eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție strana


PROPOZIȚIISINONIME PLURALGRAMATICĂSILABE
Strană [ stra-nă ]
VEZI SINONIME PENTRU strană PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului strana în mai multe dicționare

Definițiile pentru strana din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRANĂ:
STRÁNĂ, strane, substantiv feminin

1. Fiecare din scaunele așezate în biserica ortodoxă, la dreapta și la stînga iconostasului, de-a lungul pereților naosului și pe care stau în timpul slujbei credincioșii. M-am uitat de jur împrejurul zidurilor vechi... Cîteva strane erau încă la locul lor. GALACTION, O. I 81. Te văd în colțul vechi de strană Cum stai supusă de răstriști Și-atîta jale pare scrisă În ochii tăi curați și triști. GOGA, C. P. 111. Virtuoșii, ctitori de așezăminte... Cu evlavie de vulpe, ca în strane, șed pe locuri Și aplaudă frenetic schime, cîntece și jocuri. EMINESCU, O. I 150. Năsălia fu așezată jos, chiar lîngă strana domnească. ODOBESCU, S. I 109.

2. Parte destinată cîntăreților în biserică, unde de obicei se află și un pupitru pentru cărți; prin extensie (cu sens colectiv) cîntăreții înșiși. Era în sat și dascălul Iordache, fîrnîitul de la strana mare, dar ce ți-i bun?... clămpănea de bătrîn ș-apoi mai avea și darul suptului. CREANGĂ, A.

9. Să cînte strana prinde: «Este tare, este tare, Și cuminte și cuminte, Ș-arătos la arătare». EMINESCU, L. P. 147. De la ușă pînă lîngă stranele cîntărețelor, biserica era plină de călugărițe. ALECSANDRI, O. P. 116. La bisericile de întîiul rang slujba se făcea grecește; iar la celelalte se mai lăsă strana a doua pentru limba națională. NEGRUZZI, S. I 278.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

strană
Dicționarul de termeni muzicali dă următoarea definitie pentru strană:
strană, fiecare din cele două locuri din dreapta și stânga iconostasului, destinate în termen bisericesc ort. cântăreților (2). În substantiv dreaptă stă domesticul* principal, iar mai târziu (secolul 18) protopsaltul*; în cea stângă, domesticul al doilea sau lampadarul*. Muzica de substantiv, termen curent definind, după apariția muzicii corale în termen bisericesc ort., muzica bizantină* tradițională, psaltică.
Definiție sursă: Dicționar de termeni muzicali

STRANĂ
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STRANĂ:
STRÁNĂ, strane, substantiv feminin

1. Fiecare dintre scaunele așezate, în Biserica ortodoxă, la dreapta și la stânga iconostasului, de-a lungul pereților naosului, pe care stau în timpul slujbei credincioșii.

2. Parte destinată cântăreților într-o biserică, unde se află de obicei și un pupitru pentru cărți.

– Din limba slavă (veche) strana.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

STRANĂ
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STRANĂ:
STRÁNĂ, strane, substantiv feminin

1. Fiecare dintre scaunele așezate, în Biserica ortodoxă, la dreapta și la stânga iconostasului, de-a lungul pereților naosului, pe care stau în timpul slujbei credincioșii.

2. Parte destinată cântăreților într-o biserică, unde se află de obicei și un pupitru pentru cărți.

– Din limba slavă (veche) strana.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

strană
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru strană:
stránă forme, plural e și strănĭ (vechea slavă limba bulgară strana, regiune, parte. vezi postoroncă). Partea destinată cîntărețuluĭ în biserică și unde se află un pupitru învîrtitor p. cărți (analog): strana dreaptă și strana stîngă. Scaun fix lîngă păretele bisericiiĭ la dreapta și la stînga: strana domnească.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

STRANĂ
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STRANĂ:
STRÁNĂ stranae forme (în bisericile ortodoxe)

1) Rând de scaune de-a lungul pereților, pe care stau credincioșii în timpul slujbei religioase.

2) Loc destinat pentru cântăreți. [G.-D. stranei] /<sl. strana
Forme diferite ale cuvantului strana: stranae

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

strană
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru strană:
strană forme

1. locul destinat pentru cântăreți și așezat pe ambele laturi ale corului;

2. plural jeț în biserică: strana domnească. [slava STRANA, regiune, lature].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

strană
Dicționarul de regionalisme și arhaisme din Maramureș dă următoarea definitie pentru strană:
stránă, -e, strani, substantiv feminin

– Băncile așezate în dreapta și în stanga iconostasului, destinate cântăreților, într-o biserică ortodoxă.

– Din limba slavă (veche) strana.

Definiție sursă: Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș

strană
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru strană:
stránă substantiv feminin, genitiv dativ articulat stránei; plural stráne
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

strană
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru strană:
stránă substantiv feminin, genitiv dativ articulat stránei; plural stráne
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

strană
Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru strană:
strană, strane substantiv feminin (glum.) boxa acuzaților.
Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române

strană
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru strană:
strană substantiv verbal RASĂ. SOI. SPECIE.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'STRANA'
STRĂMUTÁRESTRĂMUTÁTstrămutătórSTRĂMUTĂTÚRĂSTRÁNĂSTRÂNÁREstrănáșstrăncănéscȘTRAND

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL strană
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului strană dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
STRÁNĂ stranăe forme în bisericile ortodoxe 1 Rând de scaune de-a lungul pereților, pe care stau credincioșii în timpul slujbei religioase.

GRAMATICA cuvântului strană?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului strană.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul strană poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul strană sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural substantivul strană are forma: stráne
VEZI PLURALUL pentru strană la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE strană?
Vezi cuvântul strană desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul strană?
[ stra-nă ]
Se pare că cuvântul strană are două silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL strană

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A se culca pe lauri?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a care se face în mod proporțional; b în sistemul de arendare a pământurilor care se face în dijmă, cu plata unei dijme
adunare formată din reprezentanți aleși de cetățeni, după anumite norme, pentru a vota sau a modifica constituția
a se mulțumi cu succesele obținute și a nu duce activitatea mai departe
măsură cu caracter urgent și provizoriu pe care președintele unei instanțe judecătorești o poate ordona, în cazuri excepționale, pentru evitarea unei pagube iminente și ireparabile sau pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilej
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app