eSursa - Dictionar de sinonimeas



Definiție tipa tipa


PROPOZIȚIISINONIME GRAMATICĂSILABE
ţipa [ ţi-pa ]
VEZI SINONIME PENTRU ţipa PE ESINONIME.COM


definiția cuvântului tipa tipa în mai multe dicționare

Definițiile pentru tipa tipa din dex, dexonline, doom sau diverse alte dicționare explicative ale limbii române:

conjugarea verbului a țipa
Verbul: a țipa (forma la infinitiv)
A țipa conjugat la timpul prezent:
  • eu țip
  • tu țipi
  • el ea țipă
  • noi țipăm
  • voi țipați
  • ei ele țipă
VEZI VERBUL a țipa CONJUGAT LA TOATE TIMPURILE












Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȚIPA:
ȚIPÁ1, țip, verb

I. intranzitiv

1. (Despre oameni) A striga cu glas tare și ascuțit (de durere, de spaimă); a zbiera. vezi răcni. Femeia țipa cu glas sfredelitor și ascuțit. SADOVEANU, O. VII 170. Cînd dădu cu ochii de dînsul, țipă de parc-ar fi săgetat-o moartea. MIRONESCU, S. A. 99. Atunci ea tresărind, odată începu a țipa și a se apăra cu năframa. CREANGĂ, P. 271.
       • Expresia: A țipa cît îl ia (sau cît îl ține) gura (sau în gura mare) vezi gură (I 3).
       • figurat Țipă foamea în ei. STANCU, despre 52. Dădu drumul din arc unei săgeți, care țipă scurt. SADOVEANU, O. VII 41.
♦ A vorbi cu glasul ridicat, a-și manifesta față de cineva nemulțumirea, enervarea, mînia, prin vorbe răstite; a se răsti la cineva. Mai repede! țipă el nervos. DUMITRIU, N. 140. Boierul cel călare țipa plecat spre un slujitor. SADOVEANU, O. VII 29.
♦ A scoate sunete stridente, asurzitoare dintr-un instrument muzical. Începu și Pan cu naiul său... dară țipa din nai așa de tare, încît trebuia să-ți pui mîinile la urechi. ISPIRESCU, U. 110. Vorbind astfel, țipă din corn și se făcu nevăzut printre copaci. BOLINTINEANU, O. 330.

2. (Despre animale) A scoate strigăte puternice, ascuțite. În trestii, măcăiau și băteau din aripi rațele, țipau lișițele și găinușele. SADOVEANU, O. I 410. O pasăre speriată țipă în întunerec, mecanic și aspru. C. PETRESCU, S.23. Nu mai sînt pe luncă flori, Văile-s deșarte, Țipă cîrduri de cocori Pribegind departe. IOSIF, P. 52. În luncă Țipă cucoșul trezit. ALECSANDRI, P. I 13.

3. figurat (Despre culori sau obiecte colorate) A face o impresie neplăcută (din cauza intensității sau stridenței nuanțelor); a bate la ochi. Subt bărbia cu îndoituri proaspăt rase și pudruite țipa, de-ți amețea privirea, fiongul imens al unei legători roșii. HOGAȘ, M. N. 32.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ȚIPA
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru ȚIPA:
ȚIPA verb

1. a striga, a urla, a zbiera, (învechit și regional) a toi, (învechit) a chema. (tipa cît îl ținea gura.)

2. a răcni, a striga, a urla, a zbiera, (regional) a țivli, (Transilvania) a puhăi, (Transilvania și Maramures) a țipoti, (familial figurat) a se sparge. (tipa de durere.)

3. a răcni, a striga, a urla, a vocifera, a zbiera. (Ia nu mai tipa, că te aud!)

4. a răcni, a se răsti, a striga, a urla, a zbiera, (popular) a se oțărî, a se stropși, (învechit și regional) a se răpști, (regional) a se răboțoi, a se răcămăți, a se răgădui, a se răscocora, a se războti, (prin Transilvania) a se aspri, (Transilvania și Banat) a se născocori, (prin Olt. și Muntenia) a se răboli, (învechit) a marecuvînta, (familial) a se burzului, a se rățoi, a se zborși. (Ce tipa așa la mine?)

5. a chioti, a chiui, a hăuli, a striga, (popular) a iui, (regional) a huhura, (prin Olt. și Banat) a hureza, (Transilvania) a ui. (tipa de mama focului, la joc.)

Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

ȚIPA
Dicționarul limbii romîne literare contemporane dă următoarea definitie pentru ȚIPA:
ȚIPÁ2, țip, verb

I. tranzitiv (Transilvania; și cu pronunțarea regională țîpa)

1. A arunca, a azvîrli. Ea-n drum cofele-o țipat. ȘEZ. I 76.
       • reflexiv Ian te uită cum se țipă, Parcă sare de pe rîpă. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 420.

2. (Cu privire la îmbrăcăminte) A lepăda, a arunca de pe sine. Țipă straie bărbătești Și te-mbracă-n femeiești. ȘEZ. I 78. Și-ncepu Marcu-a juca Și cîte-o hain-a țipa. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 490.

3. A scoate, a slobozi, a da afară. Mere murgul Radului, Din picioare scînteind, Din gură pară țîpînd. JARNÍK-BÎRSEANU, despre 497.

4. A alunga, a goni. Mă țipă mama să țes, Eu mă sui pe sul și-apăs. MARIAN, S. 169.

Definiție sursă: Dicționarul limbii romîne literare contemporane

ȚIPA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȚIPA:
ȚIPÁ1, țip, verb

I. intranzitiv

1. (Despre oameni) A striga cu glas tare și ascuțit (de durere, de spaimă); a zbiera.
♦ A vorbi cu glas ridicat; a-și manifesta față de cineva nemulțumirea, enervarea, mânia prin vorbe răstite; a se răsti la cineva.
♦ A scoate sunete stridente, asurzitoare dintr-un instrument muzical.

2. (Despre animale) A scoate strigăte specifice puternice, ascuțite.

3. figurat (Despre culori sau obiecte colorate) A face o impresie neplăcută (din cauza intensității sau a stridenței nuanțelor); a bate la ochi.

– Et. nec.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ȚIPA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȚIPA:
ȚIPÁ1, țip, verb

I. intranzitiv

1. (Despre oameni) A striga cu glas tare și ascuțit (de durere, de spaimă); a zbiera.
♦ A vorbi cu glas ridicat; a-și manifesta față de cineva nemulțumirea, enervarea, mânia prin vorbe răstite; a se răsti la cineva.
♦ A scoate sunete stridente, asurzitoare dintr-un instrument muzical.

2. (Despre animale) A scoate strigăte specifice puternice, ascuțite.

3. figurat (Despre culori sau obiecte colorate) A face o impresie neplăcută (din cauza intensității sau a stridenței nuanțelor); a bate la ochi.

– Et. nec.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

ȚIPA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru ȚIPA:
ȚIPÁ2, țip, verb

I. tranzitiv (regional)

1. A arunca, a azvârli.
♦ specializare A arunca de pe sine o haină, un obiect de îmbrăcăminte etc.

2. A scoate, a da afară.

3. A alunga, a goni.

– Et. nec.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

ȚIPA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru ȚIPA:
ȚIPÁ2, țip, verb

I. tranzitiv (regional)

1. A arunca, a azvârli.
♦ specializare A arunca de pe sine o haină, un obiect de îmbrăcăminte etc.

2. A scoate, a da afară.

3. A alunga, a goni.

– Et. nec.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TIPA
Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a dă următoarea definitie pentru TIPA:
TÍPA interjecție (Repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de cineva care umblă desculț sau pășește foarte ușor.

– Onomatopee.

Definiție sursă: Dicționarul DEX explicativ al limbii române, ediția a II-a

TIPA
DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită) dă următoarea definitie pentru TIPA:
TÍPA interjecție (Repetat) Cuvânt care imită zgomotul produs de cineva care umblă desculț sau pășește foarte ușor.

– Onomatopee.

Definiție sursă: DEX ONLINE - Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită)

TIPĂ
Dicționarul de neologisme dă următoarea definitie pentru TIPĂ:
TÍPĂ substantiv feminin

1. (familial; peiorativ) Tipesă.

2. (Rar) Literă de tipar pentru imprimare. [< tip + -ă, conform limba franceza type].

Definiție sursă: Dicționar de neologisme

ȚIPA
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru ȚIPA:
ȚIPÁ verb vezi alunga, arunca, azvârli, depărta, goni, izgoni, îndepărta, lepăda, zvârli.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

țipa
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru țipa:
țipa verb vezi ALUNGA. ARUNCA. AZVÎRLI. DEPĂRTA. GONI. IZGONI. ÎNDEPĂRTA. LEPĂDA. ZVÎRLI.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române

țipa
Dicționarul ortografic al limbii române dă următoarea definitie pentru țipa:
țipá (a striga, a arunca) verb, indicativ prezent persoana întâi singular: eu țip, persoana a treia singular: el / ea și plural țípă
Definiție sursă: Dicționar ortografic al limbii române

țipă
Dicționarul de arhaisme și regionalisme dă următoarea definitie pentru țipă:
țípă, țípe, substantiv feminin (regional) fluier din coajă de salcie; fluier la cimpoi.
Definiție sursă: Dicționar de arhaisme și regionalisme

țipă
Dicționarul universal al limbei române, ediția a VI-a dă următoarea definitie pentru țipă:
țipă forme

1. țiplă;

2. trecut fluier de salcie. [ vezi țiplă].

Definiție sursă: Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a

țipa
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru țipa:
țipá (a tipa) verb, indicativ prezent 3 țípă; gerunziu țipấnd
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

tipă
Dicționarul DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat dă următoarea definitie pentru tipă:
*típă (familial) substantiv feminin, genitiv dativ articulat típei; plural típe
Definiție sursă: Dicționar DOOM ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugat

TIPĂ
Dicționarul de sinonime dă următoarea definitie pentru TIPĂ:
TÍPĂ substantiv verbal individă.
Definiție sursă: Dicționar de sinonime

Tip/a
Dicționarul onomastic romînesc dă următoarea definitie pentru Tip/a:
Tip/a, -ci vezi Antipa

1.
Forme diferite ale cuvantului tip/a: tip/a-ci

Definiție sursă: Dicționar onomastic romînesc

tipă
Dicționarul de sinonime al limbii române dă următoarea definitie pentru tipă:
tipă substantiv verbal INDIVIDĂ.
Definiție sursă: Dicționarul de sinonime al limbii române


CUVINTE APROPIATE DE 'TIPA TIPA'
23 AUGUSTÀ CONTRECOEUR30 DECEMBRIEà la

EXEMPLE DE PROPOZIȚII CU CUVÂNTUL tipă
Este mai uşor să înţelegi sensul cuvântului tipă dacă analizezi contextul în care apare în diferite propoziţii
Tipă cît îl ținea gura.
Tipă de durere.
Ia nu mai tipă, că te aud! 4.
Ce tipă așa la mine? 5.
Tipă de mama focului, la joc.
Tipă de durere.
țipá a tipă verb, indicativ prezent 3 țípă; gerunziu țipấnd.

GRAMATICA cuvântului tipă?
Câteva aspecte ce ţin de gramatica cuvântului tipă.
Ce parte de vorbire poate ocupă în propoziţie? Genul cuvântului sau alte caracteristici morfologice şi sintactice.
Ca şi parte de vorbire într-o propoziţie cuvântul tipă poate fi: substantiv, verb,
  • Partea de vorbire împreună cu genul gramatical prin care se grupează părţile de propoziţie fac ca cuvantul tipă sa indeplinească rolul de: substantiv feminin,
  • Formarea singularului şi pluralului substantivului se face prin adăugarea numeralelor o / două
  • group icon La plural verbul țipa se conjugă: ei ele țípă
  • group icon La plural substantivul tipă are forma: típe

CUM DESPART ÎN SILABE ţipa?
Vezi cuvântul ţipa desparţit în silabe. Câte silabe are cuvântul ţipa?
[ ţi-pa ]
Se pare că cuvântul ţipa are două silabe

© 2024 qDictionar.com


SINONIME PENTRU CUVÂNTUL tipă

Eşti tare la limba română?

Ce înseamnă expresia: Ceva ca un pahar?

Apasă click pe răspunsul corect.
corectcorectgresitgreşit
ordin arhitectonic din vechea grecie, caracterizat prin coloane zvelte, cu capitelul împodobit cu sculpturi reprezentând foi de acantă în volută; coloană corintică
propoziție circumstanțială care arată că, deși există o piedică, acțiunea din propoziția regentă se realizează sau se poate realiza; conjuncție concesivă
a fi sau a ține foarte curat
bobinaj
VEZI RĂSPUNSUL CORECT

Știi care e înțelesul următoarelor expresii?


dex-app