 | as |
|
| Teocraţie [ te-o-cra-ţi-e ] VEZI SINONIME PENTRU teocraţie PE ESINONIME.COM definiția cuvântului teocratie în mai multe dicționareDefinițiile pentru teocratie din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TEOCRAȚIE: TEOCRAȚÍE, teocrații, substantiv feminin Formă de guvernămînt, în care autoritatea este considerată ca emanînd de la dumnezeu și este exercitată de preoți; prin extensie stat cu o astfel de formă de guvernămînt. Văzînd că sceptrul îți tremură în mînă, Că e teocrația o fantasmă bătrînâ... ai înțeles Că trebuie un rege, un scut, – și m-ai ales. MACEDONSKI, O. II 202. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TEOCRAȚIE: TEOCRAȚÍE, teocrații, substantiv feminin Formă de guvernământ caracteristică lumii antice și Americii precolumbiene, în care șeful statului, fiind și șeful Bisericii, avea întreaga putere, considerată de origine divină, iar preoțimea deținea și puterea laică; stat cu o astfel de formă de guvernământ. [ pronunție: te-o-] – Din limba franceza théocratie. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TEOCRAȚIE: TEOCRAȚÍE substantiv feminin Formă de guvernământ în care autoritatea, fiind considerată ca emanând de la Dumnezeu, este exercitată de cler; stat care are o astfel de formă de guvernământ. [Gen. -iei. / < limba franceza théocratie, conform greacă theokratia < theos – zeu, kratos – putere]. Definiție sursă: Dicționar de neologisme |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TEOCRAȚIE: TEOCRAȚÍE, teocrații, substantiv feminin Formă de guvernământ caracteristică lumii antice, în care autoritatea, considerată ca emanând de la divinitate, este exercitată de preoți; stat cu o astfel de formă de guvernământ. [ pronunție: te-o-] – Din limba franceza théocratie. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TEOCRAȚIE: TEOCRAȚÍE teocratiei forme învechit 1) Formă de guvernământ în care puterea religioasă și laică era exercitată de cler. 2) Stat cu o astfel de formă de guvernământ. [G.-D. teocrației; silabe te-o-cra-] /<fr. théocratie Forme diferite ale cuvantului teocratie: teocratiei Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru teocrație: *teocrațíe forme (vgr. theokratia, despre théos, Dumnezeŭ, și krátos, putere). Formă de guvern în care suveranu saŭ miniștriĭ îs considerațĭ că conduc după voința luĭ Dumnezeŭ (ca la vechiĭ Jidanĭ). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Marele dicționar de neologisme dă următoarea definitie pentru TEOCRAȚIE: TEOCRAȚÍE substantiv feminin formă de guvernământ în care autoritatea, considerată ca emanând de la Dumnezeu, este exercitată de cler; stat cu o astfel de formă. (< limba franceza théocratie) Definiție sursă: Marele dicționar de neologisme |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru teocrație: teocrație forme formă de guvern în care capii Statului comandă în numele divinității: guvernul judecătorilor, la vechii Evrei, era o teocrație. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru teocrație: teocrațíe substantiv feminin (silabe te-o-cra-), articulat teocrațía, genitiv dativ articulat teocrațíei; plural teocrațíi, articulat teocrațíile Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru teocrație: teocrațíe (te-o-cra-) adjectiv masculin, articulat teocrațía, genitiv dativ articulat teocrațíei; plural teocrațíi, articulat teocrațíile Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
CUVINTE APROPIATE DE 'TEOCRATIE' TEOCENTRÍSMTeoclimenTEOCRÁTTEOCRÁTICTEOCRAȚÍETEODICÉETEODOLÍTTeodorTeodora |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL teocrație Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului teocrație dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TEOCRAȚÍE teocrației forme învechit 1 Formă de guvernământ în care puterea religioasă și laică era exercitată de cler. |
GRAMATICA cuvântului teocrație? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului teocrație. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul teocrație poate fi: substantiv, adjectiv,
|
CUM DESPART ÎN SILABE teocraţie? Vezi cuvântul teocraţie desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul teocraţie?[ te-o-cra-ţi-e ] Se pare că cuvântul teocraţie are cinci silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune verbala a face efect?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
La plural substantivul teocrație are forma: teocrațíi
