 | as |
|
| Substituţie [ sub-sti-tu-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU substituţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului substitutie în mai multe dicționareDefinițiile pentru substitutie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUBSTITUȚIE: SUBSTITÚȚIE, substituții, substantiv feminin Substituire, înlocuire. ♦ specializare Fenomen prin care un atom sau un grup de atomi din molecula unui corp chimic compus este înlocuit prin alt atom sau grup de atomi, provenind de la un alt corp chimic. ♦ specializare (matematică) înlocuire, într-o expresie matematică, a unui element sau a mai multor elemente prin alte elemente. • Metoda substituției = metodă de rezolvare a unui sistem de ecuații, care constă în a înlocui într-una din ele o necunoscută cu valoarea ei, dedusă din cealaltă ecuație a sistemului, și în a repeta aceeași operație până rămâne o singură ecuație cu o singură necunoscută. ♦ specializare Dispoziție prin care un moștenitor este obligat să transmită, la moartea sa, bunurile moștenite unei persoane desemnate ca succesorul său obligatoriu; dispoziție prin care este numit un al doilea moștenitor pentru cazul când primul, dintr-un motiv oarecare, nu va intra sau nu va accepta să intre în drepturile sale. [Variante: (învechit) substituțiúne substantiv feminin] – Din limba franceza substitution, latina substitutio, -onis. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUBSTITUȚIE: SUBSTITÚȚIE, substituții, substantiv feminin Substituire, înlocuire. ♦ (chimie) Fenomen prin care un atom sau un grup de atomi din molecula unui corp chimic compus este înlocuit prin alt atom sau grup de atomi, provenind de la un alt corp chimic. ♦ (matematică) Înlocuire, într-o expresie matematică, a unui element sau a mai multor elemente prin alte elemente. • Metoda substituției = metodă de rezolvare a unui sistem de ecuații, care constă în a înlocui într-una din ele o necunoscută cu valoarea ei, dedusă din cealaltă ecuație a sistemului, și în a repeta aceeași operație până rămâne o singură ecuație cu o singură necunoscută. ♦ (juridic) Dispoziție prin care un moștenitor este obligat să transmită, la moartea sa, bunurile moștenite unei persoane desemnate ca succesorul său obligatoriu; dispoziție prin care este numit un al doilea moștenitor pentru cazul când primul, dintr-un motiv oarecare, nu va intra sau nu va accepta să intre în drepturile sale. [Variante: (învechit) substituțiúne substantiv feminin] – Din limba franceza substitution, latina substitutio, -onis. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUBSTITUȚIE: SUBSTITÚȚIE, substituții, substantiv feminin Substituire, înlocuire. Dacă limbele nouă fac cît limba veche... dacă substituția lor este putincioasă. RUSSO, S. 79. ♦ (chimie) Fenomen prin care un atom sau un grup de atomi din molecula unui corp chimic compus e înlocuit prin alt atom sau grup de atomi, provenind de la alt corp chimic (simplu sau compus). ♦ (matematică) Înlocuire a unei cantități (dintr-o formulă sau dintr-o ecuație) cu altă cantitate, de valoare egală, dar exprimată diferit. • Metoda substituției = metodă de a rezolva un sistem de ecuații, înlocuind într-una din ele o necunoscută cu valoarea ei, dedusă din cealaltă ecuație a sistemului. ♦ (juridic) Dispoziție prin care un moștenitor este obligat să transmită, la moartea sa, bunurile moștenite unei persoane desemnate ca succesorul său obligator; dispoziție prin care e numit un al doilea moștenitor pentru cazul cînd primul, dintr-un motiv oarecare, nu va intra în drepturile sale. – Variantă: (învechit) substituțiúne (MACEDONSKI, O. IV 114) substantiv feminin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SUBSTITUȚIE: SUBSTITÚȚIE substantiv feminin Substituire, înlocuire. ♦ Metoda substituției = metodă de rezolvare a unui sistem de ecuații algebrice, care constă în înlocuirea unei necunoscute dintr-una din ecuații cu valoarea ei, dedusă din cealaltă ecuație. ♦ (chimie) Înlocuirea unui atom sau a unui radical dintr-o moleculă printr-un alt atom sau prin alt radical. ♦ (lingvistică) Înlocuire a unui sunet prin altul. ♦ Dispoziție prin care un moștenitor este obligat să transmită la moartea sa bunurile moștenite unei persoane desemnate ca succesorul său obligatoriu. [Gen. -iei, variantă substituțiune substantiv feminin / conform limba franceza substitution, latina substitutio]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SUBSTITUȚIE: SUBSTITÚȚIE substantiv feminin substituire. ♦ metoda ĩ = metodă de rezolvare a unui sistem de ecuații algebrice care constă în înlocuirea unei necunoscute dintr-una din ecuații cu valoarea ei, dedusă din cealaltă ecuație. • (chimie) înlocuirea unui atom sau a unui radical dintr- o moleculă printr-un alt atom sau prin alt radical. • (lingvistică) înlocuire a unui sunet prin altul. • dispoziție prin care un moștenitor este obligat să transmită la moartea sa bunurile moștenite unei persoane desemnate ca succesorul său obligatoriu. (< limba franceza substitution, latina substitutio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru substituție: substitúție substantiv feminin (silabe -ți-e), articulat substitúția (silabe -ți-a), genitiv dativ articulat substitúției; plural substitúții, articulat substitúțiile (silabe -ți-i-) Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru substituție: substitúție (-ți-e) substantiv feminin, articulat substitúția (-ți-a), genitiv dativ articulat substitúției; plural substitúții, articulat substitúțiile (-ți-i-) Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru SUBSTITUȚIE: SUBSTITÚȚIE substantiv feminin (conform limba franceza substitution, latina substitutio, -onis): vezi substituíre și exercíțiu. Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUBSTITUȚIE: SUBSTITUȚIE substantiv înlocuire, substituire. (Proba substitutie unor termeni prin alții.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru substituție: substituți(un)e forme punerea unei persoane sau a unui lucru în locul altuia. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUBSTITUTIE' SUBSTITUÍBILsubstituibilitáteSUBSTITUÍRESUBSTITÚTSUBSTITÚȚIESUBSTITUȚIÚNEsubstitutívSUBSTRÁCȚIEsubstracțiúne |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL substituție Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului substituție dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii Proba substituție unor termeni prin alții. Proba substituție unor termeni prin alții. |
GRAMATICA cuvântului substituție? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului substituție. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul substituție poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE substituţie? Vezi cuvântul substituţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul substituţie?[ sub-sti-tu-ţi-e ] Se pare că cuvântul substituţie are cinci silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL substituție Inţelegi mai uşor cuvântul substituție dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Metoda substituției = metodă de rezolvare a unui sistem de ecuații, care constă în a înlocui într-una din ele o necunoscută cu valoarea ei, dedusă din cealaltă ecuație a sistemului, și în a repeta aceeași operație până rămâne o singură ecuație cu o singură necunoscută Metoda substituției = metodă de rezolvare a unui sistem de ecuații, care constă în a înlocui într-una din ele o necunoscută cu valoarea ei, dedusă din cealaltă ecuație a sistemului, și în a repeta aceeași operație până rămâne o singură ecuație cu o singură necunoscută Metoda substituției = metodă de a rezolva un sistem de ecuații, înlocuind într-una din ele o necunoscută cu valoarea ei, dedusă din cealaltă ecuație a sistemului ♦ Metoda substituției = metodă de rezolvare a unui sistem de ecuații algebrice, care constă în înlocuirea unei necunoscute dintr-una din ecuații cu valoarea ei, dedusă din cealaltă ecuație ♦ metoda ĩ = metodă de rezolvare a unui sistem de ecuații algebrice care constă în înlocuirea unei necunoscute dintr-una din ecuații cu valoarea ei, dedusă din cealaltă ecuație |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL substituție |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A pune sau a atârna cuiva belciugul în nas?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul substituție are forma: substitúții
