eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție timpuriu


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIMEANTONIME GRAMATICĂSILABE
Timpuriu [ tim-pu-riu ]
VEZI SINONIME PENTRU timpuriu PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului timpuriu în mai multe dicționare

Definițiile pentru timpuriu din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TIMPURIU:
TIMPURÍU, -ÍE, timpurii, adjectiv

1. Care apare sau se face înainte de data sau de momentul obișnuit, așteptat, prevăzut. Bătrînețea venea timpurie. SADOVEANU, O. I 309. E un amurg de toamnă timpurie. despre BOTEZ, P. O. 43. Săltau atîția fluturi pe cîmpie Cînd străluceați în roua dimineții... Ce v-ați făcut mireasma timpurie? IOSIF, P. 37. Frumusețea semănăturilor în acest an de secetă mare provine... și de la timpuria semănătură.

I. IONESCU, despre 270.
       • (Adverbial) S-a însurat timpuriu cu o fată săracă. C. PETRESCU, R. DR. 302. Întocmai cum în zare luceafărul de sară... Pe cerul gol de stele răsare timpuriu, Ca-n zori tot el să steie aprins cel mai tîrziu. ANGHEL-IOSIF, C. M. II 78.
       • Locuţiune adverbiala De timpuriu = a) înainte de data sau de momentul obișnuit, așteptat, prevăzut. În anul acela, se pornise de timpuriu iarnă cumplită.

I. BOTEZ, ȘC. 49. Gătind ea toate încă mai de timpuriu decît în duminica trecută. SBIERA, P. 213; b) înainte de a se însera. Noi verb reflexiv:em să plecăm ca să ajungem de timpuriu la mînăstirea Războieni. BOLINTINEANU, O. 282.

2. (Despre fructe sau legume) Care se coace sau devine bun de mîncat înainte de timpul obișnuit sau înaintea altor varietăți de aceeași natură; (despre flori) care se dezvoltă mai devreme; (despre copaci) care înflorește sau înverzește mai devreme decît la timpul obișnuit sau înaintea celorlalți copaci. Albinele și-au început dulce zumzet la copacii timpurii: la corn, la ulm, la plopi și la sălcii. SADOVEANU, O. VI 399. Ca niște viorele Și timpurii brîndușele. CONACHI, P. 217.
Forme diferite ale cuvantului timpuriu: timpuriu-Íe

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

TIMPURIU
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TIMPURIU:
TIMPURÍU, -ÍE, timpurii, adjectiv

1. Care se întâmplă, apare sau se face înainte de data sau de timpul obișnuit sau prevăzut.
       • Locuţiune adverbiala De timpuriu = înainte de data sau de momentul obișnuit sau prevăzut, din verb reflexiv:eme; devreme.

2. (Despre varietăți de fructe sau de legume) Care se coace sau devine bun de mâncat înainte de verb reflexiv:emea obișnuită; (despre flori) care se dezvoltă mai devreme; (despre copaci) care înflorește sau înverzește mai devreme decât timpul obișnuit.

– latina *temporivus.
Forme diferite ale cuvantului timpuriu: timpuriu-Íe

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TIMPURIU
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TIMPURIU:
TIMPURÍU, -ÍE, timpurii, adjectiv

1. Care se întâmplă, apare sau se face înainte de data sau timpul obișnuit sau prevăzut.
       • Locuţiune adverbiala De timpuriu = înainte de data sau de timpul obișnuit sau prevăzut, din verb reflexiv:eme; devreme.

2. (Despre varietăți de fructe sau de legume) Care se coace sau devine bun de mâncat înainte de verb reflexiv:emea obișnuită; (despre flori) care se dezvoltă mai devreme; (despre copaci) care înflorește sau înverzește mai devreme decât timpul obișnuit.

– Din latina *temporivus.
Forme diferite ale cuvantului timpuriu: timpuriu-Íe

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

TIMPURIU
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TIMPURIU:
TIMPURÍU timpuriue (timpuriui)

1) Care are loc înainte de timpul obișnuit sau prevăzut.
       • De timpuriu a) din timp; b) înainte de timpul obișnuit.

2) (despre fructe și legume) Care ajunge mai înainte decât altele de același fel la starea când poate fi consumat; devreme.

3) (despre flori) Care apare și se dezvoltă mai repede în raport cu altele. /<lat. temporivus
Forme diferite ale cuvantului timpuriu: timpuriue

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

TIMPURIU
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru TIMPURIU:
TIMPURIU adjectiv, adverb

1. adjectiv precoce, văratic, (rar) precopt, (regional) oarzăn, orzatic, orzesc, primăriu, scorumnic, (Transilvania și Banat) pîrgav, pîrgaviț. (Mere timpuriu.)

2. adverb devreme, (popular) degrabă. (Astăzi se culcă timpuriu.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

timpuriu
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru timpuriu:
timpuriu a. ce vine înainte de timp. [latina in limbaj vulgar sau argou / jargou TEMPORIVUS].
Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

timpuriu
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru timpuriu:
timpuríu adjectiv masculin, forme timpuríe; plural m. și forme timpuríi
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

timpuriu
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru timpuriu:
timpuríu adjectiv masculin, forme timpuríe; plural m. și forme timpuríi
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

Timpuriu
Dicționarul de antonime dă următoarea definitie pentru Timpuriu:
Timpuriu ≠ târziu
Definiție sursă: Dicționar de antonime


CUVINTE APROPIATE DE 'TIMPURIU'
tî́mpluțîmpoácățímportimporálTIMPURÍUțîmpurúgTim/șaTim/uTimur-Lenk

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL Timpuriu
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului timpuriu dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
TIMPURÍU timpuriue timpuriui 1 Care are loc înainte de timpul obișnuit sau prevăzut.
       • De timpuriu a din timp; b înainte de timpul obișnuit.
Mere timpuriuii.
Astăzi se culcă timpuriu.
Mere timpuriu.
Astăzi se culcă timpuriu.

GRAMATICA cuvântului Timpuriu?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului timpuriu.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul Timpuriu poate fi: adjectiv, verb, adverb
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul Timpuriu sa indeplinească rolul de: adjectiv masculin,

CUM DESPART ÎN SILABE timpuriu?
Vezi cuvântul timpuriu desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul timpuriu?
[ tim-pu-riu ]
Se pare că cuvântul timpuriu are trei silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL Timpuriu
Inţelegi mai uşor cuvântul timpuriu dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
Locuţiune adverbiala De timpuriu = a înainte de data sau de momentul obișnuit, așteptat, prevăzut
Locuţiune adverbiala De timpuriu = înainte de data sau de momentul obișnuit sau prevăzut, din verb reflexiv:eme; devreme
Locuţiune adverbiala De timpuriu = înainte de data sau de timpul obișnuit sau prevăzut, din verb reflexiv:eme; devreme

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL Timpuriu

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: A-i sfârâi cuiva călcâiele?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
dreptul recunoscut cetățenilor de a avea orice concepție religioasă, filozofică etc
corp vitros; membrană hialoidă
a fugi foarte repede
unghiuri care, prin însumare, formează un unghi de 90°
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app