu de milă-l țin. COȘBUC, P. II 271. ♦ Înstrăinat, depărtat de..., părăsit. Și p-aici s-ațin, Calea că mi-ți țin Patruzeci și cinci, Cincizeci fără cinci De voinici levinți Străini de părinți De cînd ereau mici. TEODORESCU, P. P. 491. ♦ Care este depărtat sufletește (de cineva sau de ceva). Lui Petrea i se părea că oamenii ăștia trăiesc într-o lume străină, o lume care nu-și deschide spre el nici o portiță. vezi limba română iulie 1953, 116. Adeseori, cînd treci În cale-mi, draga mea, Din nopți adînci și reci Rasare-a jelei stea. Și cît îmi pare rău, Străină cînd te-arăți, Că parcă nu-s tot eu, Acel din alte dăți. PĂUN-PINCIO, P. 54. 3. Care este în afară de preocupările sau de interesele cuiva. Am cetit [versurile] ca pe ceva străin, le-am simțit totuși substanța proprie, în adîncimea trecutului și a tinereții. SADOVEANU, E. 5. Chestiunile materiale îmi sînt cu totul străine și indiferente. REBREANU, I. 87. Păcat că își pierdea prea multă verb reflexiv:eme citind cărți cu totul străine de carieră. BART, E. 119. Niciodată nu le-a trecut prin minte că în afară de a fi scriitori, sîntem și noi cetățeni, și că prin urmare, nimic din ce e comun durerilor și bucuriilor celorlalți, nu poate să ne fie străin. ANGHEL, PR. 186. 4. (Despre obiecte) Care nu este proprietatea sa, care aparține altuia. După ce în luna lui iunie și-au clocit ouăle lor cenușii în cuiburi străine sau în scorburi de copaci se adună de petrec în stoluri. ODOBESCU, S. III 31. • figurat Vorbise iar cu acea voce străină. DUMITRIU, N. 32. C-un glas străin care parcă venea din adîncimile pămîntului îmi zise... GANE, N. III 177. ♦ Care nu are nici o legătură, nici o contingență cu ceva, care e departe de ceva. Nimic din spurcarea de acum un ceas... nu-i mai atinge și le e străină. C. PETRESCU, C. vezi 251. L-ar fi dorit să vorbească, să vorbească, să spună tot ce știe... Și el tace, cu totul străin. SAHIA, N. 74. Zîmbeam copilăros, Voios și generos, Străin de răutate. MACEDONSKI, O. I 122. 5. Care e de altă natură, are alte particularități decît mediul în care se află. Corpurile străine dintr-un lichid. 6. Neobișnuit, straniu, ciudat. Apa se făcuse ca de argint. Lucie și metalică. Lumina nu pătrundea în adîncul ei. Iar lumina însăși era ștearsă și săracă, lumină străină, ciudată, ca în verb reflexiv:emea unei eclipse. DUMITRIU, P. forme 12. Străin la vorbă și la port, Lucești fără de viață, Căci eu sînt vie, tu ești mort, Și ochiul tău mă-ngheață. EMINESCU, O. I 171. – Variantă: streín, -ă (C. PETRESCU, C. vezi 360, ISPIRESCU, L. 368, JARNÍK-BÎRSEANU, despre 110) adjectiv Forme diferite ale cuvantului strain: strain-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRĂIN: STRĂÍN2, -Ă, străini, -e, substantiv masculin și forme 1. Persoană care aparține (ca origine, ca cetățenie) altei țări decît aceea în care se află; persoană care este din alt loc decît acela în care se află sau în care trăiește și care este necunoscută celor dimprejur. Într-o bună zi, iată că intră pe poarta ogrăzii doi străini. SADOVEANU, O. VII 324. Străinii de toate semințiile veneau de obicei aci călăuziți de agenții birourilor maritime. BART, E. 361. Ce spui tu, străine? Ștefan e departe, Brațul său prin taberi mii de morți împarte. BOLINTINEANU, O. 34. Drumurile de fier au să îmbogățească pe străinii care le-or face, iar nu pe noi. ALECSANDRI, T. I 361. ♦ Persoană aparținînd unei naționalități care formează, în cadrul unui stat burghez, o minoritate națională. 2. Persoană care nu se află în relații apropiate, de rudenie sau de prietenie (cu cineva). A vorbit cu voce albă, m-a privit cu ostilitate, ca pe un străin, și străin am rămas. CAMIL PETRESCU, U. N. 417. Dragostea ce-i arătau toți ai casei făcu pe Radu să nu se mai simtă între străini. VLAHUȚĂ, O. A. 111. Cum n-oi plînge, dacă de trii ani de zile mă găsesc printre străini. ALECSANDRI, T. I 188. • Locuţiune adverbiala Prin (sau în) străini = departe de casă, între oameni necunoscuți, neprietenoși. Mămucă, nu verb reflexiv:eau să mă duc în străini... nu verb reflexiv:eau să plec de lîngă tine. VLAHUȚĂ, O. A. II 47. Flăcăul aceala, din copilăria lui se trezise prin străini, fără să cunoască tată și mamă, și fără nici o rudă care să-l ocrotească și să-l ajute. CREANGĂ, P. 139. Că te-am iubit atîta, putea-vei tu să ierți? Cu fața spre părete mă lasă prin străini, Să-nghețe sub pleoape a ochilor lumini. EMINESCU, O. I 127. 3. Persoană care nu face parte dintr-o instituție sau dintr-o întreprindere, considerată în raport cu acestea. Accesul străinilor este interzis. – Variantă: streín, -ă (CREANGĂ, A. 24) substantiv masculin și forme Forme diferite ale cuvantului strain: strain-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STRĂIN: STRĂÍN, -Ă, străini, -e, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj., substantiv masculin și forme (Persoană) care face parte din populația altei țări decât aceea în care se află sau trăiește; (om, ființă) care este originară din altă regiune, localitate etc. decât aceea în care se află sau locuiește, trăiește. ♦ (Persoană) care aparține unei naționalități ce nu formează, în cadrul unui stat, o minoritate națională. 2. Adj. (Despre țări, locuri) Care este altul decât cel de origine al cuiva. ♦ Care aparține sau este propriu altui popor decât cel al persoanei despre care este vorba. 3. Adj., substantiv masculin și forme (Persoană) care nu se află în relații apropiate (de rudenie sau de prietenie) cu cineva; prin extensie (om) care este sau se simte stingher. • Locuţiune adverbiala Prin (sau printre, în) străini = departe de casă, între oameni necunoscuți, neprietenoși. ♦ (Om) înstrăinat (sufletește), depărtat de... 4. Adj. Care este în afară de preocupările sau de interesele cuiva. ♦ Care nu are nici o legătură, nici o contingență cu ceva, care este departe de ceva. 5. Adj. (Despre obiecte) Care nu este proprietatea sa, care aparține altuia. 6. Adj. Care este de altă natură, are alte particularități decât mediul în care se află. 7. Adj. Neobișnuit; bizar. [Variante: (popular) streín, -ă adjectiv, substantiv masculin și forme] – Et. nec. Forme diferite ale cuvantului strain: strain-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STRĂIN: STRĂÍN, -Ă, străini, -e, adjectiv, substantiv masculin și forme 1. Adj., substantiv masculin și forme (Persoană) care face parte din populația altei țări decât aceea în care se află sau trăiește; (om, ființă) care este originară din altă regiune, localitate etc. decât aceea în care se află sau locuiește, trăiește. ♦ (Persoană) care aparține unei naționalități ce nu formează, în cadrul unui stat, o minoritate națională. 2. Adj. (Despre țări, locuri) Care este altul decât cel de origine al cuiva. ♦ Care aparține sau este propriu altui popor decât cel al persoanei despre care este vorba. 3. Adj., substantiv masculin și forme (Persoană) care nu se află în relații apropiate (de rudenie sau de prietenie) cu cineva; prin extensie (om) care este sau se simte stingher. • Locuţiune adverbiala Prin (sau printre, în) străini = departe de casă, între oameni necunoscuți, neprietenoși. ♦ (Om) înstrăinat (sufletește), depărtat de... 4. Adj. Care este în afară de preocupările sau de interesele cuiva. ♦ Care nu are nicio legătură, nicio contingență cu ceva, care este departe de ceva. 5. Adj. (Despre obiecte) Care nu este proprietatea sa, care aparține altuia. 6. Adj. Care este de altă natură, are alte particularități decât mediul în care se află. 7. Adj. Neobișnuit; bizar. [Variante: (popular) streín, -ă adjectiv, substantiv masculin și forme] – Et. nec. Forme diferite ale cuvantului strain: strain-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STRĂIN: STRĂÍN straină (straini, straine) și substantival 1) Care ține de altă țară; propriu altei țări. Turiști straini. 2) Care este originar din altă parte. Om strain. • Prin straini printre oameni necunoscuți; departe de casă, de patrie. 3) Care este proprietatea altora; care nu aparține vorbitorului. Lucruri straine. 4) (despre persoane) Care nu se află în relații de rudenie; care nu este înrudit; care este membru al altei familii. Copil strain. 5) Care împărtășește concepții contrare celor unanim acceptate; care este adeptul unei viziuni de altă natură. 6) și adverbial Care este despărțit de mediul din jur; separat; izolat. 7) Care este diferit (ca natură) de mediul în care se află. Corp strain. 8) Care nu se leagă (de ceva); care este departe (de ceva). strain de aceste preocupări. /<lat. extraneus Forme diferite ale cuvantului strain: straină Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STRĂIN: STRĂIN adjectiv, s. 1. adjectiv, substantiv pripășit, venetic, (învechit) nemernic. (Om strain prin acel locuțiune) 2. substantiv venetic, (prin Banat) avenitură, (învechit) curbet, venitură. (Un strain pripășit undeva.) 3. adjectiv, substantiv pribeag, (învechit) nemernic, venit, (slavonism învechit) proidit. (E strain pe la noi.) 4. adjectiv, substantiv (învechit) varvar. (E strain de aceste locuri.) 5. adjectiv înstrăinat, (figurat) dezrădăcinat. (strain printre ai săi.) 6. adjectiv izolat, stingher. (Se simțea strain în sala de bal.) 7. adjectiv necunoscut. (Astăzi mi-ești complet strain.) 8. adjectiv extern. (Probleme strain preocupărilor noastre.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru străin: străín, -ă substantiv și adjectiv (vechea slavă stranĭnŭ, limba bulgară stranen, străin). Din alt loc (țară, județ, oraș) saŭ din altă societate (popor, familie): un străin, o țară străină, o vorbă străină. Al altuĭa: a pune mîna pe o avere străină. – În vest strein. vezi limba română striin (În Ps. S. și Cod. Vor. striiru). Azĭ în Serbia, Banat Olt. Transilvania strin. Forme diferite ale cuvantului strain: strain-ă Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru străin: străin a. 1. care e de altă națiune sau din altă țară: obiceiuri străine; 2. ce nu e al său: avere străină. [Redus din strănin – slava STRANĬNŬ]. ║ m. om din altă țară: au venit mulți străini. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STRĂIN: STRĂÍN adjectiv verbal bizar, ciudat, curios, excentric, extravagant, fantasmagoric, fantezist, inexplicabil, insolit, năstrușnic, neobișnuit, original, paradoxal, singular, straniu. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru străin: străin adjectiv verbal BIZAR. CIUDAT. CURIOS. EXCENTRIC. EXTRAVAGANT. FANTASMAGORIC. FANTEZIST. INEXPLICABIL. INSOLIT. NĂSTRUȘNIC. NEOBIȘNUIT. ORIGINAL. PARADOXAL. SINGULAR. STRANIU. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru străin: străín adjectiv masculin, substantiv masculin, plural străíni; adjectiv feminin, substantiv feminin străínă, plural străíne Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru străin: străín adjectiv masculin, substantiv masculin, plural străíni; forme singular străínă, plural străíne Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru STRĂIN: STRĂIN băltăreț, străinar, străinez. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Străin: Străin ≠ autohton, indigen, neaoș Definiție sursă: Dicționar de antonime |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Străin: Străin vezi Strein 2. Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
CUVINTE APROPIATE DE 'STRAIN' ștrăifuítstraigíuȘTRÁIHMASȘTRÁIMODLUSTRĂÍNSTRĂINÁstrăinarstrăinátSTRĂINĂTÁTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Străin Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului străin dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii STRĂÍN străină străini, străine și substantival 1 Care ține de altă țară; propriu altei țări. Turiști străini. Om străin. • Prin străini printre oameni necunoscuți; departe de casă, de patrie. Lucruri străine. Copil străin. Corp străin. Străin de aceste preocupări. Om străin prin acel locuțiune 2. Un străin pripășit undeva. E străin pe la noi. E străin de aceste locuri. Străin printre ai săi. Se simțea străin în sala de bal. Astăzi mi-ești complet străin. Probleme străin preocupărilor noastre. Om străin prin acel locuțiune 2. Un străin pripășit undeva. E străin pe la noi. E străin de aceste locuri. Probleme străin preocupărilor noastre. |
GRAMATICA cuvântului Străin? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului străin. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Străin poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE străin? Vezi cuvântul străin desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul străin?[ stră-in ] Se pare că cuvântul străin are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL Străin Inţelegi mai uşor cuvântul străin dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe A mînca pîine străină = a trăi departe de ai săi ♦ Ministerul Afacerilor Străine = Ministerul Afacerilor Externe La tratativele internaționale Partea străină = fiecare dintre țările sau delegațiile prezente la o conferință internațională, considerată din punctul de vedere subiectiv al celorlalte Locuţiune adverbiala Prin sau în străini = departe de casă, între oameni necunoscuți, neprietenoși Locuţiune adverbiala Prin sau printre, în străini = departe de casă, între oameni necunoscuți, neprietenoși Locuţiune adverbiala Prin sau printre, în străini = departe de casă, între oameni necunoscuți, neprietenoși |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Străin |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Compus: vâsc-de-stejar?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul străin are forma: străíni
La singular substantivul străin are forma: străínă
