 | as |
|
| Suplicație [ su-pli-ca-ți-e ] VEZI SINONIME PENTRU suplicație PE ESINONIME.COM definiția cuvântului suplicatie în mai multe dicționareDefinițiile pentru suplicatie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul religios dă următoarea definitie pentru suplicație: suplicáție, suplicații substantiv feminin 1. Rugăminte umilă. 2. Rugăciune solemnă cerută poporului roman de către Senat în cazuri de calamități publice, epidemii sau foamete ori ca mulțumire pentru victorii militare. Întreg poporul lua parte la această ceremonie, intrând cu ramuri de laur în templele deschise, făcea libații de vin și ardea tămâie, în timp ce matroanele, cu părul despletit, se roteau împrejurul altarelor cu mâinile ridicate spre cer. – Din limba franceza supplication, latina supplicatio. Definiție sursă: Dicționar religios |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SUPLICAȚIE: SUPLICÁȚIE substantiv feminin 1. rugăciune publică ordonată în anumite ocazii de senatul roman. 2. observație adresată după Restaurație parlamentul francez regelui. 3. rugăminte umilă, implorare fierbite. (< limba franceza supplication, latina supplicatio) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SUPLICAȚIE: SUPLICÁȚIE substantiv feminin ((livresc)) Rugăminte umilă; rugăciune publică ordonată în anumite ocazii de senatul roman. [Gen. -iei. / < latina supplicatio, limba franceza supplication]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SUPLICAȚIE: SUPLICÁȚIE, suplicații, substantiv feminin (livresc) Rugăminte umilă. – Din limba franceza supplication, latina supplicatio.[1] Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SUPLICAȚIE: SUPLICÁȚIE, suplicații, substantiv feminin (livresc) Rugăminte umilă. – Din limba franceza supplication, latina supplicatio. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru suplicație: suplicáție substantiv feminin, plural suplicáții Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'SUPLICATIE' SUPLICÁSUPLICÁNTsuplicántăsuplicáreSUPLICÁȚIEsuplicătórsupliciásupliciéreSUPLÍCIU |
GRAMATICA cuvântului suplicație? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului suplicație. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul suplicație poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE suplicație? Vezi cuvântul suplicație desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul suplicație?[ su-pli-ca-ți-e ] Se pare că cuvântul suplicație are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Plante oficinale?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul suplicație are forma: suplicáții
