eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție tainuitor


PROPOZIȚII PLURALGRAMATICĂSILABE
Tăinuitor [ tă-i-nu-i-tor ]
VEZI SINONIME PENTRU tăinuitor PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului tainuitor în mai multe dicționare

Definițiile pentru tainuitor din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TĂINUITÓR:
TĂINUITÓR, -OÁRE, tăinuitori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme

1. Adj. Care tăinuiește, care ascunde ceva.

2. S. m. și forme Persoană care tăinuiește fapta unui răufăcător, care adăpostește o persoană urmărită de justiție sau ascunde lucruri furate, mărfuri de contrabandă etc. [ pronunție: -nu-i-]

– Tăinui + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului tainuitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



TĂINUITÓR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TĂINUITÓR:
TĂINUITÓR, -OÁRE, tăinuitori, -oare, adjectiv, substantiv masculin și forme

1. Adj. Care tăinuiește, care ascunde ceva.

2. S. m. și forme Persoană care tăinuiește fapta unui răufăcător, care adăpostește o persoană urmărită de justiție sau ascunde lucruri furate, mărfuri de contrabandă etc. [ pronunție: -nu-i-]

– Tăinui + sufix -tor.
Forme diferite ale cuvantului tainuitor: -oÁre

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TĂINUITÓR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TĂINUITÓR:
TĂINUITÓR1, -OÁRE, tăinuitori, -oare, adjectiv Care tăinuiește, care ascunde ceva. [Gaița] este... cea mai tăinuitoare pasăre pe timpul acela cînd are ouă, cînd clocește și scoate pui. MARIAN, O. II 74.
Forme diferite ale cuvantului tainuitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

TĂINUITÓR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TĂINUITÓR:
TĂINUITÓR2, -OÁRE, tăinuitori, -oare, substantiv masculin și forme Persoană care tăinuiește fapta unui răufăcător, care adăpostește o persoană urmărită de justiție sau ascunde lucrurile provenite dintr-un furt.
Forme diferite ale cuvantului tainuitor: -oÁre

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane



TĂINUITÓR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TĂINUITÓR:
TĂINUITÓR tainuitoroáre (tainuitoróri, tainuitoroáre) și substantival Care tăinuiește pe cineva sau ceva. [silabe -nu-i-] /a tăinui + sufix tainuitortor
Forme diferite ale cuvantului tainuitor: oáre

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

tăinuitor
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tăinuitor:
tăinuitór (-nu-i-) adjectiv masculin, substantiv masculin, plural tăinuitóri; adjectiv feminin, substantiv feminin singular și plural tăinuitoáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

tăinuitor
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tăinuitor:
tăinuitór adjectiv masculin, substantiv masculin, plural tăinuitóri; forme singular și plural tăinuitoáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'TAINUITOR'
TĂINÓSTĂINUÍTĂINUÍRETĂINUÍTTĂINUITÓRTAIÓRTĂIÓSTAIPÍNITĂÍȘ

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL tăinuitor
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tăinuitor dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
TĂINUITÓR tăinuitoroáre tăinuitoróri, tăinuitoroáre și substantival Care tăinuiește pe cineva sau ceva.
[silabe -nu-i-] /a tăinui + sufix tăinuitortor.



GRAMATICA cuvântului tăinuitor?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tăinuitor.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul tăinuitor poate fi: substantiv, adjectiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul tăinuitor sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, adjectiv feminin, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / doi
  • group icon La plural substantivul tăinuitor are forma: tăinuitóri
VEZI PLURALUL pentru tăinuitor la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE tăinuitor?
Vezi cuvântul tăinuitor desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tăinuitor?
[ tă-i-nu-i-tor ]
Se pare că cuvântul tăinuitor are cinci silabe



© 2024 qDictionar.com

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A se duce de pe capul cuiva?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
la nimereală, la întâmplare; pe dibuite
teorie care explică o serie de fenomene fizice la scară atomică și subatomică
a lăsa pe cineva în pace
oră secretă, legată de momentul în care trupele pornesc la atac; moment stabilit pentru începerea unei acțiuni
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app