 | as |
|
| Strălucitor [ stră-lu-ci-tor ] VEZI SINONIME PENTRU strălucitor PE ESINONIME.COM definiția cuvântului stralucitor în mai multe dicționareDefinițiile pentru stralucitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRĂLUCITÓR: STRĂLUCITÓR, -OÁRE, strălucitori, -oare, adjectiv 1. Care împrăștie lumină, care strălucește; lucitor. Pe umeri simt crescînd aripi De vultur, nu aripi de înger... Iar cînd voi verb reflexiv:ea mai mult să verb reflexiv:eu, M-oi repezi nebun în soare Și am s-aprind penetul meu În flacăra-i strălucitoare. BENIUC, vezi 12. Scînteile strălucitoare ale licuricilor. ODOBESCU, S. III 20. ♦ Care răsfrînge lumină, care sclipește; scînteietor. În depărtare Oltul, trecînd în lungul cîmpiilor, se zărește strălucitor și tînăr. BOGZA, C. O, 190. Fereastra ce dădea în curte păstra o culoare alburie și în cadrul ei se îmbulzeau și se întreceau fulgi strălucitori de zăpadă. REBREANU, R. I 245. Asfințește. Printre ramuri Aurite-n foc de soare, Tremură nenumărate Mici ferești strălucitoare. IOSIF, PATR. 20. De departe se văd turnurile strălucitoare ale Iașilor. EMINESCU, N. 50. • figurat Pare-o navă fermecată Ce-a ancorat aici, sub munte... A așteptat în nopți senine Strălucitoarea dimineață, Cînd din adîncul apei line S-a ridicat la suprafață. TOPÎRCEANU, B. 29. Era o verb reflexiv:eme strălucitoare. CARAGIALE, O. III 92. 2. (Despre ochi, privire, față) Plin de strălucire, expresiv, luminos. Prezida palid, atent, cu ochii strălucitori ca niște spini de diamant. GALACTION, O. I 95. ♦ Sticlos. Tremura cu ochii strălucitori de friguri. DUMITRIU, N. 157. 3. Splendid, fastuos. Bordeiul moșneagului se prefăcuse într-un palat mult mai strălucitor decît al împăratului! CREANGĂ, P. 85. Forme diferite ale cuvantului stralucitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STRĂLUCITOR: STRĂLUCITOR adjectiv 1. intens, mare, puternic, tare, viu. (O lumină stralucitor.) 2. luminos, (rar) străluminat. (Un soare stralucitor.) 3. luminos, scînteietor, (învechit și regional) vederos, (regional) stelos. (Un astru stralucitor.) 4. luminos, radios. (O dimineață stralucitor.) 5. intens, viu, (figurat) aprins. (Culori stralucitor.) 6. lucios, lucitor, scînteietor, sclipitor, strălucit, (rar) luciu, (învechit și regional) strălucios. (Un diamant stralucitor.) 7. scăpărător, scînteietor, sclipitor, (rar) sticlitor. (Ochi stralucitor.) 8. minunat, splendid, (livresc) magnific, mirific, paradiziac, (popular) mîndru, (învechit) preafrumos. (Un peisaj stralucitor.) 9. grandios, măreț, splendid, (învechit) vederos. (Un spectacol stralucitor se înfățișa privirii.) 10. bogat, fastuos, grandios, luxos, mare, pompos, somptuos, splendid, strălucit, (livresc) magnific, (figurat) sclipitor. (Un alai stralucitor; o nuntă stralucitor.) 11.* strălucit, (livresc) briant, eclatant, (figurat) răsunător. (Un discurs stralucitor; un succes stralucitor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STRĂLUCITÓR: STRĂLUCITÓR stralucitoroáre (stralucitoróri, stralucitoroáre) 1) Care strălucește; care răspândește lumină în jur; luminos; lucitor. Soare stralucitor. 2) (despre obiecte) Care reflectă, răsfrânge lumina. Oglinzi stralucitoroare. 3) (despre ochi, privire, expresia feței) Care exprimă satisfacție; fericit; radios. 4) figurat Care se distinge prin fast; fastuos. Palat stralucitor. /a străluci + sufix stralucitortor Forme diferite ale cuvantului stralucitor: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STRĂLUCITÓR: STRĂLUCITÓR, -OÁRE, strălucitori, -oare, adjectiv 1. Care strălucește, care împrăștie lumină; strălucit, lucitor. 2. (Despre ochi, privire, față) Plin de strălucire, expresiv, luminos. ♦ (Despre culori) Viu, violent. 3. figurat Fastuos, splendid. – Străluci + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului stralucitor: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STRĂLUCITÓR: STRĂLUCITÓR, -OÁRE, strălucitori, -oare, adjectiv 1. Care strălucește, care împrăștie lumină; strălucit, lucitor. 2. (Despre ochi, privire, față) Plin de strălucire, expresiv, luminos. ♦ (Despre culori) Viu, violent. 3. figurat Fastuos, splendid. – Străluci + sufix -tor. Forme diferite ale cuvantului stralucitor: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru strălucitor: strălucitór, -oáre adjectiv Lucitor, care strălucește: un soare strălucitor, o fată strălucitoare de bucurie. – În Ps. S. înlucit. Forme diferite ale cuvantului stralucitor: -oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru STRĂLUCITÓR: STRĂLUCITÓR adjectiv verbal celebru, faimos, ilustru, mare, renumit, reputat, vestit. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru strălucitor: strălucitor adjectiv verbal CELEBRU. FAIMOS. ILUSTRU. MARE. RENUMIT. REPUTAT. VESTIT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru strălucitor: strălucitór adjectiv masculin, plural strălucitóri; forme singular și plural strălucitoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru strălucitor: strălucitór adjectiv masculin, plural strălucitóri; forme singular și plural strălucitoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru strălucitor: strălucitor a. care strălucește. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Strălucitor: Strălucitor ≠ mat Definiție sursă: Dicționar de antonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'STRALUCITOR' strălucíndSTRĂLUCIÓSSTRĂLUCÍRESTRĂLUCÍTSTRĂLUCITÓRstrălucitúrăSTRĂLÚCIUSTRĂLUCOÁREstrălucós |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Strălucitor Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului strălucitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii O lumină strălucitor. Un soare strălucitor. Un astru strălucitor. O dimineață strălucitor. Culori strălucitor. Un diamant strălucitor. Ochi strălucitor. Un peisaj strălucitor. Un spectacol strălucitor se înfățișa privirii. Un alai strălucitor; o nuntă strălucitor. Un discurs strălucitor; un succes strălucitor. Unsoare strălucitor. Un astru strălucitor. O dimineață strălucitoroare. Ochi strălucitor. Un discurs strălucitor; un succes strălucitor. STRĂLUCITÓR strălucitoroáre strălucitoróri, strălucitoroáre 1 Care strălucește; care răspândește lumină în jur; luminos; lucitor. Soare strălucitor. Oglinzi strălucitoroare. Palat strălucitor. /a străluci + sufix strălucitortor. |
GRAMATICA cuvântului Strălucitor? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului strălucitor. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Strălucitor poate fi: adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE strălucitor? Vezi cuvântul strălucitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul strălucitor?[ stră-lu-ci-tor ] Se pare că cuvântul strălucitor are patru silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Strălucitor |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A bate pasul pe loc?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
