 | as |
|
| Sunet [ su-net ] VEZI SINONIME PENTRU sunet PE ESINONIME.COM definiția cuvântului sunet în mai multe dicționareDefinițiile pentru sunet din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SUNET: SÚNET, sunete, substantiv neutru 1. Senzație înregistrată de ureche datorită mișcării ondulatorii a unui mediu cu o frecvență convenabilă. În condițiile unei atmosfere foarte rarefiate, sunetele se transmit cu greu și se aud slab. CONTEMPORANUL, S. II, 1954, nr. 386, 5/4. Din trei în trei ceasuri se schimbau sentinelele pe care nu le vedea, dar le auzea pașii și sunetele armelor. SAHIA, N. 83. Din țîrîitul greierilor, din mii de sunete ușoare și nedeslușite se naște ca o slabă suspinare ieșită din sînul obosit al naturei. ODOBESCU, S. III 17. ♦ Foșnet (al frunzelor). Robinson... văzînd urma aceea de om au rămas încremenit de frică, boldind ochii în toate părțile și, în nedumerire, neștiind ce să facă, asculta cu groază sunetul frunzelor. DRĂGHICI, R. 158. 2. Vibrație muzicală. Vorbea tare, încercînd să acopere sunetul pianului. DUMITRIU, N. 41. Sunetul clopotului se împrăștie dulce în sfîrșitul liniștit al zilei. SADOVEANU, O. VII 217. La un semn, un țărm de altul, legînd vas de vas, se leagă Și în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă. EMINESCU, O. I 144. • (Poetic) Să smulg un sunet din trecutul vieții, Să fac, o, suflet, ca din nou să tremuri, Cu mîna mea în van pe liră lunec. EMINESCU, O. I 201. ♦ Anunțare, vestire (a unui eveniment); semnalizare, semnal. O suflare de vînt trecu pe la geam, apoi deodată răsunară sunete de țignale în noaptea de afară. DUNĂREANU, N. 26. Auziră un sunet de bucium. ISPIRESCU, L. 275. 3. Răsunet; ecou. Mircea! îmi răspunde dealul; Mircea! Oltul repetează; Acest sunet, acest nume valurile îl primesc. ALEXANDRESCU, P. 133. ♦ Vîlvă, gălăgie. În acea clipă sosea și Neagu Leușcan cu mare sunet. A strunit caii, a sărit de la locul lui, a încărcat buclucurile noastre și merindea, a sărit iar pe capră și și-a plesnit cușma pe ceafă. SADOVEANU, O. L. 72. Ura ce hrăni familiei Batoreștilor... fu atît de înfocată, încît arse cu totul această familie și stinse cu sunet pomenirea ei. BĂLCESCU, O. II 73. 4. (fonetică) Element al vorbirii orale care comportă o emisiune cu caracter muzical. Vocalele, consoanele și semivocalele formează sunetele unei limbi. ▭ Fonetica nu se poate ocupa numai cu studiul material al sunetelor vorbirii, ci cu forma sonoră a limbii în general și cu funcțiunile sunetelor în limbă. MACREA, forme 27. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUNET: SÚNET, sunete, substantiv neutru 1. Vibrație a particulelor unui mediu elastic care poate fi înregistrată de ureche. • Sunet asociat = semnal de frecvență audio care însoțește imaginea de televiziune. Sunet complex = sunet compus din mai multe sunete pure. Sunet reverberat = sunet care persistă după ce o sursă sonoră încetează să emită, prelungind sunetul inițial un timp finit. Sunet vobulat = sunet a cărui frecvență variază periodic în jurul unei valori medii, folosit în măsurători electroacustice. 2. Vibrație muzicală. ♦ Anunțare, vestire (a unui eveniment); semnal. 3. Răsunet; ecou. ♦ Vâlvă, gălăgie. 4. (lingvistică) Element al vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer expirat prin articulație. – latina sonitus. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUNET: SÚNET, sunete, substantiv neutru 1. Vibrație a particulelor unui mediu elastic care poate fi înregistrată de ureche. • Sunet asociat = semnal de frecvență audio care însoțește imaginea de televiziune. Sunet complex = sunet compus din mai multe sunete pure. Sunet reverberat = sunet care persistă după ce o sursă sonoră încetează să emită, prelungind sunetul inițial un timp finit. Sunet vobulat = sunet a cărui frecvență variază periodic în jurul unei valori medii, folosit în măsurători electroacustice. 2. Vibrație muzicală. ♦ Anunțare, vestire (a unui eveniment); semnal. 3. Răsunet; ecou. ♦ Vâlvă, gălăgie. 4. (lingvistică) Element al vorbirii rezultat din modificarea curentului de aer expirat prin articulare. – latina sonitus. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru sunet: súnet n., plural e (latina sónitus). Cela ce auzi cînd lovești ceva sunător (de ex., un clopot): sunet metalic. Vibrațiunĭ muzicale: sunet de bucĭum, de viorĭ, de fanfară. Răsunet, zgomot: copaciĭ, abea întinațĭ, cădeaŭ cu mare sunet (N. Cost.). Vechĭ. figurat Zvon, agitațiune, turburare: să potolească sunetu lumiĭ. gramatică Vocalele și consonantele la un loc: U e un sunet labial, R e vibrant. vezi foșnet, freamăt, ecoŭ, zîngănit, bîzîit, zbîrnîit, muget, tropot, răcnet, țipet. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SUNET: SÚNET sunete n. 1) fizică Fenomen provocat de mișcarea vibratorie a unui mediu și perceput cu auzul; son. Intensitatea sunetului. • A nu scoate nici un sunet a nu spune absolut nimic; a nu rosti o vorbă. 2) Anunț realizat cu ajutorul unui instrument de percuție; semnal sonor. sunet de alarmă. 3) lingvistică Element al vorbirii orale omenești. sunetele limbii. /<lat. sonitus Forme diferite ale cuvantului sunet: sunete Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SUNET: SUNET s. 1. (livresc) son, (învechit și regional) sun, (regional) șteamăt. (sunete plăcute.) 2. (muzică) notă. (Scoate sunet acute.) 3. (învechit) răsunare. (Se aude sunet clopotelor.) 4. (fonetică) (rar) son, (învechit) fonem. (Corespondența dintre litere și sunet.) 5. fîșîit, foșnet, freamăt, murmur, susur, susurare, șoaptă, șopot, (rar) șoșet. (sunet frunzelor.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru sunet: sunet n. 1. ceea ce lovește simțul auzului; 2. sgomot muzical ce poate fi notat: în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă EM.; 3. (arhaic și solemn) răsunet: se stinse cu sunet pomenirea Bathorescilor BĂLC. [latina SONITUS]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SUNET: SÚNET substantiv verbal bubuire, bubuit, bubuitură, detonație, detunare, detunat, detunătură, duduit, duduitură, ecou, răsunet, trăsnet, trăsnitură, vorbă, vuiet, zgomot, zvon. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru sunet: sunet substantiv verbal BUBUIRE. BUBUIT. BUBUITURĂ. DETONAȚIE. DETUNARE. DETUNAT. DETUNĂTURĂ. DUDUIT. DUDUITURĂ. ECOU. RĂSUNET. TRĂSNET. TRĂSNITURĂ. VORBĂ. VUIET. ZGOMOT. ZVON. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru sunet: súnet substantiv neutru, plural súnete Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru sunet: súnet substantiv neutru, plural súnete Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUNET' șunecáșunecúșȘÚNERsuneșteáșteSÚNETsunetístsungálieșungitSUNIMIÉZ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL sunet Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului sunet dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SÚNET sunete n. Intensitatea sunetului. • A nu scoate nici un sunet a nu spune absolut nimic; a nu rosti o vorbă. Sunet de alarmă. Sunetele limbii. Sunete plăcute. Scoate sunet acute. Se aude sunet clopotelor. Corespondența dintre litere și sunet. Sunet frunzelor. Sunete plăcute. Scoate sunet acute. Se aude sunetul clopotelor. Corespondența dintre litere și sunet. |
GRAMATICA cuvântului sunet? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului sunet. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul sunet poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE sunet? Vezi cuvântul sunet desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul sunet?[ su-net ] Se pare că cuvântul sunet are două silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL sunet Inţelegi mai uşor cuvântul sunet dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Sunet asociat = semnal de frecvență audio care însoțește imaginea de televiziune Sunet complex = sunet compus din mai multe sunete pure Sunet reverberat = sunet care persistă după ce o sursă sonoră încetează să emită, prelungind sunetul inițial un timp finit Sunet vobulat = sunet a cărui frecvență variază periodic în jurul unei valori medii, folosit în măsurători electroacustice Sunet asociat = semnal de frecvență audio care însoțește imaginea de televiziune Sunet complex = sunet compus din mai multe sunete pure Sunet reverberat = sunet care persistă după ce o sursă sonoră încetează să emită, prelungind sunetul inițial un timp finit Sunet vobulat = sunet a cărui frecvență variază periodic în jurul unei valori medii, folosit în măsurători electroacustice |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL sunet |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Gura aurită!?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul sunet are forma: súnete
