 | as |
|
| Suficienţă [ su-fi-ci-en-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU suficienţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului suficienta în mai multe dicționareDefinițiile pentru suficienta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru SUFICIENȚĂ: SUFICIÉNȚĂ substantiv feminin (conform italiana sufficienza, limba franceza suffisance): îndestulare cantitativă de ordin noțional și de ordin semantic, care poate caracteriza un cuvânt. Termen folosit în sintagmele substantiv noțională (când este vorba de o noțiune întreagă, nealterată, care a dezvoltat în jurul ei un sens corespunzător) și substantiv semantică (atunci când este vorba de un sens deplin, care permite cuvântului contractarea unor funcții sintactice adecvate clasei căreia-i aparține). Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUFICIENȚĂ: SUFICIÉNȚĂ, suficiențe, substantiv feminin 1. (Rar) Faptul de a fi suficient (cantitativ sau calitativ). vezi îndestulare. 2. Încredere exagerată în sine; mulțumire de sine, vanitate. Suficiența și disprețul cu care-i vorbea Ana îi deșteptau o mulțime de reflecții penibile. VLAHUȚĂ, O. A. 313. – Pronunțat: -ci-en-. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUFICIENȚĂ: SUFICIÉNȚĂ, suficiențe, substantiv feminin 1. (Rar) Faptul de a fi suficient; îndestulare. 2. Încredere, mulțumire de sine exagerată; vanitate. [ pronunție: -ci-en-] – Din italiana sufficienza. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUFICIENȚĂ: SUFICIÉNȚĂ substantiv feminin 1. (Rar) Faptul de a fi suficient; îndestulare. 2. Încredere, mulțumire de sine exagerată; vanitate. [ pronunție: -ci-en-] – Din italiana sufficienza. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru suficiență: *suficiénță forme, plural e (latina sufficientia). Cantitate destul de mare: suficiență de grîŭ. figurat Vanitate, îngînfare, prezumpțiune: a vorbi cu suficiență. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SUFICIENȚĂ: SUFICIÉNȚĂ substantiv feminin 1. Faptul de a fi suficient; îndestulare. 2. Vanitate; îngâmfare ridicolă. [pronume -ci-en-. / conform italiana sufficienza, limba franceza suffisance]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SUFICIENȚĂ: SUFICIÉNȚĂ suficientae forme 1) Caracter suficient. 2) Atitudine suficientă; vanitate; aroganță. /<lat. sufficientia, italiana sufficienza Forme diferite ale cuvantului suficienta: suficientae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru suficiență: suficiență substantiv verbal AROGANȚĂ. FALĂ. FUDULIE. INFATUARE. ÎNFUMURARE. ÎNGÎMFARE. MÎNDRIE. ORGOLIU. SEMEȚIE. TRUFIE. VANITATE. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SUFICIENȚĂ: SUFICIÉNȚĂ substantiv feminin 1. faptul de a fi suficient; îndestulare. 2. vanitate; îngâmfare ridicolă. (< italiana sufficienza) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru suficiență: suficiență forme 1. ceea ce este de ajuns; 2. figurat vanitate neroadă, prezumpțiune. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru suficiență: suficiénță substantiv feminin (silabe -ci-en-), genitiv dativ articulat suficiénței; plural suficiénțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru suficiență: suficiénță (-ci-en-) substantiv feminin, genitiv dativ articulat suficiénței Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUFICIENTA' șufertíțăSUFÉTșuféțeSuficientSUFICIÉNȚĂSUFÍSMsufístSUFÍTSUFÍTĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL suficiență Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului suficiență dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SUFICIÉNȚĂ suficiențăe forme 1 Caracter suficient. |
GRAMATICA cuvântului suficiență? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului suficiență. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul suficiență poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE suficienţă? Vezi cuvântul suficienţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul suficienţă?[ su-fi-ci-en-ţă ] Se pare că cuvântul suficienţă are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL suficiență |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: țara nimănui?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul suficiență are forma: suficiénțe
