 | as |
|
| Tătar [ tă-tar ] VEZI SINONIME PENTRU tătar PE ESINONIME.COM definiția cuvântului tatar în mai multe dicționareDefinițiile pentru tatar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TĂTAR: TĂTÁR2, -Ă, tătari, -e, substantiv masculin și forme 1. Persoană care face parte din populația de bază a R.S.S.A. Tătare sau din grupurile etnice (înrudite ca limbă cu această populație) stabilite în cursul istoriei în diferite regiuni din U.R.S.S. și din țările limitrofe. 2. Persoană care făcea parte dintr-unul din triburile turcești care, în secolul al XIII-lea, au format statul Hoardei de Aur (de unde au făcut dese incursiuni în țările vecine). Ce-i pe drum atîta gură? Nu-i nimic. Copii ștrengari. Ei auzi! Vede-i-aș mari, Parcă trece-adunătură De tătari. COȘBUC, P. I 227. Tătarii ca zăvozii pe dînsul dau năval! ALECSANDRI, P. A. 169. • Expresia: (Doar) nu vin (sau dau) tătarii, se spune cînd cineva se grăbește sau fuge fără un motiv serios. (Cu pronunțare regională) Mă duc s-o bucur pe cucoana soacră... să-i duc veste bună. – Ho, țară! nu dau tatarii. ALECSANDRI, T. 808. Parcă-l alungă tătarii (din urmă), se spune despre cineva care se grăbește foarte tare. Cuconașu era grăbit, parcă-l alungau tătarii din urmă. ALECSANDRI, T. 50. Forme diferite ale cuvantului tatar: tatar-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru Tătar: Tătár, -că și (rar) -oáĭcă substantiv (vechea slavă Tatarinŭ, -rka). Om din Tataria saŭ din neamu care locuĭește pe acolo. (Tătariĭ îs neam cu Turciĭ și locuĭesc pin estu măriĭ Caspice și nordu măriĭ Negre pînă în Dobrogea. Neîncetatele lor năvălirĭ în țările româneștĭ aŭ lăsat amintirĭ neșterse în popor. Ceĭ din Crimeĭa și Bugeac se numesc Nogaĭ. vezi nagaĭcă). Lipcan, curier poștal călare care purta corespondența cu Poarta. figurat Om zdravăn, impetuos și sălbatic ( vezi calmuc și zaporojan). S. m., ĭar ca marfă n. Meĭ tătăresc (Banat). interjecție Ce Tătariĭ?! cum Tătariĭ?! ce (cum) dracu (naĭba, cĭorile)? Un foc cît un Tătar (est), un foc mare în sobă. Țara pĭere de Tătarĭ, și el bea cu lăutarĭ, se zice despre un om nepăsător în mijlocu alarmeĭ altora (tot așa: Țara pĭere, și baba se peaptănă). Nu daŭ (năvală) Tătariĭ (saŭ Turciĭ), nu e nicĭ o grabă: staĭ, că nu daŭ Tătariĭ! – În est Ta-. vezi han-tătar. Forme diferite ale cuvantului tatar: tatar-că Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru tătar: tătar m. 1. om din neamul Tătarilor pe cari poporul îi consideră ca canibali ( vezi Calmuci) și tradițiunea îi învecinează cu Căpcăunii, monștri antropofagi cu cap de câine: doar nu dau Tătarii! (parcă-l alungă Tătarii!), locuțiune proverbială care exprimă o frică năpraznică, o panică neașteptată (din cauza năvălirilor dese și funeste ale acestui neam) se zice și despre cineva care se grăbește și lucrează cu zor); 2. uriaș puternic din verb reflexiv:emile trecute ( vezi jidov); 3. drac ( vezi Han-Tătar); 4. exclamațiune de uimire: ce tătarii! te silește să dai așa pe foc? popular; 5. barbar, om cumplit: doar om sunt și eu, nu-s tătar AL.; 6. cocoș de munte (adică sălbatic); 7. od. curier poștal însărcinat cu corespondența între Poarta și Țările române (Tătarii servind de obiceiu ca călărași). [în turcă TATAR, tătar, curier, ștafetă; vezi lipcan]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru tătar: tătár (-ri), substantiv masculin – 1. Persoană care făcea parte din triburile mongole; tatarin. – 2. Mătură (Sorghum vulgare). – 3. Cocoș-de-munte (Tetrao urogallus). – Megl. tătar. limba turcă limba tătară tatar (Șeineanu, II, 351; Lokotsch 2045), conform limba slavă (veche) tatarinŭ, în limba maghiara tatar. Ultimul sens (Candrea) pare a fi o interpretare artificială a numelui științific Tetrao. – derivat tătarcă, substantiv feminin (tătăroaică: mătură; hrișcă, Polygonum fagopyrum; tichie turcească; varietate de tigvă, Coccinia indica), din limba slavă (veche) tatarka, conform în limba maghiara tatarka (Gáldi, Dict., 162); tătărcuță (variantă tărtăcuță), substantiv feminin (tichie turcească, tigvă); tătăroaică, substantiv feminin (femeie tătară); tătăresc, adjectiv (de tătari); tătărește, adverb (în limba tătară; ca tătarii); tătărie, substantiv feminin (desime, asprime); tătărime, substantiv feminin (mulțime de tătari); tătarnică, substantiv feminin (varietate de spin, Echinops). Forme diferite ale cuvantului tatar: tatar-ri Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TĂTAR: TĂTÁR, -Ă, tătari, -e, substantiv masculin și forme, adjectiv 1. S. m. și forme Persoană care face parte din populația de bază a Republicii Tătare sau din grupurile etnice (înrudite ca limbă cu această populație) stabilite în cursul istoriei în diferite regiuni din Asia și Europa. ♦ Persoană care făcea parte din triburile de origine mongolă care în secolul XIII s-au întins din Asia până în Europa răsăriteană și centrală, constituind statul Hoardei de Aur (de unde au făcut dese incursiuni în țările vecine). • Expresia: Doar nu vin (sau dau) tătarii, se spune când cineva se grăbește sau fuge fără un motiv serios. Parcă-l alungă tătarii (din urmă), se spune despre cineva care se grăbește foarte tare. 2. Adj. Care aparține tătarilor (1), privitor la tătari; tătăresc. ♦ (Substantivat, forme) Limba tătară. – Din limba turcă tatar. Forme diferite ale cuvantului tatar: tatar-Ă Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TĂTAR: TĂTÁR, -Ă, tătari, -e, substantiv masculin și forme, adjectiv 1. S. m. și forme Persoană care face parte din populația Republicii Tatarstan sau din grupurile etnice (înrudite ca limbă cu această populație) stabilite în cursul istoriei în diferite regiuni ale Rusiei, Ucrainei etc. ♦ Persoană care facea parte din triburile de origine mongolă din statul și mai târziu din hanatele formate în urma cuceririlor lui Genghis-han și ale urmașilor săi, invadând în secolul XIII centrul și sud-estul Europei și întemeind statul Hoarda de Aur (de unde au făcut dese incursiuni în țările vecine). • Expresia: Doar nu vin (sau dau) tătarii, se spune când cineva se grăbește foarte tare. 2. Adj. Care aparține tătarilor (1), privitor la tătari; tătăresc. ♦ (Substantivat, forme) Limba vorbită de tătari. – Din limba turcă tatar. Forme diferite ale cuvantului tatar: tatar-Ă Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TĂTAR: TĂTÁR1 tatară (tatari, tatare) m. și forme 1) Persoană care face parte din populația de bază a Tatariei sau este originară din Tataria. 2) istorie Persoană care făcea parte din unul din triburile ce au format statul feudal Hoarda de Aur (secolul XII-XV) și hanatele de mai târziu. /<tăt., în turcă tatar Forme diferite ale cuvantului tatar: tatară Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TĂTAR: TĂTÁR1, -Ă, tătari, -e, adjectiv Din neamul tătarilor, tătăresc. Republica Sovietică Socialistă Autonomă Tătară. – Variantă: (învechit) tartár, -ă (ALEXANDRESCU, M. 11) adjectiv Forme diferite ale cuvantului tatar: tatar-Ă Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru tătar: tătar substantiv verbal COCOȘ-DE-MUNTE. COCOȘ-SĂLBATIC. COLOS. CURIER. GIGANT. MĂTURĂ. MESAGER. ȘTAFETĂ. TITAN. URIAȘ. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tătar: tătár substantiv masculin, adjectiv masculin, plural tătári; forme singular tătáră, genitiv dativ articulat tătárei, plural tătáre Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru țâțar: țâțár substantiv masculin, n. 1. (substantiv masculin) varietate de struguri. 2. (substantiv neutru) biberon, susetă. Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tătar: tătár adjectiv masculin, substantiv masculin, plural tătári; adjectiv feminin, substantiv feminin tătáră, plural tătáre Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TĂTAR: TĂTÁR2 tatară (tatari, tatare) vezi TĂTĂRESC. /<tăt., în turcă tatar Forme diferite ale cuvantului tatar: tatară Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru tătar: tătar, tătari substantiv masculin persoană foarte încăpățânată. Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de argou al limbii române dă următoarea definitie pentru țațăr: țațăr, țațări substantiv masculin persoană naivă Definiție sursă: Dicționar de argou al limbii române |
| Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TĂTAR: TĂTÁR adjectiv tătăresc. (Triburile tatar.) Definiție sursă: Dicționar de sinonime |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TĂTAR: TĂTAR adjectiv tătăresc. (Triburile tatar.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'TATAR' TĂTĂNEÁSCĂTĂTĂNEÁȚĂTĂTÂNÉSCțâțânócTĂTÁRtătárăTĂTĂRÁȘTătărașiTĂTÁRCĂ |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL TĂTAR Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tătar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TĂTÁR1 tĂtară tĂtari, tĂtare m. TĂTÁR2 tĂtară tĂtari, tĂtare vezi TĂTĂRESC. Triburile tĂtar. Triburile tĂtar. |
GRAMATICA cuvântului TĂTAR? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tătar. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul TĂTAR poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
|
CUM DESPART ÎN SILABE tătar? Vezi cuvântul tătar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tătar?[ tă-tar ] Se pare că cuvântul tătar are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL TĂTAR |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Tăblițe cerate?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La singular substantivul tătar are forma: tătáră
La plural substantivul tătar are forma: tătári
