Definiție subordonare

Cautăm definiția cuvântului subordonare în mai multe dicționare

Definițiile pentru subordonare din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUBORDONARE:
SUBORDONÁRE substantiv feminin Acțiunea de a subordona și rezultatul ei; dependență.
♦ (logică) Raport de concordanță între două noțiuni, de la noțiunea subordonată (specia) la noțiunea supraordonată (genul).
♦ Raport sintactic între două elemente lingvistice (cuvinte, construcții, propoziții), dintre care unul depinde din punct de vedere gramatical de celălalt.
♦ Raport de ierarhie între organele puterii de stat sau între cele ale administrației de stat, ori între acestea și organele puterii care le-au ales, în temeiul căruia organul superior îndrumă și controlează activitatea organului inferior, putând să le anuleze actele ilegale.

– vezi subordona.
Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

SUBORDONARE

Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUBORDONARE:
SUBORDONÁRE, subordonări, substantiv feminin Acțiunea de a subordona și rezultatul ei; dependență.
♦ (logică) Raport de concordanță între două noțiuni, de la noțiunea subordonată speciei la noțiunea gen.
♦ Raport sintactic între două elemente lingvistice (cuvinte, construcții, propoziții), dintre care unul depinde din punct de vedere gramatical de celălalt.
♦ Raport de ierarhie între organele puterii de stat sau între cele ale administrației de stat, ori între acestea și organele puterii care le-au ales, în temeiul căruia organul superior îndrumează și controlează activitatea organului inferior.

– vezi subordona.
Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SUBORDONARE

Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUBORDONARE:
SUBORDONÁRE, subordonări, substantiv feminin Acțiunea de a subordona și rezultatul ei; dependență, condiționare, supunere. Savanții progresiști ai lumii, în frunte cu savanții sovietici, condamnă subordonarea științei scopurilor de ucidere a oamenilor. LUPTA DE CLASĂ, 1952, nr. 6, 151.
♦ Dependență gramaticală a unei propoziții de alta. Alt tip de frază formată prin subordonare este acela în care propoziția subordonată exprimă un raport atributiv. IORDAN, L. R. 708.

– Variantă: (învechit) subordináre substantiv feminin
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SUBORDONARE

Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SUBORDONARE:
SUBORDONÁRE substantiv feminin Acțiunea de a subordona și rezultatul ei; dependență, supunere.
♦ Raportul de dependență a unei propoziții de alta; cuprinderea unei noțiuni cu sferă mai mică în alta cu sferă mai mare; raportul de la specie la gen. [Variante subordinare substantiv feminin / < subordona].
Definiție sursă: Dicționar de neologisme

SUBORDONARE

Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SUBORDONARE:
SUBORDONÁRE substantiv feminin

1. acțiunea de a subordona; dependență, supunere.

2. raport sintactic de dependență gramaticală între un element subordonat și un element regent.

3. cuprindere a unei noțiuni cu sferă mai mică în alta cu sferă mai mare. (< subordona)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

SUBORDONARE

Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUBORDONARE:
SUBORDONARE s.

1. aservire, atîrnare, dependență, supunere, (livresc) servitute. (Stare de subordonare.)

2. (învechit) subordinație. (Relații de subordonare.)

3. subsumare. (subordonare intereselor personale celor generale.)

4. (gramatică) (învechit) subordinație. (Coordonarea și subordonare.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SUBORDONARE

Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SUBORDONARE:
SUBORDONÁRE subordonareări forme

1) vezi A SUBORDONA.

2) lingvistică Raport sintactic de dependență gramaticală a unei propoziții de altă propoziție (sau a unui cuvânt de alt cuvânt). [G.-D. subordonării] /v. a subordona
Forme diferite ale cuvantului subordonare: subordonareări
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

subordonare

Dicționarul general de stiințe. Științe ale limbii dă următoarea definitie pentru subordonare:
subordonáre substantiv feminin Raport fundamental în cadrul sintaxei, prin care se desemnează totalitatea raporturilor de dependență dintr-un enunț.
Definiție sursă: Dicționar general de stiințe. Științe ale limbii

subordonare

Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru subordonare:
subordonáre (logică și subordináre) substantiv feminin (silabe mf. sub-) ordonare
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

subordonare

Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru subordonare:
!subordonáre (su-bor-/sub-or-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat subordonắrii
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

CUVINTE APROPIATE DE 'SUBORDONARE'

subórdine subordón SUBORDONÁ SUBORDONÁBIL SUBORDONÁRE SUBORDONÁT SUBORDONATÓR suborizónt SUBOVÁT

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL subordonare

Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului subordonare dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii

Stare de subordonare.

Relații de subordonare.

Subordonare intereselor personale celor generale.

Coordonarea și subordonare.

SUBORDONÁRE subordonareări forme 1 vezi A SUBORDONA.

Relații de subordonare.

Subordonare intereselor personale celor generale.

Coordonarea și subordonare.

GRAMATICA cuvântului subordonare?

Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului subordonare.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.

Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul subordonare poate fi: substantiv,

Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul subordonare sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două

VEZI PLURALUL pentru subordonare la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE subordonare?

Vezi cuvântul subordonare desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul subordonare?

[ su-bor-do-na-re ]
Se pare că cuvântul subordonare are cinci silabe

Contact Politica de confidentialitate Termeni si conditii de utilizare

SINONIME PENTRU CUVÂNTUL subordonare

subordinație subsumare subordinație
VEZI SINONIME PENTRU subordonare PE ESINONIME.COM

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Familial; în locuțiune adverbiala și expresie la discreție?

Apasă click pe răspunsul corect.

	corect	greşit
trop, învechit shimă
a lua pentru sine partea cea mai bună
cât poftești, cât vrei, fără nici o restricție, din belșug
a stinge lumânarea sau lampa expirând cu putere aerul asupra flăcării
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?