 | as |
|
| Sublocotenent [ su-blo-co-te-nent ] VEZI SINONIME PENTRU sublocotenent PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sublocotenent în mai multe dicționareDefinițiile pentru sublocotenent din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUBLOCOTENENT: SUBLOCOTENÉNT, sublocotenenți, substantiv masculin Primul grad în corpul ofițeresc al armatei; ofițer avînd acest grad. Cînd auzi ce s-a întîmplat, se duse la sublocotenent și-i ceru să plece numaidecît. DUMITRIU, N. 210. Sublocotenenții și-au vîrît săbiile în teacă și acum pășesc gînditori pe cărarea din stînga. SADOVEANU, O. VI 232. În doi ani de zile... va ieși sublocotenent. GALACTION, O. I 129. Pe șosea trec soldații... Înaintează către Focșani... îi duce un sublocotenent tînăr. SAHIA, N. 23. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUBLOCOTENENT: SUBLOCOTENÉNT, sublocotenenți, substantiv masculin Primul grad în corpul ofițeresc al armatei; ofițer avînd acest grad. Cînd auzi ce s-a întîmplat, se duse la sublocotenent și-i ceru să plece numaidecît. DUMITRIU, N. 210. Sublocotenenții și-au vîrît săbiile în teacă și acum pășesc gînditori pe cărarea din stînga. SADOVEANU, O. VI 232. În doi ani de zile... va ieși sublocotenent. GALACTION, O. I 129. Pe șosea trec soldații... Înaintează către Focșani... îi duce un sublocotenent tînăr. SAHIA, N. 23. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUBLOCOTENENT: SUBLOCOTENÉNT, sublocotenenți, substantiv masculin Cel mai mic grad de ofițer în armată; persoană care are acest grad. – Sub1- + locotenent (după limba franceza sous-lieutenant). Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUBLOCOTENENT: SUBLOCOTENÉNT, sublocotenenți, substantiv masculin Cel mai mic grad de ofițer în armată; persoană care are acest grad. – Sub1- + locotenent (după limba franceza sous-lieutenant). Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SUBLOCOTENENT: SUBLOCOTENÉNT substantiv masculin Cel dintâi grad de ofițer în armată; ofițer care are acest grad. [După limba franceza sous-lieutenant]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru sublocotenent: *sublocotenént m. (sub- și locotenent, după limba franceza sous-lieutenant). Ofițer de gradu cel maĭ mic. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SUBLOCOTENENT: SUBLOCOTENÉNT sublocotenentți m. Militar cu cel mai mic grad de ofițer. [silabe sub-lo-] /sub- + locotenent Forme diferite ale cuvantului sublocotenent: sublocotenentți Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SUBLOCOTENENT: SUBLOCOTENÉNT substantiv masculin primul grad de ofițer în armată. (după limba franceza sous-lieutenant) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUBLOCOTENENT: SUBLOCOTENENT substantiv (termen militar) (învechit) praporcic, (rusism învechit) podparucic. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru sublocotenent: sublocotenent m. ofițer imediat inferior locotenentului. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sublocotenent: sublocotenént substantiv masculin, plural sublocotenénți; abreviere slt. Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sublocotenent: sublocotenént substantiv masculin, plural sublocotenénți; abreviere slt. Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUBLOCOTENENT' SUBLITORÁL, -ĂSUBLOCATÁRsublocatárăSUBLOCAȚIÚNESUBLOCOTENÉNTSUBLUNÁRSUBLUXÁȚIEsubmamárSUBMANDIBULÁR |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL sublocotenent Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sublocotenent dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SUBLOCOTENÉNT sublocotenentți m. |
GRAMATICA cuvântului sublocotenent? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sublocotenent. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sublocotenent poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE sublocotenent? Vezi cuvântul sublocotenent desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sublocotenent?[ su-blo-co-te-nent ] Se pare că cuvântul sublocotenent are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL sublocotenent |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-l paște pe cineva gândul?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul sublocotenent are forma: sublocotenénți
