 | as |
|
| Tărăboanţă [ tă-ră-bo-an-ţă ] VEZI SINONIME PENTRU tărăboanţă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului taraboanta în mai multe dicționareDefinițiile pentru taraboanta din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TĂRĂBOANȚĂ: TĂRĂBOÁNȚĂ, tărăboanțe, substantiv feminin Roabă. Apoi, de-a dura, pe umere, în spate, pe tragle, în tărăboanțe, se îndreptau spre beciuri. HOGAȘ, DR. II 40. Cari săpau cu cazmalele, cari cărau cu tărăboanțele, cari cu căruțele. CREANGĂ, A. 8. În acea învălmășeală, tărăboanțele încărcate cu marfă trepădau în toate părțile. ODOBESCU, S. III 249. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TĂRĂBOANȚĂ: TĂRĂBOÁNȚĂ taraboantae forme popular 1) Cărucior cu o roată în partea de dinainte și două brațe în partea de dinapoi, împins de un om și folosit la transportul materialelor la distanțe mici; roabă. 2) Cantitate de materiale cât încape într-un astfel de cărucior. O taraboanta de nisip. /<ung. torbonca Forme diferite ale cuvantului taraboanta: taraboantae Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru tărăboanță: tărăboánță (-țe), substantiv feminin – Roabă. în limba maghiara tarbonca, torbonca (Cihac, II, 531; Scriban, Arhiva, XXX, 285; Gáldi, Dict., 163). – derivat tărăbonțaș (variantă tărăbunțaș), substantiv masculin (cărător cu roaba la minele de sare). Forme diferite ale cuvantului taraboanta: taraboanta-țe Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru tărăboanță: tărăboánță (oa dift.) forme, plural e (ung. torbonca, torgonca, tărăboanță, rudă cu targă). Nord. Roabă. – Și tarab- și torob-. vezi patașcă. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru tărăboanță: tărăboanță, tărăboanțe substantiv feminin 1. mașină veche / hârbuită. 2. tomberon (din dotarea măturătorilor). Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru tărăboanță: tărăboánță, tărăboánțe, substantiv feminin (popular) 1. roabă. 2. cotigă. 3. om lăudăros, palavragiu. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru tărăboanță: tărăboanță forme Moldova roabă de cărat: cărau cu tărăboanțele Hristos [Ung. TORBONCA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TĂRĂBOANȚĂ: TĂRĂBOÁNȚĂ, tărăboanțe, substantiv feminin (popular) Roabă. – Din limba maghiară torbonca. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tărăboanță: tărăboánță (popular) substantiv feminin, genitiv dativ articulat tărăboánței; plural tărăboánțe Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TĂRĂBOANȚĂ: TĂRĂBOÁNȚĂ, tărăboanțe, substantiv feminin (popular) Roabă. – Din limba maghiară torbonca. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tărăboanță: tărăboánță substantiv feminin, genitiv dativ articulat tărăboánței; plural tărăboánțe Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru taraboanță: taraboánță, vezi tărăboánță. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru tărăboanță: tărăboanță substantiv verbal ROABĂ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'TARABOANTA' tarabíșcătarabiscóttarabisttărăblăuTĂRĂBOÁNȚĂtărăboáșcăTĂRĂBÓITARABÓSTESTĂRĂBÚC |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL tărăboanță Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tărăboanță dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TĂRĂBOÁNȚĂ tărăboanțăe forme popular 1 Cărucior cu o roată în partea de dinainte și două brațe în partea de dinapoi, împins de un om și folosit la transportul materialelor la distanțe mici; roabă. O tărăboanță de nisip. |
GRAMATICA cuvântului tărăboanță? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tărăboanță. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul tărăboanță poate fi: substantiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE tărăboanţă? Vezi cuvântul tărăboanţă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tărăboanţă?[ tă-ră-bo-an-ţă ] Se pare că cuvântul tărăboanţă are cinci silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL tărăboanță |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: , în compusul castravete-de-mare?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul tărăboanță are forma: tărăboánțe
