 | as |
|
| ținea [ ți-nea ] VEZI SINONIME PENTRU ținea PE ESINONIME.COM definiția cuvântului tinea în mai multe dicționareDefinițiile pentru tinea din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române: Verbul: a ținea (forma la infinitiv) A ținea conjugat la timpul prezent:
|
| Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru ținea: țineá (-n, -nút), verb – 1. A avea ceva în mînă și a nu lăsa să scape, a menține, a susține. – 2. A păzi, a conserva. – 3. A suporta, a rezista. – 4. A purta. – 5. A poseda, a domina. – 6. A ocupa, a fi stăpîn, a stăpîni. – 7. A întreține. – 8. A avea la dispoziție, a petrece. – 9. A observa, a respecta. – 10. A îngriji, a administra, a supraveghea. – 11. A trata, a considera. – 12. A costa. – 13. A da, a pronunța (un discurs). – 14. A reține; a deține, a opri. – 15. A urma, a menține, a continua în aceeași direcție. – 16. A executa, a îndeplini. – 17. A depinde, a atîrna. – 18. A dura, a rămîne. – 19. A încăpea, a intra. – 20. A avea afecțiune, simpatie, a iubi. – 21. A dori, a avea poftă. – 22. (reflexiv) A se apuca, a se prinde. – 23. (reflexiv) A sta, a locui. – 24. (reflexiv) A se susține, a-și cîștiga traiul. – 25. (reflexiv) A se reține, a se înfrîna, a se domina. – 26. (reflexiv) A se socoti, a se crede. – 27. (reflexiv) A stărui, a se încăpățîna, a insista. – 28. (reflexiv) A trăi în concubinaj, a fi concubin cu... – Variante ține. Mr. țîn, țînui, țineare, megl. țǫn, istr. țir. latina tĕnēre (Pușcariu 1733; REW 8646), conform vegl. tenar, italiana tenere, prov., limba franceza , cat. tenie, spaniolă tener, portugheză têr. Uz general (ALR, I, 106). Pentru conjug. prezent, conform pune. derivat țiitor, substantiv masculin (stăpîn, proprietar, senior); atotțiitor, adjectiv (atotputernic); țiitoare, substantiv feminin (concubină, amantă, loc de pîndă al vînătorilor); țiitorie, substantiv feminin (învechit, concubinaj); țiitură, substantiv feminin (învechit, stăpînire, dominație; un anumit dans popular; muzica de acompaniament; Olt., concubinaj); ținut, substantiv neutru (învechit, moșie; provincie, regiune); ținutal, adjectiv (învechit, provincial); ținutaș, adjectiv (învechit, provincial); ținută, substantiv feminin (comportament, maniere), după limba franceza tenue. Comp. neol., formată după limba franceza ; abținea, verb; conținea, verb; deținea, verb; întreținea, verb; menținea, verb; obținea, verb; reținea, verb; susținea, verb Forme diferite ale cuvantului tinea: tinea-n -nút Definiție sursă: Dicționarul etimologic român |
| Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȚINEA: ȚINEÁ verb II. vezi ține.[1] Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a |
| DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȚINEA: ȚINEÁ verb II vezi ține. Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) |
| Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȚINEA: ȚINEÁ verb II vezi ține. Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane |
CUVINTE APROPIATE DE 'TINEA' tindócȚÎ́NDRĂTINDÚȚĂȚÍNEȚINEÁȚÍNERETINERÉLTINERÉSCTINEREȘTE |
GRAMATICA cuvântului ȚINEA? Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului ţinea. Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice. Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul ȚINEA poate fi: substantiv, adjectiv, verb,
|
CUM DESPART ÎN SILABE ținea? Vezi cuvântul ținea desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ținea?[ ți-nea ] Se pare că cuvântul ținea are două silabe |
|
Eşti tare la limba română?
Ce înseamnă expresia: A nu se uita la cineva?Apasă click pe răspunsul corect.
Știi care e înțelesul următoarelor expresii?
| ||||||||||||||||||||||||
