 | as |
|
| Stricător [ stri-că-tor ] VEZI SINONIME PENTRU stricător PE ESINONIME.COM definiția cuvântului stricator în mai multe dicționareDefinițiile pentru stricator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru STRICĂTÓR: STRICĂTÓR, -OÁRE, stricători, -oare, adjectiv 1. Care provoacă sau este capabil să provoace stricăciuni; vătămător, dăunător, păgubitor. Numai zidul de afară... și biserica din mijlocul curții au înfruntat puterea stricătoare a verb reflexiv:emii. VLAHUȚĂ, R. P. 88. Îmbla ș-alte jivini stricătoare Ce întuneric iubind fug de soare. BUDAI-DELEANU, Ț. 215. • (Substantivat, învechit, în expresie) Stricător de țară = cel care uneltește împotriva propriei sale țări. [Mihai] puse de tăie pe trădătorii Dumitru, Chissar și cu fiul său, ca niște vicleni de domnie și stricători de țară. BĂLCESCU, O. II 162. 2. Care deformează, corupe, pervertește. Pentru un negustor... un artist e un trîndav, un parazit, iar literatura o distracție stricătoare de moravuri. GHEREA, ST. Hristos III 23. • (Substantivat) [Alecsandri] a ridiculizat... pe stricătorii de limbă. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 138. Forme diferite ale cuvantului stricator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru STRICĂTOR: STRICĂTOR adjectiv dăunător, negativ, nociv, păgubitor, periculos, prejudiciabil, primejdios, rău, vătămător, (livresc) pernicios, (învechit și popular) pierzător, (regional) dăunăcios, dăunos, (învechit) pagubnic, prejudicios, stricăcios. (Efecte stricator pentru...) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru STRICĂTÓR: STRICĂTÓR stricatoroáre (stricatoróri, stricatoroáre) și substantival 1) Care pricinuiește sau face stricăciuni; dăunător; păgubitor; vătămător. 2) Care strică pe cineva din punct de vedere moral; corupător. /a (se) strica + sufix stricatortor Forme diferite ale cuvantului stricator: oáre Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru STRICĂTÓR: STRICĂTÓR, -OÁRE, stricători, -oare, adjectiv 1. Care provoacă sau poate să provoace stricăciuni; dăunător, vătămător, păgubitor. 2. Care corupe, pervertește. – Strica + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului stricator: -oÁre Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru STRICĂTÓR: STRICĂTÓR, -OÁRE, stricători, -oare, adjectiv 1. Care provoacă sau poate să provoace stricăciuni; dăunător, vătămător, păgubitor. 2. Care corupe, pervertește. – Strica + sufix -ător. Forme diferite ale cuvantului stricator: -oÁre Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru stricător: stricătór, oáre adjectiv Stricăcĭos: stricător sănătățiĭ. Care strică lucrurile, care face pagube; copil, cîne stricător. Forme diferite ale cuvantului stricator: oáre Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru stricător: stricătór adjectiv masculin, plural stricătóri; forme singular și plural stricătoáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru stricător: stricătór adjectiv masculin, plural stricătóri; forme singular și plural stricătoáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru stricător: stricător a. care strică. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'STRICATOR' stricățíSTRICĂȚÍREstricățívstricătoareSTRICĂTÓRSTRICĂTÚRĂstrichavéțăSTRICNEÁSTRICNEÁLĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL stricător Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului stricător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Efecte stricătoroare pentru. Efecte stricător pentru. STRICĂTÓR stricătoroáre stricătoróri, stricătoroáre și substantival 1 Care pricinuiește sau face stricăciuni; dăunător; păgubitor; vătămător. /a se strica + sufix stricătortor. |
GRAMATICA cuvântului stricător? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului stricător. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul stricător poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE stricător? Vezi cuvântul stricător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul stricător?[ stri-că-tor ] Se pare că cuvântul stricător are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL stricător Inţelegi mai uşor cuvântul stricător dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Substantivat, învechit, în expresie Stricător de țară = cel care uneltește împotriva propriei sale țări |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL stricător |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: în sintagmele bandă de magnetofon?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
