 | as |
|
| Tină [ ti-nă ] VEZI SINONIME PENTRU tină PE ESINONIME.COM definiția cuvântului tina în mai multe dicționareDefinițiile pentru tina din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru TINĂ: TÍNĂ substantiv feminin (Regional) 1. Noroi. Aștepta în întuneric și tină, ca după o ploaie. SADOVEANU, M. C. 53. În capătul din dreapta al șanțului, în tină, Stă singur la o parte un om care suspină. ALECSANDRI, P. A. 213. Că mi-i fața ca huma Și inima ca tina. ȘEZ. I 213. Dă, bade, tot prin grădină, Că nu-i găsi neam de tină, Ci tot iarbă înverzită. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 406. • figurat Căci flamura cea roșă, cu umbra-i de dreptate, Sfințește-a ta viață de tină și păcate. EMINESCU, O. I 63. Ai ridicat un om din tina ticăloșiei. BOLINTINEANU, O. 401. 2. Pămînt. Minuni plăpînde plămădim din tină. BENIUC, vezi 7. Spuneți că-i omul o lumină Pe lumea asta plină de-amaruri și de chin? Nici o scînteie-ntr-însul nu-i candidă și plină, Murdară este raza-i ca globul cel de tină. EMINESCU. O. I 56. 3. (Învechit) Murdărie, necurățenie. Să va șterge mai întîi tina după piept și din obraz. PISCUPESCU, O. 303. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru tină: tínă (-ni), substantiv feminin – Noroi, nămol, glod. limba slavă (veche) (limba cehă, limba rusă) tina (Miklosich, Slaw. Elem., 49; Cihac, II, 411). Se folosește mai ales în Transilvania – derivat tinos, adjectiv (noroios, mocirlos); tinoavă, substantiv feminin (Transilvania de N, mocirlă, baltă de noroi); întina, verb (a murdări cu noroi, a umple de noroi; a păta; a prihăni). Forme diferite ale cuvantului tina: tina-ni Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru TINĂ: TÍNĂ forme popular 1) Pământ muiat de apa ploilor sau a zăpezilor topite; noroi; glod. 2) Loc cu asemenea pământ. 3) figurat Mediu nesănătos, care contribuie la degradarea personalității. 4) figurat Faptă sau vorbă nedemnă; murdărie. [G.-D. tinei] /<sl. tina Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române |
| Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru tină: tínă forme fără plural (vechea slavă limba rusă tina, noroĭ, limba bulgară tinĕa; în turcă ar. tin, noroĭ). Rar azĭ. Noroĭ. – În Olt. tinál, n., plural urĭ. Definiție sursă: Dicționaru limbii românești |
| Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru tină: tină substantiv verbal ARGILĂ. CLISĂ. HUMĂ. JEG. LUT. MÎL. MOCIRLĂ. MURDĂRIE. NĂMOL. NECURĂȚENIE. NOROI. PĂMÎNT. Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TINĂ: TÍNĂ substantiv feminin (regional) Noroi. ♦ Pământ, lut. – Din limba slavă (veche) tina. Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TINĂ: TÍNĂ substantiv feminin (regional) Noroi. ♦ Pământ, lut. – Din limba slavă (veche) tina. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru ȚINA: ȚINA, t. (Sur X); Tinșa, b. (17 A II 214). Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tină: tínă (regional) substantiv feminin, genitiv dativ articulat tínei Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat |
| Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Tina: Tina, -șco vezi Constantin II B 1, 2. Forme diferite ale cuvantului tina: -șco Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc |
| Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru tină: tină forme trecut noroiu. [slava TINA]. Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a |
| Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru tină: tínă substantiv feminin, genitiv dativ articulat tínei Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române |
CUVINTE APROPIATE DE 'TINA' Tim/șaTim/uTimur-LenkTÍMUSTÍNĂtinálTINAMÍDETINAMIFÓRMETINÁMU |
GRAMATICA cuvântului tină? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tină. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul tină poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE tină? Vezi cuvântul tină desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul tină?[ ti-nă ] Se pare că cuvântul tină are două silabe |
SINONIME PENTRU CUVÂNTUL tină |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: Locuțiune adjectiv de mătase?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
