eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție surprinzator


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
Surprinzător [ sur-prin-ză-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU surprinzător PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului surprinzator în mai multe dicționare

Definițiile pentru surprinzator din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru SURPRINZĂTÓR:
SURPRINZĂTÓR, -OÁRE, surprinzători, -oare, adjectiv Care provoacă surprindere (prin faptul că este neprevăzut, nebănuit, neașteptat). Erau mii de crustacee de toate mărimile, neclasate încă de naturaliști, de colorile și de desenurile cele mai surprinzătoare. SADOVEANU, Î. A. 65. Norocul are toane și ciudățenii surprinzătoare. GALACTION, O. I 110.
♦ Impresionant, uimitor. În «Povestea vorbei» am cetit surprinzătoarele povești ale lui Tlie Pietraru, operă necompletă, însă de o mare valoare documentară. SADOVEANU, E. 164. Toate îi păreau ciudate, surprinzătoare, întocmai ca unui copil care întoarce cu nerăbdare foile albumului ca să vază alte cadre. BASSARABESCU, substantiv neutru 70.
       • (Adverbial) Era o tulpină... plină de boboci galbeni și care semănau surprinzător cu florile trandafirului. GALACTION, O. I 349.
       • (Ca determinativ pe lîngă un adjectiv sau un adverb) Pentru Eminescu și Creangă avea mai mult decît admirație: îi explica surprinzător de subtil și adînc. SADOVEANU, E. 177. Masa era surprinzător de bogată. CAMIL PETRESCU, U. N. 30.
Forme diferite ale cuvantului surprinzator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

SURPRINZĂTOR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru SURPRINZĂTOR:
SURPRINZĂTOR adjectiv

1. stupefiant, uimitor, uluitor. (S-a întîmplat un lucru surprinzator.)

2. epatant, șocant. (O atitudine surprinzator.)

3. frapant, izbitor, șocant, uimitor, (livresc) sesizant. (O asemănare surprinzator.)

4. imprevizibil, neașteptat, nebănuit, neprevăzut, neprevizibil, nescontat. (Roman cu un final surprinzator.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

SURPRINZĂTÓR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru SURPRINZĂTÓR:
SURPRINZĂTÓR, -OÁRE, surprinzători, -oare, adjectiv Care surprinde, care provoacă uimire; nebănuit, neașteptat.
♦ Care impresionează puternic; impresionant, uimitor, extraordinar.

– Surprinde + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului surprinzator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

SURPRINZĂTÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru SURPRINZĂTÓR:
SURPRINZĂTÓR, -OÁRE, surprinzători, -oare, adjectiv Care surprinde, care provoacă uimire; nebănuit, neașteptat.
♦ Care impresionează puternic; impresionant, uimitor, extraordinar.

– Surprinde + sufix -ător.
Forme diferite ale cuvantului surprinzator: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

surprinzător
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru surprinzător:
*surprinzătór, -oáre adjectiv Care cauzează surpriză, care te face să te miri, uimitor: un talent surprinzător. adverb Imitat surprinzător de bine.
Forme diferite ale cuvantului surprinzator: -oáre

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

SURPRINZĂTÓR
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru SURPRINZĂTÓR:
SURPRINZĂTÓR, -OÁRE adjectiv (adesea adverb) Care provoacă surprindere; neașteptat.
♦ Impresionant; uimitor. [< surprinde + -(ă)tor].
Forme diferite ale cuvantului surprinzator: -oÁre

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

SURPRINZĂTÓR
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru SURPRINZĂTÓR:
SURPRINZĂTÓR, -OÁRE adjectiv (și adverb) care provoacă uimire, care impresionează puternic; extraordinar. (< surprinde + -/ă/tor)
Forme diferite ale cuvantului surprinzator: -oÁre

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

SURPRINZĂTÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SURPRINZĂTÓR:
SURPRINZĂTÓR2 surprinzatoroáre (surprinzatoróri, surprinzatoroáre) Care surprinde (prin caracterul său neașteptat, neprevăzut). /a surprinde + sufix surprinzatortor
Forme diferite ale cuvantului surprinzator: oáre

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

SURPRINZĂTÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru SURPRINZĂTÓR:
SURPRINZĂTÓR1 adverb Într-un mod care provoacă surprindere. /a surprinde + sufix surprinzatortor
Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

surprinzător
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru surprinzător:
surprinzătór adjectiv masculin, plural surprinzătóri; forme singular și plural surprinzătoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

surprinzător
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru surprinzător:
surprinzător a.

1. care cauzează surprindere;

2. uimitor.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

surprinzător
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru surprinzător:
surprinzătór adjectiv masculin prinzător
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'SURPRINZATOR'
surpríndSURPRÍNDESURPRÍNDERESURPRÍNSSURPRINZĂTÓRSURPRÍZĂsurpúșsurấsSÚRSĂ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL surprinzător
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului surprinzător dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
S-a întîmplat un lucru surprinzător.
O atitudine surprinzător.
O asemănare surprinzător.
Roman cu un final surprinzător.
O asemănare surprinzătoroare.
SURPRINZĂTÓR2 surprinzătoroáre surprinzătoróri, surprinzătoroáre Care surprinde prin caracterul său neașteptat, neprevăzut.
/a surprinde + sufix surprinzătortor.
/a surprinde + sufix surprinzătortor.

GRAMATICA cuvântului surprinzător?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului surprinzător.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul surprinzător poate fi: substantiv, adjectiv, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul surprinzător sa indeplinească rolul de: substantiv neutru, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două

CUM DESPART ÎN SILABE surprinzător?
Vezi cuvântul surprinzător desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul surprinzător?
[ sur-prin-ză-tor ]
Se pare că cuvântul surprinzător are patru silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL surprinzător

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Oaie brumărie?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
substanță cu putere de vaporizare mare, care absoarbe căldura
a în special, mai ales, îndeosebi; b regional; în construcții negative de acum înainte, din acest moment
varietate de oaie cu lâna pestriță, albă și neagră
a se înduioșa
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app