 | as |
|
| Tî́mplă [ tî́-mplă ] VEZI SINONIME PENTRU tî́mplă PE ESINONIME.COM definiția cuvântului timpla în mai multe dicționareDefinițiile pentru timpla din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TÎ́MPLĂ: TÎ́MPLĂ1, tîmple, substantiv feminin Fiecare dintre cele două părți laterale ale capului, cuprinse între ochi, urechi, frunte și obraz. Fata începu a plînge, cu mîna stîngă la tîmplă. SADOVEANU, M. C. 63. Tîmpla îi stă greu sprijinită pe mînă și cotul i s-afundă în pernă. VLAHUȚĂ, O. A. 139. Ia o drughineață groasă de stejar în mînă... și pîc! la tîmpla dracului cea dreaptă. CREANGĂ, P. 55. Răsfiratul păr de aur peste perini se-mprăștie, Tîmpla bate liniștită ca o umbră viorie, Și sprîncenele arcate fruntea albă i-o încheie. EMINESCU, O. I 79. • (Poetic) Moșneag senin, eu tîmpla ta curată, O cer, pe veci, nădejdii mele pază. GOGA, P. 26. • (Prin metonimie) Vartolomeu Diaconu încercă să-l vadă pe despre Demetru Demetrian cu tîmplele cărunte. C. PETRESCU, A. 458. Deși începuse a-i cărunți tîmplele, de rele tot nu se lăsa. STĂNOIU, C. I. 145. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru tî́mplă: 2) tî́mplă forme, plural e (latina tĕmpla, plural despre templum, templu; italiana tempio, pv. limba franceza cat. temple; limba neogreacă témplon). Vest. Lemnăria care desparte altaru de public, numită și catapeteazmă. (Ĭa e poleită și ornată cu icoane. Are în mijloc o ușă cu doŭă canaturĭ numită porțile împărăteștĭ și doŭă ușĭ laterale cu un singur canat). Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TÎ́MPLĂ: TÎ́MPLĂ3, tîmple, substantiv feminin Catapeteasmă. O minunată tîmplă de icoane ce migălisem în tinerețe. M. I. CARAGIALE, C. 23. Păretele ce vine-n fața tîmplei... prezentă mult interes prin portretele domnești. ODOBESCU, S. I 413. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru tî́mplă: 1) tî́mplă forme, plural e (latina tĕmpla [fem. sing.], îld. tĕmpus, plural témpora, tîmple; italiana tempia, pv. templa, limba franceza tempe). Partea laterală și puțin înfundată a capuluĭ, între ochĭ și ureche, la oasele temporale. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TÎ́MPLĂ: TÎ́MPLĂ2, tîmple, substantiv feminin Ridicătură de pămînt; colnic, deal, măgură. Frasinul, aninul ce vîrfu-n nori își pierde, Ei singur fac cunune pe tîmplele de munți. BOLLIAC, O. 134. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TÎMPLĂ: TÎMPLĂ substantiv (termen bisericesc) catapeteasmă, iconostas, (popular) perete, (învechit și regional) prăznicar, (Transilvania) fruntar. (timpla în bisericile ortodoxe.) Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TÎMPLĂ: TÎMPLĂ substantiv (anatomie) (regional) moiște, moalele-capului, moalele-frunții, moalele-obrazului, ochi-mort, ochi-orb. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TÎMPLA: TÎMPLÁ verb I vezi întîmpla. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
CUVINTE APROPIATE DE 'TIMPLA' tîmpinúșTÎMPÍREtîmpíștîmpítTÎMPLÁtîmplártîmpláreTÎMPLĂREASĂtîmplărésc |
EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL TÎMPLA Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tîmpla dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii TÎmpla în bisericile ortodoxe. |
GRAMATICA cuvântului TÎMPLA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tîmpla. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul TÎMPLA poate fi: substantiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE tî́mplă? Vezi cuvântul tî́mplă desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tî́mplă?[ tî́-mplă ] Se pare că cuvântul tî́mplă are două silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A-i fi cuiva pe voie sau a fi pe voia cuiva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
