eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție straja


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Strajă [ stra-jă ]
VEZI SINONIME PENTRU strajă PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului straja în mai multe dicționare

Definițiile pentru straja din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRAJĂ:
STRÁJĂ, străji, substantiv feminin

1. Pază, apărare, scut. Să întărească străjile la intrările și ieșirile orașului. DELAVRANCEA, O. II 146.
       • figurat Și peste uliți, strajă serii, Ard becuri albe ca oglinzi. FRUNZĂ, Z. 42. Trandafirul-alb veghea neadormit, păzit de straja lui de spini. ANGHEL-IOSIF, C. L. 128. Sub straja dealurilor nalte Dorm șesuri leneșe și linse Ca netezișul unei ape. VLAHUȚĂ, O. A. 79.
       • locuțiune adjectiv De strajă = de pază. Cocor își ațintea urechea, cum făcea în nopțile de strajă de la Dropii. SADOVEANU, M. C. 95. Pe deasupra codrilor și a munților, de strajă lîngă Olt, se desfăcea în lumină un plai înalt. GALACTION, O. I 62.
       • Expresia: A face (rar a ține) strajă sau a fi (a sta sau a se pune) de strajă = a sta de pază, a păzi, a străjui. La uși, în cerdac stăteau ca stane de piatră oștenii cu platoșe, făcînd straja cuvenită. SADOVEANU, forme J. 29. Fata se culcă și Harap-Alb se pune de strajă chiar la ușa ei. CREANGĂ, P. 266. Spre amiază, cînd erai tu de strajă-n turn, Farcaș o ieșit din cetate. ALECSANDRI, T. II 20. (figurat) Un brad nu prea înalt... stă de strajă, singuratic și încărcat de o simbolică frumusețe. BOGZA, C. O. 84. Sus în codrii de pe dealuri, Luna blîndă ține strajă. EMINESCU, O. I 103. A-și pune strajă gurii (mai rar ochilor) = a-și înfrîna dorința de a vorbi (sau de a privi). Radu... ș-a pus strajă ochilor și s-a dezbărat de năravul lui. VLAHUȚĂ, la TDRG.
♦ Loc străjuit, post de veghe. Fata... se preface într-o păsărică și zboară nevăzută prin cinci străji. CREANGĂ, P. 267.
♦ (Învechit) Cetățuie (situată de obicei la oarecare înălțime) în care se adăposteau odinioară străjerii. Aici și-a întemeiat... Septimiu Sever straja răsăriteană a împărăției lui... din care se mai văd și astăzi urme. VLAHUȚĂ, R. P.

8. În apropiere, pe o stîncă înaltă, se văd părăginirile unei zidiri îndrăznețe

– verb reflexiv:eo strajă romană pe Olt

– călugării îi zic «Turnu lui Traian». id. O. A. II 140.
♦ (Învechit și arhaizant) Fiecare dintre cele patru subdiviziuni în care se împărțea noaptea (potrivit cu schimbarea străjerilor); interval de timp cît făcea de gardă un oștean. Mai era o strajă pînă la ziuă. GALACTION, O. I 156.

2. Paznic, străjer, santinelă. Sub roata lunii argintată, Străluce Baia-Borșa toată în străveziu păienjeniș... Deodată straja se-nfioară; O umbră lunecă furiș Lîngă zaplazul de la moară. DEȘLIU, M. 35. Puntea era lăsată; porțile se aflau deschise; străjile pe ziduri. SADOVEANU, forme J. 385. Văzu în mijlocul ogrăzii... pe perceptorul Bîrzotescu, urmat, la cîțiva pași, de straja satului. REBREANU, R. I 198. De multe ori se scula noaptea din somn... și umbla prin bătătură ca o strajă de noapte. SANDU-ALDEA, U. P. 219.
       • (Metaforic) Deodată calea coti pe o costișă... apoi începu să urce printre stejari rari,

– cele dintăi străji ale codrului. SADOVEANU, O. I

13. Nuc falnic, strajă din povești, Dasupra casei părintești, Aceleași crăngi întinzi. IOSIF, PATR.

7.
♦ Gardă, escortă. Luna tremură pe codri, se aprinde, se mărește, Muchi de stîncă, vîrf de arbor, ea pe ceruri zugrăvește, Iar stejarii par o strajă de giganți ce-o înconjoară, Răsăritul ei păzindu-l, ca pe-o tainică comoară. EMINESCU. O. I 152.

3. (În expresie) Foaie de strajă = prima foaie nescrisă a unei cărți. Deschizînd foaia de strajă a primului tom, am dat de versuri scrise cu creionul. SADOVEANU, E. 5.

4. Fiecare din cei patru stîlpi de la colțurile unei case de bîrne. Acoperămîntul este oblic și se drănițește, ori este învelit, ori cornurile se încheie în străji. PAMFILE,

I. C. 440.

5. Apărătoare la mînerul unei săbii; gardă. Își răzimă pumnul de straja săbiei și scoase un picior înainte. SADOVEANU, O. VII 168.

6. (Învechit) Barieră (2). Și nici nu se zicea pe-atunci barieră, că nu erau bariere, se zicea strajă. CAMIL PETRESCU, O. II 88. Era straja Vergului, care nu era nici ea unde e acum bariera, ci mai încoace, chiar lîngă biserica Vergului. id. ib. 88.
♦ Vamă prin care mistica religioasă creștină presupune că trece sufletul mortului înainte de a ajunge în fața judecății. Cu acest ban, după credința unora, mortul are să plătească... vămile sau străjile ca să poată trece mai departe. MARIAN, Î. 80.

7. Sfoară sau funie folosită la diferite instrumente de prins pește. Pescarul mai ține în mînă pe degetul arătător și o mică sforișoară numită strajă, după care simte cînd a intrat peștele în sac. ANTIPA, forme

I. 131. Plasa are de jur împrejur straja de funie groasă cît degetul, ca să dea tărie plășii. PAMFILE,

I. C. 66.

– Variantă: streájă (PAS, L. II 70, DELAVRANCEA, S. 215, ODOBESCU, S. III 18) substantiv feminin

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



STRAJĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STRAJĂ:
STRÁJĂ, străji, substantiv feminin

1. Pază, apărare, scut.
       • locuțiune verbala A face (sau a ține) strajă sau a fi (sau a sta, a se pune) de strajă = a străjui, a păzi.
       • Expresia: A-și pune strajă gurii (sau, rar, ochilor) = a-și înfrâna dorința de a vorbi (sau de a privi).
♦ Loc unde stă un paznic; post de veghe.
♦ Cetățuie (situată la oarecare înălțime) în care se adăposteau odinioară străjerii.
♦ (învechit) Fiecare dintre cele patru unități de timp în care se împărțea noaptea (potrivit cu schimbarea străjerilor); interval de timp cât făcea de strajă un ostaș.

2. (Azi rar) Paznic, străjer, santinelă.
♦ Gardă, escortă.

3. (În sintagma) Foaie de strajă = prima foaie a unei cărți, înaintea paginii de titlu.

4. Fiecare din cei patru stâlpi de la colțurile unei case de bârne.

5. Apărătoare la mânerul unei săbii.

6. Vamă prin care, după mistica religioasă creștină, se presupune că trece sufletul mortului, înainte de a ajunge în fața judecății.

7. Sfoară sau funie folosită la diferite instrumente de prins pește. [Variante: (regional) streájă substantiv feminin]

– Din limba slavă (veche) straža.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

STRAJĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STRAJĂ:
STRÁJĂ, străji, substantiv feminin

1. Pază, apărare, scut.
       • locuțiune verbala A face (sau a ține) strajă sau a fi (ori a sta, a se pune) de strajă = a străjui, a păzi.
       • Expresia: A-și pune strajă gurii (sau, rar, ochilor) = a-și înfrâna dorința de a vorbi (sau de a privi).
♦ Loc unde stă un paznic; post de veghe.
♦ Cetățuie (situată la oarecare înălțime) în care se adăposteau în trecut străjerii.
♦ (învechit) Fiecare dintre cele patru unități de timp în care se împărțea noaptea (potrivit cu schimbarea străjerilor); interval de timp cât făcea de gardă un ostaș.

2. (Azi rar) Paznic, străjer, santinelă. Gardă, escortă.

3. (În sintagma) Foaie de strajă = prima foaie a unei cărți, înaintea paginii de titlu.

4. Fiecare dintre cei patru stâlpi de la colțurile unei case de bârne.

5. Apărătoare la mânerul unei săbii.

6. (În mistica ortodoxă) Vamă prin care trece sufletul mortului, înainte de a ajunge în fața judecății.

7. Sfoară sau funie folosită la diferite instrumente de prins pește. [Variante: (regional) streájă substantiv feminin]

– Din limba slavă (veche) straža.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

strajă
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru strajă:
strájă forme, plural ăjĭ (vechea slavă limba bulgară limba rusă stráža. vezi storoș). Pază, gardă: un om pus de strajă la poartă. Om saŭ oamenĭ de pază (străjer, păzitor, santinelă, patrulă, caraulă): nu pot, bîlbîi straja rușinat (corect: rușinată. Rebr. 2, 55). Vechĭ. Avangardă veche, schimb de santinele, oră de pază a nopțiĭ. Barieră. Apărătoare contra apeĭ la picioru unuĭ pod. Moldova Cepu cel mic al predufuluĭ.

– Și streájă, plural strejĭ.

– Straja Țăriĭ, organizațiune a tinerimiĭ p. apărarea patriiĭ, transformată în 1938 din Oficiu National de Educatiune, care a fost înființat la 9 Maĭ 1934. Toate unitățile din țară formează falanga, care e împărțită pe ținuturĭ, apoĭ pe județe (legiune) și pe orașe orĭ pe plășĭ (cohortă). Organizațiunea de pe lîngă o școală orĭ fabrică se numește stol. Centurie e o clasă de 20-30 de străjerĭ, ĭar cuĭb un număr de 6 străjerĭ.

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești



STRAJĂ
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STRAJĂ:
STRAJĂ s.

1. pază, străjuire, supraveghere, veghe, veghere, (rar) păzit, priveghi, (învechit și popular) priveghere, (regional) păzeală, (învechit) nazirie, păzire. (Serviciul de straja.)

2. gardă, pază, veghe, (învechit, în Moldova) aret. (Stă de straja.)

3. pază, paznic, păzitor, străjer, (astăzi rar) priveghetor, (Moldova) sotnic, (învechit) prevegheu, pristav, priveghi, strajnic, străjuitor, veghe, veghetor. (E straja pe cîmp.)

4. (termen militar) pază, santinelă, veghe, (popular) caraulă, pîndar, străjer, (regional) șilboc, (prin Banat) șălbocar. (straja se află în post.)

5. (termen militar) gardă, pază, (popular) caraulă, (învechit) culuc, păzitoare. (Să vină straja!)

6. (PLUTĂRIT) (regional) argea, lăturaș, podijdiță.

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

strajă
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru strajă:
strajă substantiv verbal APĂRĂTOARE. AVANGARDĂ. BALUSTRADĂ. BARIERĂ. ESCORTĂ. GARDĂ. GRĂNICER. JANDARM. MÎNĂ CURENTĂ. PARAPET. PARMACLÎC. PATRULĂ. PĂLIMAR. PLĂIEȘ. RAMPĂ. REZEMĂTOARE. STRĂJER. VAMĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

STRAJĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STRAJĂ:
STRÁJĂ s.

1. vezi pază.

2. gardă, pază, veghe, (învechit, în Moldova) aret. (Stă de straja.)

3. vezi paznic.

4. vezi santinelă.

5. vezi gardă.

6. (PLUTĂRIT) (regional) argea, lăturaș, podijdiță.

Definiție sursă: Dicționar de sinonime

strajă
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru strajă:
strajă forme

1. gardă, sentinelă: o strajă de călărași; figurat străjarii par o strajă de giganți EM.;

2. barieră;

3. patrulă. [slava STRAJA, pază].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

strajă
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru strajă:
strájă substantiv feminin, articulat strája, genitiv dativ articulat străjii; plural străji
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

strajă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru strajă:
strájă substantiv feminin, articulat strája, genitiv dativ articulat strắjii; plural străji
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat


CUVINTE APROPIATE DE 'STRAJA'
straiuSTRAIUL-BROÁȘTEIștráivegstrajSTRÁJĂSTRĂJÁCstrajaméșterStrăj/anstráje

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL strajă
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului strajă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Serviciul de strajă.
Stă de strajă.
E strajă pe cîmp.
Strajă se află în post.
Să vină strajă! 6.
Stă de strajă.



GRAMATICA cuvântului strajă?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului strajă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul strajă poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul strajă sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul strajă are forma: străji
VEZI PLURALUL pentru strajă la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE strajă?
Vezi cuvântul strajă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul strajă?
[ stra-jă ]
Se pare că cuvântul strajă are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL strajă
Inţelegi mai uşor cuvântul strajă dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
locuțiune adjectiv De strajă = de pază
A face rar a ține strajă sau a fi a sta sau a se pune de strajă = a sta de pază, a păzi, a străjui
A-și pune strajă gurii mai rar ochilor = a-și înfrîna dorința de a vorbi sau de a privi
În expresie Foaie de strajă = prima foaie nescrisă a unei cărți
locuțiune verbala A face sau a ține strajă sau a fi sau a sta, a se pune de strajă = a străjui, a păzi
A-și pune strajă gurii sau, rar, ochilor = a-și înfrâna dorința de a vorbi sau de a privi
În sintagma Foaie de strajă = prima foaie a unei cărți, înaintea paginii de titlu
locuțiune verbala A face sau a ține strajă sau a fi ori a sta, a se pune de strajă = a străjui, a păzi
A-și pune strajă gurii sau, rar, ochilor = a-și înfrâna dorința de a vorbi sau de a privi
În sintagma Foaie de strajă = prima foaie a unei cărți, înaintea paginii de titlu



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL strajă

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A-l mușca pe cineva șarpele invidiei ori al vanității?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
imprimat cu numele candidaților la o alegere
formă convențională de exprimare, pentru a se adresa unei autorități sau unei persoane
a fi cuprins de invidie, de vanitate
a fi considerat ca pierdut fără urmă
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app