eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție sumete


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Sumete [ su-me-te ]
VEZI SINONIME PENTRU sumete PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului sumete în mai multe dicționare

Definițiile pentru sumete din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a sumete
Verbul: a sumete (forma la infinitiv)
A sumete conjugat la timpul prezent:
  • eu sumet
  • tu sumeți
  • el ea sumete
  • noi sumetem
  • voi sumeteți
  • ei ele sumet
VEZI VERBUL a sumete CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUMETE:
SUMÉTE, sumét, verb

III. tranzitiv

1. (Cu privire la părți ale îmbrăcămintei, mai ales cu privire la mîneci) A sufleca. Dima și-a sumes mînecile cămeșii. Nastasia și-a sumes poalele fustei și au intrat amîndoi în apă pînă la brîu. GALAN, Z. R. 45. Avea... o pereche de nădragi mai lungi decît măsura lui, astfel că-i sumetea de două și trei ori. PAS, Z. I 198. Mititelul, grămădit în poală, hurducat și flâmînd, țipa cît putea și izbea cu mînile și cu picioarele în cămașa pe care Agripina și-o sumesese și o înnodase în brîu. GALACTION, O. I 162.
       • figurat Ștefan-vodă, de-l vedea, De fereastră se lipea, Barba-n gură sumetea, La boieri că-l arăta. TEODORESCU, P. P. 522.
       • reflexiv pasiv Capetele bătelei se sumet la marginea rogojinei ca să nu se distrame.

I. IONESCU, M. 705.
       • reflexiv (Despre persoane care își suflecă mînecile) Nea Stan din Piersica... Nici o clipă nu ședea: Frumușel se sumetea, Mîna pe arcan punea. TEODORESCU, P. P. 690.

2. (Complementul indică un obiect sau o parte a lui care atîrnă sau care s-a lăsat prea jos) A ridica, a trage în sus; a prinde, a fixa mai sus. Din cînd în cînd Radu, deșteptat de tuse, își scotea afară brațul alb, gol... pipăia încetișor marginile învelitoarei... Iar mama Ilinca îi sumetea cu grijă colțul învelitoarei pe sub umăr. VLAHUȚĂ, O. A. I 134.

3. (Complementul indică o cantitate, mai ales de nutreț) A ridica, a încărca, a căra, a duce (într-o furcă). Se duse într-o leasă unde știa mărăcini, tăie o grămadă cît ai sumete-o zdravăn într-un țepoi și o duse sub măr. VISSARION, B.

14.

– Forme gramaticale: perfectul simplu sumesei, participiu sumes.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SUMETE
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUMETE:
SUMÉTE, sumét, verb

III.

1. tranzitiv și reflexiv A(-și) îndoi în sus, a(-și) ridica mânecile sau poalele îmbrăcămintei; a (se) sufleca.

2. tranzitiv A ridica, a trage în sus un obiect sau o parte a lui care atârnă sau care s-a lăsat în jos; a prinde; a fixa mai sus.

– latina summittere.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SUMETE
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUMETE:
SUMÉTE, sumét, verb

III.

1. tranzitiv și reflexiv A(-și) îndoi în sus, a(-și) ridica mânecile sau poalele îmbrăcămintei; a (se) sufleca.

2. tranzitiv A ridica, a trage în sus un obiect sau o parte a lui care atârnă sau care s-a lăsat în jos; a prinde; a fixa mai sus.

– latina summittere.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

sumete
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru sumete:
suméte (-t, -més), verb –

1. A-și ridica mînecile sau poalele. –

2. A suci, a răsuci. latina submittĕre (Cipariu, gramatică, 368; Pușcariu 1692; REW 8382), conform italiana sommettere, prov. sometre, spaniolă, portugheză someter.
Forme diferite ale cuvantului sumete: sumete-t -més

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

sumete
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sumete:
suméte (a sumete) (popular) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sumét, persoana întâi plural: noi sumétem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu sumeséi, persoana întâi plural: noi suméserăm; conjunctiv prezent 3 să sumeátă; participiu sumés
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

sumete
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sumete:
suméte verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sumét, persoana întâi plural: noi sumétem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu sumeséi, persoana întâi plural: noi suméserăm; conjunctiv prezent persoana a treia singular: el / ea și plural sumeátă; participiu sumés
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

SUMETE
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUMETE:
SUMETE verb a îndoi, a răsfrînge, a ridica, a sufleca, a trage, (regional) a sumeca, a supune, (prin Muntenia și Dobr.) a sumeteca. (Își sumete mînecile, poalele.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

sumete
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru sumete:
sumete vezi a îndoi ceva prea lung: a sumete mânicele, poalele. [latina SUMMITTERE].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a


CUVINTE APROPIATE DE 'SUMETE'
SUMÉRNICsumerologíeSUMÉSSUMÉȚSUMÉTESUMETECÁsumetéreSUMEȚÍsumétic

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SUMETE
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sumete dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Suméte a sumete popular verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu și persoana a treia plural: ei / ele sumét, persoana întâi plural: noi sumétem, perfectul simplu persoana întâi singular: eu sumeséi, persoana întâi plural: noi suméserăm; conjunctiv prezent 3 să sumeátă; participiu sumés.
Își sumete mînecile, poalele.

GRAMATICA cuvântului SUMETE?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sumete.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SUMETE poate fi: verb,

    CUM DESPART ÎN SILABE sumete?
    Vezi cuvântul sumete desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sumete?
    [ su-me-te ]
    Se pare că cuvântul sumete are trei silabe

    © 2024 qDictionar.com


    SINONIME PENTRU CUVÂNTUL SUMETE

    Eşti tare la limba română?

    Ce înseamnă expresia: Tăblițe cerate?

    Apasă click pe răspunsul corect.
    corectcorectgresitgreşit
    a cu capul plecat; b atârnat sau spânzurat de picioare; c pe dos, alandala, anapoda
    personal care face parte din echipajul unei nave sau aeronave
    tăblițe de lemn acoperite cu ceară, pe care vechii romani își făceau însemnări, socoteli
    cu ajutorul, prin mijlocirea unei probe
    VEZI RĂSPUNSUL CORECT

    Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


    dex-app