eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție temporal


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Temporal [ tem-po-ral ]
VEZI SINONIME PENTRU temporal PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului temporal în mai multe dicționare

Definițiile pentru temporal din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TEMPORAL:
TEMPORÁL2, -Ă, temporali, -e, adjectiv Care indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp.
♦ Propoziție (circumstanțială) temporală (și substantivat, forme) = propoziție care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă, având funcțiunea unui complement circumstanțial de timp. Conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală.

– Din limba franceza temporel.
Forme diferite ale cuvantului temporal: temporal-Ă

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a



TEMPORAL
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TEMPORAL:
TEMPORÁL2, -Ă, temporali, -e, adjectiv Care indică timpul, privitor la timp; care depinde de timp.
       • Propoziție (circumstanțială) temporală (și substantivat, forme) = propoziție care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă, având funcția unui complement circumstanțial de timp. Conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală.

– Din limba franceza temporel.
Forme diferite ale cuvantului temporal: temporal-Ă

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TEMPORAL
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TEMPORAL:
TEMPORÁL1, temporale, substantiv neutru Os pereche așezat de o parte și de alta a cutiei craniene, în regiunea tâmplelor, fiind cuprins între occipital, parietal și sfenoid, de forma unei scoici rotunjite, cu trei prelungiri pe care sunt inserați mușchii gâtului.
♦ (Adjectival) Os temporal.
♦ (Adjectival) Care aparține regiunii tâmplelor, privitor la această regiune.

– Din limba franceza temporal.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

TEMPORAL
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TEMPORAL:
TEMPORÁL1, temporale, substantiv neutru Os pereche așezat de o parte și de alta a cutiei craniene, în regiunea tâmplelor, fiind cuprins între occipital, parietal și sfenoid, de forma unei scoici rotunjite, cu trei prelungiri pe care sunt inserați mușchii gâtului.
       • (Adjectival) Os temporal.
♦ (Adjectival) Care aparține regiunii tâmplelor, privitor la această regiune.

– Din limba franceza temporal.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)



TEMPORAL
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TEMPORAL:
TEMPORÁL2, -Ă adjectiv Care indică timpul, privitor la timp, care are loc în timp.
♦ Propoziție temporală (și substantiv feminin) = propoziție circumstanțială care arată timpul în care are loc acțiunea din propoziția regentă; conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală. [conform limba franceza temporel, latina temporalis < tempus

– timp].
Forme diferite ale cuvantului temporal: temporal-Ă

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

temporal
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru temporal:


1) *temporál, -ă adjectiv (latina temporalis). Care trece cu timpu, peritor, trecător (în opoz. cu etern): existența temporală a omuluĭ. Material, secular, pămîntesc, lumesc (în opoz. cu spiritual, bisericesc): puterea temporală a papilor (cînd eraŭ suveranĭ teritorialĭ), tribunal temporal. adverb A trăi temporal.
Forme diferite ale cuvantului temporal: temporal-ă

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

TEMPORAL
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TEMPORAL:
TEMPORÁL2 temporală (temporali, temporale) Care ține de timp; propriu timpului. Limitele temporale.
       • (Propoziție) temporală propoziție suborbonată care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă; circumstanțială de timp. Conjuncție temporală conjuncție care introduce o propoziție subordonată de timp. /<fr. temporel
Forme diferite ale cuvantului temporal: temporală

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

TEMPORAL
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TEMPORAL:
TEMPORÁL2, -Ă adjectiv care indică timpul, referitor la timp; care are loc în timp.
♦ propoziție temporală (și substantiv feminin) = propoziție circumstanțială care arată timpul de desfășurare a acțiunii din regentă; conjuncție temporală = conjuncție care introduce o temporală. (< limba franceza temporel)
Forme diferite ale cuvantului temporal: temporal-Ă

Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

temporal
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru temporal:
temporal a.

1. care trece cu timpul, peritor (în opozițiune cu etern): bunuri temporale;

2. privitor la interesele pământești (în opozițiune cu spiritual): putere temporală;

3. secular (în opozițiune cu ecleziastic): jurisdicțiune temporală.

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

TEMPORAL
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TEMPORAL:
TEMPORÁL, -Ă, temporali, -e, adjectiv (Numai în expresie; și substantivat, n.) Os temporal = os al tîmplei. Temporalele... situate sub oasele parietale, închid cutia craniană pe laturi în jos. ANATOMIA 148.
Forme diferite ale cuvantului temporal: temporal-Ă

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

TEMPORAL
Dicționarul de termeni lingvistici dă următoarea definitie pentru TEMPORAL:
TEMPORÁL, -Ă adjectiv (conform limba franceza temporel, latina temporalis < tempus

– timp): în sintagmele circumstanțial temporal și circumstanțială temporală (vezi).
Forme diferite ale cuvantului temporal: temporal-Ă

Definiție sursă: Dicționar de termeni lingvistici

TEMPORAL
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TEMPORAL:
TEMPORÁL1 temporală (temporali, temporale) anatomie Care ține de tâmple; propriu tâmplelor.
       • (Os) temporal os-pereche al craniului din regiunea tâmplelor. /<fr. temporal
Forme diferite ale cuvantului temporal: temporală

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

temporal
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru temporal:
temporal adjectiv verbal EFEMER. LAIC. LUMESC. MIREAN. MIRENESC. PĂMÎNTEAN. PIERITOR. PROFAN. SCHIMBĂTOR. TEMPORAR. TRECĂTOR. verb reflexiv:EMELNIC.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

TEMPORAL
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TEMPORAL:
TEMPORÁL1 adjectiv, substantiv neutru (Os) al tâmplei. [< limba franceza temporal, conform latina temporalis < tempus

– tâmplă].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

temporal
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru temporal:
!temporál1 (referitor la timp/la tâmplă) adjectiv masculin, plural temporáli; forme temporálă, plural temporále
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

temporal
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru temporal:
temporál (privitor la timp) adjectiv masculin, plural temporáli; forme singular temporálă, plural temporále
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

temporal
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru temporal:


2) *temporál, -ă adjectiv (latina temporalis). anatomie De la tîmple: oasele temporale.
Forme diferite ale cuvantului temporal: temporal-ă

Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

TEMPORAL
Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TEMPORAL:
TEMPORÁL1 adjectiv, substantiv neutru (os) al tâmplei. (< limba franceza temporal)
Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme

temporal
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru temporal:
temporál (al tâmplei) substantiv neutru, adjectiv n., plural temporále
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

temporal
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru temporal:
!temporál2 substantiv neutru, plural temporále
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Temporal
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Temporal:
Temporal ≠ atemporal
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'TEMPORAL'
TEMPLÍUTÉMPLUTÉMPOTEMPOFÓNTEMPORÁLtemporálăTemporalitateTEMPORÁRTEMPORARITÁTE

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Temporal
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului temporal dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
TEMPORÁL2 temporală temporali, temporale Care ține de timp; propriu timpului.
Limitele temporale.
       • Propoziție temporală propoziție suborbonată care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă; circumstanțială de timp.
Conjuncție temporală conjuncție care introduce o propoziție subordonată de timp.
TEMPORÁL1 temporală temporali, temporale anatomie Care ține de tâmple; propriu tâmplelor.
       • Os temporal os-pereche al craniului din regiunea tâmplelor.



GRAMATICA cuvântului Temporal?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului temporal.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Temporal poate fi: substantiv, adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Temporal sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv neutru, adjectiv masculin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul temporal are forma: temporále

CUM DESPART ÎN SILABE temporal?
Vezi cuvântul temporal desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul temporal?
[ tem-po-ral ]
Se pare că cuvântul temporal are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Temporal
Inţelegi mai uşor cuvântul temporal dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
♦ Propoziție circumstanțială temporală și substantivat, forme = propoziție care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă, având funcțiunea unui complement circumstanțial de timp
Conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală
Propoziție circumstanțială temporală și substantivat, forme = propoziție care arată timpul în care se petrece acțiunea din propoziția regentă, având funcția unui complement circumstanțial de timp
Conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală
♦ Propoziție temporală și substantiv feminin = propoziție circumstanțială care arată timpul în care are loc acțiunea din propoziția regentă; conjuncție temporală = conjuncție care introduce o propoziție temporală
♦ propoziție temporală și substantiv feminin = propoziție circumstanțială care arată timpul de desfășurare a acțiunii din regentă; conjuncție temporală = conjuncție care introduce o temporală
Os temporal = os al tîmplei



© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Temporal

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Familial a mânca borș?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
a face mofturi, nazuri, a nu fi de acord
definitiv; pe vecie
a minți
boală contagioasă gravă, provocată de un virus transmis prin musca țețe și manifestată prin somnolență persistentă și progresivă; boala somnului
VEZI RĂSPUNSUL CORECT










Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app