 | as |
|
| Subiectiva [ su-bi-ec-ti-va ] VEZI SINONIME PENTRU subiectiva PE ESINONIME.COM definiția cuvântului subiectiva în mai multe dicționareDefinițiile pentru subiectiva din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a subiectiva (forma la infinitiv) A subiectiva conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SUBIECTIVA: SUBIECTIVÁ verb I. trecut A înfățișa, a prezenta (ceva) în felul său personal de a privi; a da un caracter personal; subiectiviza. [pronume -bi-ec-. / conform limba franceza subjectiver]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUBIECTIVA: SUBIECTIVÁ, subiectivez, verb I. tranzitiv A prezenta, a înfățișa ceva în felul său personal; a imprima un caracter personal unei acțiuni. – Din limba franceza subjectiver. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUBIECTIVA: SUBIECTIVÁ, subiectivez, verb I. tranzitiv A prezenta, a înfățișa ceva în felul său personal; a imprima un caracter personal unei acțiuni. – Din limba franceza subjectiver. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SUBIECTIVA: SUBIECTIVÁ verb trecut a înfățișa, a prezenta (ceva) în felul său personal; a da un caracter personal. (< limba franceza subjectiver) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru subiectiva: subiectivá verb (silabe -biec-; mf. sub-), indicativ prezent persoana întâi singular: eu subiectivéz, persoana a treia singular: el / ea și plural subiectiveáză Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru subiectiva: !subiectivá (a subiectiva) (-biec-) verb, indicativ prezent 3 subiectiveáză Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUBIECTIVA' SUBICTÉRIC, -ĂSUBIÉCTsubiécțieSUBIECTÍVSUBIECTIVÁsubiectiváreSUBIECTIVÍSMSUBIECTIVÍSTSUBIECTIVITÁTE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL subiectiva Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului subiectiva dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii !subiectivá a subiectiva -biec- verb, indicativ prezent 3 subiectiveáză. |
GRAMATICA cuvântului subiectiva? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului subiectiva. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul subiectiva poate fi: verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE subiectiva? Vezi cuvântul subiectiva desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul subiectiva?[ su-bi-ec-ti-va ] Se pare că cuvântul subiectiva are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Nu-i lucru curat?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural verbul subiectiva se conjugă: ei ele subiectiveáză
