eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție tintar


PROPOZIȚIIEXPRESIISINONIME DIMINUTIVE PLURALGRAMATICĂSILABE
ţînţar [ ţîn-ţar ]
VEZI SINONIME PENTRU ţînţar PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului tintar în mai multe dicționare

Definițiile pentru tintar din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȚÎNȚAR:
ȚÎNȚÁR1, țînțari, substantiv masculin Insectă din ordinul dipterelor, cu corpul lung, aripi înguste, picioare lungi și subțiri, ale cărei larve se dezvoltă în ape stătătoare; femela se hrănește cu sîngele pe care îl suge înțepînd oamenii și animalele (Culex). Și te poartă sub escortă O cohortă de țînțari subțiri în glas, Înzestrați la cap c-o sculă minusculă, Cu pretenție de nas... TOPÎRCEANU, P. O. 22.
       • Țînțar anofel vezi anofel.
       • Expresia: A face din țînțar armăsar = a exagera. În zece ani, nu-i prima oară cînd faci din țînțar, armăsar. C. PETRESCU, A. R. 31. Le place să facă din țînțar armăsar. O fi ceva, nu zic, dar nici așa cum se vorbește. REBREANU, R. I 305.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

țînțar
Dicționaru limbii românești dă următoarea definitie pentru țînțar:
țînțár m. (latina popular zinzálus, zinzárius, zinzála, zenzálus, zimzario, zinzane, tentiale și tzintzalario, a. î., rudă cu tintinnire, a bîzîi; italiana zenzára, zanzára, țînțar; limba neogreacă [despre limba română] tsintriras, greĭer, ung. [despre limba română] cincár, slab, vezi bînzar). Un fel de muscă foarte supțiratică care trăĭește pin locurĭ băltoase și care, cînd dă de pelea unuĭ animal, maĭ ales a omuluĭ, înfige botu eĭ ascuțit și suge sîngele (culex pipiens). Tot un fel de țînțar transmite microbiĭ frigurilor palustre. figurat A face din țînțar armăsar, a exagera grozav.
Definiție sursă: Dicționaru limbii românești

țînțar
Dicționarul etimologic român dă următoarea definitie pentru țînțar:
țînțár (-ri), substantiv masculin

– Insectă din ordinul dipterelor (Culex pipiens).

– Variante țințar. Megl. țănțar. latina zinzala (Diez, I, 450; Densusianu, Hlr., 198; Pușcariu 1739; Graur, limba română, LVI, 265; REW 9623; Corominas, I, 766) sau mai bine tentiala (Glossaria latina, I, Paris 1926, 115; R. Sabbadini, Bull. de Cange, III, 88), conform italiana zanzara, vezi limba franceza cincele, spaniolă cénzalo.

– derivat țînțăraș, substantiv neutru (un anumit dans popular); țînțărime, substantiv feminin (mulțime de țînțari).
Forme diferite ale cuvantului tintar: tintar-ri

Definiție sursă: Dicționarul etimologic român

ȚINTAR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȚINTAR:
ȚINTÁR2, țintare, substantiv neutru Joc de societate la care se folosește un carton cu un desen special, pe care jucătorii mișcă niște piese după anumite reguli; moară. Soldații... jucau țintar, barbut. PAS, Z. III 109. La aceste cuvinte se scoală unul din jucătorii de țintar. GHICA, S. 503. Pe cealaltă [masă] erau table pentru jocul de șatrange și pentru țintar. FILIMON, C. 153.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ȚINTAR
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȚINTAR:
ȚINTÁR, (1) țintare, substantiv neutru, (2) țintari, substantiv masculin

1. substantiv neutru Joc de societate la care se folosește un carton cu un desen special pe care jucătorii mișcă piese după anumite reguli; moară.

2. S. m. (ornitologie) Inăriță.

– Țintă + sufix -ar.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ȚINTAR
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȚINTAR:
ȚINTÁR, (1) țintare, substantiv neutru (2) țintari, substantiv masculin

1. substantiv neutru Joc de societate la care se folosește un carton cu un desen special pe care jucătorii mișcă piese după anumite reguli; moară.

2. S. m. (ornitologie) Inăriță.

– Țintă + sufix -ar.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ȚÎNȚAR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȚÎNȚAR:
ȚÎNȚÁR2, țînțari, substantiv masculin Poreclă dată aromînilor. Acolo s-agăță de noi un bulgar, un muscal, trei greci, un schipetar ș-un țînțar. DELAVRANCEA, O. II 313.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ȚINTAR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ȚINTAR:
ȚINTÁR1 tintare n. Joc de societate în care participanții mută piese conform unor reguli speciale pe un carton cu un anumit desen. /țintă + sufix tintarar
Forme diferite ale cuvantului tintar: tintare

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ȚINTAR
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȚINTAR:
ȚINTÁR1, țintari, substantiv masculin Pasăre migratoare cu capul roșu, pieptul roșiatic, spatele cenușiu și pîntecele alb (Carduelis flammea); inăriță.
Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ȚÎNȚAR
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru ȚÎNȚAR:
ȚÎNȚAR substantiv

1. Țănțăr, Gh., mold. (R VI 86).

2. Țințar b. (17 A IV 128, V 143)

– ca prenume: ar. Țințar Marcovici (din Iugoslavia).

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

ȚINTAR
Noul dicționar explicativ al limbii române dă următoarea definitie pentru ȚINTAR:
ȚINTÁR2 tintari m. Pasăre migratoare, de talie mică, cu penaj castaniu pe spate, roșu în frunte și roz pe piept. /țintă + sufix tintarar
Forme diferite ale cuvantului tintar: tintari

Definiție sursă: Noul dicționar explicativ al limbii române

ȚÎNȚAR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȚÎNȚAR:
ȚÎNȚAR substantiv (entomologie; Culex) (învechit) mușină, mușiță, (Transilvania și prin Maramures) sclepț.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ȚINTAR
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȚINTAR:
ȚINTAR substantiv moară, (Moldova) car. (Jocul numit tintar.)
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

țintar
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru țintar:
țintár1 (pasăre) substantiv masculin, plural țintári
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

țintar
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru țintar:
țintár (zool.) substantiv masculin, plural țintári
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

țintar
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru țintar:
țintár (joc) substantiv neutru, plural țintáre
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

țintar
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru țintar:
țintár2 (joc) substantiv neutru, plural țintáre
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

țințar
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru țințar:
țințár substantiv masculin, plural țințári
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

ȚINTAR
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȚINTAR:
ȚINTÁR substantiv verbal inăriță.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

țintar
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru țintar:
țintar substantiv verbal INĂRIȚĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'TINTAR'
TINStinsắutîntTÍNTĂȚINTÁRȚÎNȚĂRÁȘȚÎNȚĂRÍMEȚINTÁȘȚINTÁT

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL țintar
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului țintar dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
ȚINTÁR1 țintare n.
/țintă + sufix țintarar.
ȚINTÁR2 țintari m.
/țintă + sufix țintarar.
Jocul distractív numit țintar.
Jocul numit țintar.

GRAMATICA cuvântului țintar?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului țintar.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul țintar poate fi: substantiv,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul țintar sa indeplinească rolul de: substantiv feminin, substantiv masculin, substantiv neutru,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor un / două
  • group icon La plural substantivul țintar are forma: țintári
VEZI PLURALUL pentru țintar la mai multe forme împreună cu EXERCIȚII

CUM DESPART ÎN SILABE ţînţar?
Vezi cuvântul ţînţar desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ţînţar?
[ ţîn-ţar ]
Se pare că cuvântul ţînţar are două silabe

EXPRESII CU CUVÂNTUL țintar
Inţelegi mai uşor cuvântul țintar dacă înţelegi sensul expresiei. Uneori cuvintele au sensuri diferite atunci când apar în expresii complexe
A face din țînțar armăsar = a exagera

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL țintar

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Nu o singură dată?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
linie care delimitează teritoriul unui stat, al unei provincii, al unei regiuni etc
a respira
de multe ori, adesea
a despre lucruri pretios, scump, de preț; valoros; b despre oameni important, merituos; cu autoritate; valoros
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app