 | as |
|
| Surghiun [ sur-ghi-un ] VEZI SINONIME PENTRU surghiun PE ESINONIME.COM definiția cuvântului surghiun în mai multe dicționareDefinițiile pentru surghiun din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SURGHIUN: SURGHIÚN2, surghiunuri, substantiv neutru (Astăzi rar; și în forma surgun) Exil, deportare, surghiunire. Cei care aveau curajul să-și manifeste iubirea de țară, erau trimiși in surgun. IBRĂILEANU, spaniolă Hristos 73. Greacă adusă din Țarigrad de cucoana Luxandra Cîmpineanca cînd s-a întors din surghiun din țara turcească. GHICA, S. 296. Să ai... mulțămirea de a scrie poronca de arestuire și de surgun a lui Radu. ALECSANDRI, T. 1407. • Expresia: (Popular) A da cuiva surghiun = a izgoni pe cineva. Să ne strîngem fete multe Să dăm răvășăl la curte; Să iasă răvașul bun Să dăm la babe surgun. SEVASTOS, C. 154. ♦ Stare, situație de exilat; figurat pribegie, înstrăinare. Aici și-a plîns amărăciunile surghiunului gingașul poet al Romei. VLAHUȚĂ, R. P. 46. – plural și: surghiune (GHICA, S. A. 66). – Variantă: surgún, surgune, substantiv neutru Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SURGHIUN: SURGHIÚN1, surghiuni, substantiv masculin (Învechit) Exilat, deportat. Am pribegit ca un surghiun prin țări străine. La TDRG. • Expresia: A face (sau a porni, a trimite, a duce) surghiun = a exila, a deporta. A doua zi pînă în ziuă Clucerul era pornit surghiun la Snagov cu cămașa pecetluită pe el. GHICA, S. A. 53. A se duce surghiun = a pribegi. (Atestat în forma surgun) Numai eu cu Zaharia, ghemuiți în căruța lui moș Luca ne duceam surgun, dracului pomană. CREANGĂ, A. 123. – Variantă: surgún substantiv masculin Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru surghiun: surghiún (-nuri), substantiv neutru – Deportare, exil. Variante Moldova surgun. Mr. surghiune, megl. surghiun. limba turcă sürgün (Roesler 603; Șeineanu, II, 329; Lokotsch 1950), conform limba neogreacă σουργούνια, albaneză sürgün, limba bulgară sjurgjun. – derivat surghiuni, verb (a exila); surghiunie, substantiv feminin (deportare); surgunlîc, substantiv neutru (învechit, exil), din limba turcă sürgünlik. Forme diferite ale cuvantului surghiun: -nuri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SURGHIUN: SURGHIÚN surghiunuri n. învechit 1) Măsură represivă constând în expulzarea din țară sau din locul de trai a unei persoane care s-a făcut vinovată față de puterea de stat; exil; expulzare; deportare. 2) Stare a unei persoane expulzate din țară sau din locul de trai. [silabe -ghiun] /<turc. sürgün Forme diferite ale cuvantului surghiun: surghiunuri Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SURGHIUN: SURGHIUN substantiv (juridic) 1. exil, exilare, pribegie, surghiunire, (astăzi rar) proscriere, proscripție, (învechit) străinătate, surghiunie, surgunlîc, urgie, zatocenie. (A luat calea surghiun.) 2. deportare, surghiunire, (învechit) surghiunie, surgunlîc. (surghiun cuiva în urma unei condamnări.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru surghiun: surghiun (surgun) n. 1. exil: tu pus în lanțuri și trimis surghiun OD.; 2. exilat, în exil: clucerul era primit surghiun la Snagov GHICA; 3. figurat părăsire, năpustire: da eu dobei oiu da surgun popular [în turcă SÜRGÜN, exilat]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SURGHIUN: SURGHIÚN, (1) surghiunuri, substantiv neutru (2) surghiuni, substantiv masculin 1. substantiv neutru Surghiunire, exil, deportare. ♦ Stare, situație de exilat, de proscris; figurat pribegie, înstrăinare. 2. S. m. (învechit) Surghiunit. – Din limba turcă sürgün. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SURGHIUN: SURGHIÚN, (1) surghiunuri, substantiv neutru (2) surghiuni, substantiv masculin (învechit) 1. substantiv neutru Surghiunire, exil, deportare. ♦ Stare, situație de exilat, de proscris; figurat pribegie, înstrăinare. 2. S. m. Surghiunit. – Din limba turcă sürgün. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru surghiun: surghiun adjectiv, substantiv verbal ALUNGAT. EXILAT. GONIT. IZGONIT. PRIBEAG. PROSCRIS. SURGHIUNIT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru surghiun: surghiún1 (exilat) (învechit) substantiv masculin, plural surghiúni Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru surghiun: surghiún2 (exil) (învechit) substantiv neutru, plural surghiúnuri Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru surghiun: surghiún (persoană) substantiv masculin, plural surghiúni Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru surghiun: surghiún (exil) substantiv neutru, plural surghiúnuri Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru SURGHIUN: SURGHIÚN s. 1. vezi exil. 2. deportare. Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
CUVINTE APROPIATE DE 'SURGHIUN' ȘÚRGĂNȘURGĂNÍșurgăusurgeSURGHIÚNsurghiunéscSURGHIUNÍSURGHIUNÍESURGHIUNÍRE |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL SURGHIUN Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului surghiun dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii SURGHIÚN surghiunuri n. A luat calea surghiun. Surghiun cuiva în urma unei condamnări. |
GRAMATICA cuvântului SURGHIUN? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului surghiun. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul SURGHIUN poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE surghiun? Vezi cuvântul surghiun desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul surghiun?[ sur-ghi-un ] Se pare că cuvântul surghiun are trei silabe |
EXPRESII CU CUVÂNTUL SURGHIUN Inţelegi mai uşor cuvântul surghiun dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe Popular A da cuiva surghiun = a izgoni pe cineva A face sau a porni, a trimite, a duce surghiun = a exila, a deporta A se duce surghiun = a pribegi |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL SURGHIUN |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Adonic, adonice, adjectiv în sintagma vers adonic?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul surghiun are forma: surghiúni
